şi « O nouă lepădare a Patriarhiei : delimitarea de acţiunile pro-familia »
Sâmbătă[Fapte 15, 35-41 ; In. 10, 27-38]. « Dacă nu credeţi în Mine, credeţi în faptele Mele », zice Domnul. Lucrările Domnului erau ştiute tuturor, iar Domnul putea să vorbească despre ele. E vorba de tămăduirea feluritelor boli, izgonirea demonilor, puterea asupra stihiilor, cunoaşterea gândurilor inimii, prezicerea viitorului, puterea cuvântului şi stăpânirea asupra sufletelor. Toate acestea arătau limpede că Iisus Hristos e de la Dumnezeu şi cuvântul Lui este adevărul. Pentru noi, la aceste lucrări s-au mai adăugat : moartea cea minunată, Învierea, Învierea, Înălţarea, Pogorârea Sfântului Duh, întemeierea Bisericii, minunatele daruri duhovniceşti primite de cei ce au crezut, biruinţa asupra păgânismului şi puterile harice care până acum nu încetează să lucreze în Biserica lui Dumnezeu. Toate acestea sunt lucrările Domnului. Oricărui necredincios i se poate spune : « Dacă nu crezi cuvântului, crede acestor lucrări, care mărturisesc cu glas mare despre dumnezeirea Domnului nostru Iisus Hristos; şi crezând, primeşte întregul Lui adevăr ». Dar ce i-au răspuns atunci iudeii Domnului ? « Căutau iarăşi să-L prindă ». Ce fac necredincioşii de acum ?Şed împletind minciună după minciună ca să « prindă » nu pe Domnul – căci asta e peste puterile lor-, ci pe cei ce sunt simpli în credinţă şi nu pot să descurce împletirile lor viclene. »
(Tâlcuirile Sf. Teofan Zăvorâtul)
Este oare cu putinţă să existe om care să ştie că Domnul Hristos este Dumnezeu şi totuşi, în cunoştinţă de cauză, să refuze adevărul şi să prefere minciuna ? Mi-e atât de greu să cred un lucru atât de absurd.
Sfânta Evanghelie a zilei
« Oile Mele ascultă de glasul Meu şi Eu le cunosc pe ele, şi ele vin după Mine. Şi Eu le dau viaţă veşnică şi nu vor pieri în veac, şi din mâna Mea nimeni nu le va răpi. Tatăl Meu, Care Mi le-a dat, este mai mare decât toţi, şi nimeni nu poate să le răpească din mâna Tatălui Meu. Iar Eu şi Tatăl Meu una suntem ».
Iarăşi au luat pietre iudeii ca să arunce asupra Lui. Iisus le-a răspuns: « Multe lucruri bune v-am arătat vouă de la Tatăl Meu. Pentru care din ele, aruncaţi cu pietre asupra Mea? » I-au răspuns iudeii: Nu pentru lucru bun aruncăm cu pietre asupra Ta, ci pentru hulă şi pentru că Tu, om fiind, Te faci pe Tine Dumnezeu. Iisus le-a răspuns: Nu e scris în Legea voastră că "Eu am zis: dumnezei sunteţi?" Dacă i-a numit dumnezei pe aceia către care a fost cuvântul lui Dumnezeu - şi Scriptura nu poate să fie desfiinţată - Despre Cel pe care Tatăl L-a sfinţit şi L-a trimis în lume, voi ziceţi: Tu huleşti, căci am spus: Fiul lui Dumnezeu sunt? Dacă nu fac lucrările Tatălui Meu, să nu credeţi în Mine. Iar dacă le fac, chiar dacă nu credeţi în Mine, credeţi în aceste lucrări, ca să ştiţi şi să cunoaşteţi că Tatăl este în Mine şi Eu în Tatăl. » (In. 10, 27-38)
