Ridicarea minţii la gândirea Cuvântului Întrupat

"Ţi-am arătat mai sus că de la lucrurile sensibile putem ridica mintea la privirea lui Dumnezeu.

 Acum învaţă şi altfel de ridicare a minţii la gândirea Cuvântului Întrupat, meditând la preasfintele Taine şi patimi ale Lui.

 Toate lucrurile sensibile din univers pot folosi acestei meditaţii şi contemplări, dacă vei vedea în ele, cum ţi-am spus, pe nemărginitul Dumnezeu, prima şi singura cauză Care le-a dat toată puterea existenţei, frumuseţea şi orice alta desăvârşire ce o au.

[...]

 Deci, când vezi, auzi ori pipăi arme, funii, bătători, stâlpi, cuie, ciocane şi alte lucruri de acest fel, gândeşte-te că toate acestea au servit drept unelte Patimilor Domnului tău.

Şi iar, când vezi ori locuieşti în case sărăcăcioase, aminteşte-ţi de peştera şi ieslea Stăpânului tău. De vezi că plouă, adu-ţi aminte de ploaia sângeroasă a sudorilor picate în Gradină din preasfinţitul trup al dulcelui Iisus şi care a udat pământul.

 De vezi marea, adu-ţi aminte cum Domnul a umblat pe dânsa ca pe uscat, a stat în corabie şi a învăţat poporul. Pietrele ce le vezi îţi vor aminti de acelea sfărâmate la moartea Lui; iar pământul îţi va aduce aminte de cutremurul de la Patima Lui.

 Soarele te va duce cu mintea la întunericul ce a cuprins atunci tot pământul; apa îţi va aminti de acea apa ce a curs din Sfânta Lui coastă, când L-a împuns cu suliţa ostaşul; vinul ori alta băutură îţi va aminti de oţetul şi fierea date Lui pe Cruce.

 Dacă te desfată şi te veseleşte vreo mireasmă a aromatelor, aleargă cu gândul la mirosul greu şi neplăcut simţit de Domnul în muntele Golgotei, loc de condamnare unde se tăiau capetele oamenilor, de aceea era rău mirositor şi puturos.

[...]

Când te îmbraci, adu-ţi aminte că Cuvântul cel veşnic s-a îmbrăcat în trup omenesc ca să te îmbrace cu dumnezeirea Sa; când te dezbraci adu-ţi aminte de Hristosul tău rămas gol, ca să fie bătut şi răstignit pe Cruce.

 De auzi un glas dulce şi plăcut, mută-ţi dragostea ta la Mântuitorul, prin buzele Căruia s-au vărsat tot darul şi dulceaţa după cuvântul Psalmistului: « ...revărsatu-s-a har pe buzele tale.”  (Ps. 44, 3); din dulceaţa graiului Îl asculta poporul, după cum spune evanghelistul Luca:  „Şi nu găseau ce să-I facă, căci tot poporul se ţinea după El, ascultându-L.(Lc. 19, 48)

 Dacă auzi tulburări şi glasuri de popor reflectează la nelegiuitele glasuri ale iudeilor, "Ia-L, ia-L; răstigneşte-L", care au tunat în dumnezeieştile lui urechi.

 Când vezi vreo faţă frumoasă, aminteşte-ţi că Iisus Hristos Cel mai frumos decât toţi oamenii, S-a făcut fără chip şi necinstit, fără nicio frumuseţe pe Cruce pentru iubirea ta.

 Ori de câte ori bate ceasornicul, adu-ţi aminte de leşinul inimii ce a cuprins pe Domnul când, în Grădină, a început a se înfricoşa de ceasul patimii şi al morţii.

 Ori socoteşte că auzi acele lovituri de ciocan când Îl pironea pe Cruce.

 În fine, în orice prilej de amărăciune ce vine peste tine, ori peste alţii, gândeşte-te că acestea nu sunt nimic faţă de cele suferite de Domnul.

Sfântul Nicodim Aghioritul – Războiul nevăzut, XXII:

Lucrurile sensibile sunt mijloace şi unelte de corectare a simţurilor dacă trecem de la ele la meditarea Cuvântului Întrupat şi la tainele vieţii şi Patimii Lui.

Icoana: http://www.artline.ro/Patimile_Domnului-5353-1.html

Fiul meu cel dulce!

"...nici noi nu trebuie să căutăm la faptele trecute, ci totdeauna să tindem înainte, către fapte şi osteneli noi"

« Acestuia urmându-i, nici noi nu trebuie să căutăm la faptele trecute, ci totdeauna să tindem înainte, către fapte şi osteneli noi; aşa şi e, îndeobşte, viaţa omenească: nu se mulţumeşte cu cele la care a ajuns, ci caută întotdeauna lucruri noi. Ce folos de la saturarea de ieri a pântecelui, dacă foamea de acum nu află astâmpărarea cea firească? Aşijderea şi sufletului nu-i foloseşte că ieri era drept, dacă astăzi nu are fapte bune îndeajuns: că despre Dumnezeu Judecătorul se spune că în ce va găsi pe cineva, în aceea îl va şi judeca. Deşartă este osteneala dreptului care a încetat a umbla în calea dreptăţii, şi fericit este începutul pus de păcătosul ce a schimbat năravul său, că cel dintâi a căzut din cele mai bune în cele mai rele, iar acesta din urmă urcă de la cele mai rele la cele mai bune. Astfel dogmatisind, Proorocul Iezechiel grăieşte din partea Domnului: Dacă se va abate dreptul de la dreptatea sa şi va face nedreptate după toate fărădelegile pe care le-a făcut cel fărădelege, toate dreptăţile lui care le-a fost făcut nu se vor pomeni: întru greşeala sa, cu care a greşit, şi întru păcatele sale, cu care a păcătuit, întru acelea va muri... Şi oricând se va întoarce cel fărădelege de la fărădelegea sa... şi va face judecată şi dreptate... cu viaţă va fi viu şi nu va muri (Iez. 18, 24- 28).

Ce i-a slujit că a stat atâta vreme pe lângă Elisei lui Ghiezi, ce şi-a atras pedeapsa leprei pentru iubirea de agonisită? Ce folos din toată înţelepciunea lui Solomon şi evlavia lui de mai înainte, dacă apoi, din iubirea de parte femeiască, a căzut în închinarea la idoli? Pentru cel ce cu adevărat râvneşte să vieţuiască după Dumnezeu e îndestul, pentru adeverirea celor spuse, singură pilda căderii lui Iuda, care atâta vreme a fost învăţat de însuşi Domnul – însă apoi, abătându-se de la bine, L-a vândut pe însuşi învăţătorul şi a sfârşit în chip nenorocit, spânzurându-se. Aşadar, nu da somn ochilor tăi şi genelor tale dormitare, ca să te mântuieşti precum căprioara de săgeată şi pasărea de laţ! Ia seama, prin mijlocul curselor treci şi umbli pe muche de stâncă înaltă, de unde căderea nu e fără vătămare pentru cel ce s-ar întâmpla să cadă. »

Sfântul Teofan Zăvorâtul, Patericul Lavrei Sfântului Sava, Editat de Schitul Românesc Lacu, Sfântul Munte Athos, 2000

Biserica Sfântului Mare Mucenic Gheorghe din Lida

Sfântul Gheorghe, acest glorios martir al lui Hristos, s-a născut din părinţi buni, tatăl din Capadocia, iar mama din Palestina. Fiind tribun militar sau chiliarh(comandant a o mie de trupe), se ilustrase în lupte şi fusese onorat pentru curajul său. Când a aflat că împăratul Diocleţian pregătea o persecuţie a creştinilor, , Sfântul Gheorghe s-a prezentat înaintea împăratului şi s-a autodenunţat, mărturisind că este creştin. Deoarece ameninţările şi promisiunile n-au putut să-i clintească mărturia credinţei, a fost supus unor torturi nemaiauzite, pe care le-a răbdat cu mult curaj, biruindu-le prin credinţă şi dragoste  pentru Hristos. Prin semnele minunate care s-au arătat în vremea luptei sale, el i-a condus pe mulţi la lumina adevărului, inclusiv pe împărăteasa Alexandra, nevasta lui Diocleţian, şi a fost în cele din urmă decapitat în anul 296, în Nicomidia. Sfintele sale moaşte au fost luate de slujitorul său şi duse în Palestina, într-un oraş numit Lida, patria mamei sale, fiind în cele din urmă puse într-o biserică ridicată în numele Sfântului Gheorghe.(Mutarea sfintelor sale moaşte în Lida se prăznuieşte la 3 noiembrie, iar Sfânta Împărăteasă Alexandra pe 21 aprilie).

Biserica Sfântului Mare Mucenic Gheorghe din Lida(Lodd)

Biserica  închinată Sfântului Mare Mucenic Gheorghe este situată în lida, unul dintre oraşele importante ale Palestinei. Urmând tradiţia vechilor biserici – construite pe mormintele martirilor creştini – Biserica Sfântului Mare Mucenic Gheorghe a fost clădită în locul în care sfântul a fost îngropat după martiriul său.

Lida este un oraş antic, menţionat atât în Vechiul Testament(I Cronici 8, 12: “Fiii lui Elpaal au fost: Eber, Mişeam şi Şemed, care au zidit Ono şi Lodul şi cetăţile ce ţineau de el,”), cât şi în Noul Testament ; în Faptele Apostolilor : « Şi trecând Petru pe la toţi, a coborât şi la sfinţii care locuiau în Lida. Şi acolo a găsit pe un om, anume Enea, care de opt ani zăcea în pat, fiindcă era paralitic. Şi Petru i-a zis: Enea, te vindecă Iisus Hristos. Ridică-te şi strânge-ţi patul. Şi îndată s-a ridicat. Şi l-au văzut toţi cei ce locuiau în Lida şi în Saron, care s-au şi întors la Domnul. « (FA 9, 32-35). Potrivit Sfintei Scripturi, Lida a fost construit de un membru al  tribului Beniamin, Shemed. Acest loc a fost apoi părăsit începând cu captivitatea babiloniană, dar a fost refăcut imediat după întoarcerea iudeilor din exil. În epoca elenistică, acest loc se afla în afara graniţelor Iudeei, dar în perioada Macabeilor a fost restituit Israelului.

În epoca bizantină oraşul era deja puternic creştinat. Acesta este unul din locurile în care, conform tradiţiei, s-a născut Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, de aceea, o vreme, oraşul a fost numit Georgiopolis. Mormântul Sfântului a fost clădit acolo unde se află şi astăzi. Cucerit de musulmani în anul 636, oraşul Lida a devenit o parte a regiunii Filistenilor. Ulterior, în 1099, cruciaţii au ocupat oraşul.

Pentru regele englez Richard Inimă-de-Leu, oraşul avea o valoare specială, considerând că acesta era locul naşterii protectorului  Angliei – Sfântul Mare Mucenic Gheorghe. Pentru o vreme cruciaţii au făcut din Lida centrul ritului latin. Conform spuselor pelerinului evreu Benjamin  de Tudela, în oraşul Lida, în anul 1170, numai un vopsitor iudeu rămăsese printre cruciaţi.

 Sfântul Gheorghe este cunoscut şi cinstit nu numai în oraşul său natal, ci în întreaga crestinătate, fiind unul dintre cei mai iubiţi sfinţi. După martiriu, creştinii i-au luat trupul şi l-au adus în Ţara Sfântă, în locul lui natal. Biserica Sf. Gheorghe(el-Khader) din Lida este unul din cele mai sfinte locuri de închinare din zonă şi este consacrată martirilor creştini din secolul al IV-lea.

         

Actuala biserică  a fost ridicată în 1870 şi a fost lipită de  moscheea Chodr El. Spre sfârşitul secolului al XIX-lea Patriarhia Greacă Ortodoxă din Ierusalim a primit aprobare de la autorităţile turceşti să reconstruiască o biserică pe locul unei basilici creştine vechi. Ultimele ruine aparţineau unei biserici creştine din secolul al XV-lea; noua biserică – o Mănăstire Ortodoxă Grecească construită peste ruinele acestea – a fost închinată Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, precum şi Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil.

 Pentru a le da aprobarea, autorităţile turceşti au cerut ca spaţiul rămas să fie dat pentru  o moschee. De aceea actuala biserică ocupă doar partea de nord -est a vechii basilici creştine. Deasupra intrării este o frumoasă icoană a Sfântului Gheorghe omorând balaurul.

 Capela din subsol a acestei mănăstiri adăposteşte  mormântul Sfântului Gheorghe şi o parte din Sfintele sale Moaşte.

Această biserică deţine şi lanţul cu care a fost legat Sfântul Gheorghe înainte de a fi dus  la martiriu.[Se obişnuieşte ca pelerinii care au evlavie la Sfântul Gheorghe şi cinstesc suferinţele sale pentru Hristos să se încingă pentru câteva clipe cu acest lanţ.]

 

Părticele din Sfintele Moaşte ale Sfântului  Gheorghe sunt dăruite multor biserici de pe tot cuprinsul lumii. O ţară întreagă l-a ales drept cocrotitor al ei şi i-a preluat şi numele: Georgia.

Sfinte Mare Mucenice Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Surse

http://orthodoxword.wordpress.com/2010/04/21/the-tomb-of-the-holy-great-martyr-george-from-lodd-lydda/

ACATISTUL CITIT AL SFÂNTULUI MARE MUCENIC GHEORGHE

http://www.trilulilu.ro/Dumitrul/ee9c7b627eb6b5

Galactotrofa – Mănăstirea Sf. Gherasim de la Iordan ~Maica Domnului – Mănăstirea Schimbarea la Faţă de pe Tabor ~ Flori de la Aşezământul Românesc – Ierihon ~ Măslin din Grădina Ghetsemani ~ Un leandru de la Hozeva !

Până când ne vom mai amăgi ?

Oare confuzia aceasta seculară a valorilor va persista sau chiar se va amplifica dramatic în anii ce vin ? Oare nu ne vom dezmetici niciodată din somnul raţiunii şi  din beţia achiziţiei de « gunoaie » ambalate frumos în care ne complacem de la aşa-zisa iluminare a omului/ emancipare a lui  de sub tutela lui Dumnezeu ? Încă n-am învăţat amara lecţie a conducerii de sine a omului « independent » ? A te conduce după legi şi norme inventate de tine, omule, înseamnă a  te încredinţa unei minţi înguste şi unei viziuni subiective tare primejdioase.  Dacă nu te poţi situa în afara fenomenelor, ci rămâi fatal în interiorul lor, cum vei câştiga/ atinge necesara obiectivitate ? Cum vei putea distinge binele de rău, când eşti direct supus inflenţelor atât bune, cât şi rele din exteriorul şi din interiorul tău ? Cum vei avea echidistanţa necesară, om fiind, nu Dumnezeu, în discernerea valorilor de falsele valori ? Înlăturându-L pe Dumnezeu de la cârma vieţii tale individuale, familiale sau sociale, nu faci decât să dai loc diavolului să te guverneze cu abilitate, suflându-ţi la ureche că te conduci singur, în numele libertăţii şi demnităţii umane prost înţelese. Măgulindu-ţi orgoliul că poţi sta pe propriiile tale picioare în lume, fără să ai nevoie de Dumnezeu, vrăjmaşul  ţi-a pregătit o cădere sigură şi spectaculoasă : caderea în praful celor ce, în timp, se transformă inevitabil în praf. Iată omul alergând după gunoi şi putreziciune : case, haine, bijuterii ! Iată omul gonind după deşertăciune : titluri, distincţii, faimă ! Iată omul călcând în picioare oameni pentru stricăciune : putere, avere, slavă !

Iar la capătul cursei: “morminte ce-aşteaptă deschise!”.

Aceste reflecţii amare mi-au fost pricinuite de două gânduri ce mă tot cerecetează în ultima vreme : în primul rând, am în jurul meu o grămadă de obiecte inutile existenţei unui creştin, obiecte adunate şi păstrate dintr-o nechibzuită  dorinţă de a poseda sau de a nu se simţi sărac, lipsit de unele sau altele, la un moment dat ; în al doilea rând, am în mintea mea o mulţime de griji şi de preocupări inutile în legătură cu un ipotetic viitor apropiat. Înţeleg inutilitatea lor şi totuşi nu le pot arunca de la mine ca pe nişte gunoaie ce sunt sau ca pe nişte ciori urât croncănitoare.  Dacă memoria m-ar ajuta să contabilizez timpul pierdut cu grijile inutile şi eforturile de a dobândi sau păstra false bunuri, m-aş îngrozi cu adevărat.

 Măi, ce-i trebuie omului mai mult decât frica de Dumnezeu şi Judecată ?  Amintirea Părintelui Cleopa şi a celor « două ziduri » care  susţin viaţa duhovnicească a creştinului(frica de moarte şi frica de Dumnezeu), ar trebui să-mi jaloneze clipele vieţii şi să mă ţină departe de toate celelalte preocupări vădit rele prin inutilitatea lor.

(Iar m-am trezit scriind despre cu totul altceva decât mi se părea la început ca vreau să scriu. E uimitor.)

Mi-am propus ca mâine să-mi petrec ziua adunând şi aruncând toate obiectele inutile din casa şi din curtea mea, ca o primă treaptă şi un act simbolic pentru alungarea tuturor gândurilor, grijilor, obsesiilor, deşertăciunilor din mintea şi din inima mea. Doamne, ajută-mi !

Mă stimulează mult imaginea care mi-a rămas în memorie a pustiei Hozeva şi amintirea chiliei Sfântului Ioan Iacob din ultimii 7-8 ani ai vieţii sale. Estimez acum că nu am nevoie de cel puţin 95% dintre lucrurile şi chiar cărţile de care m-am înconjurat de-a lungul anilor. Şi atunci, nu este clară legătura mea cu putregaiul ? Hmm, se vede că este primăvară şi e nevoie de curăţenie ! Aşadar, până când ne vom mai amăgi că bunurile strânse de noi cu zgârcenie sunt cu adevărat bune de ceva ? Până când nu vom pricepe că singurul bun rezistent în veşnicie este Dumnezeu în inima, mintea şi viaţa noastră ? Până când vom alunga lumina şi vom îmbrăţişa întunericul dens de obiecte, patimi şi obsesii ? Până când  nu vom iubi sărăcia care îmbogăţeşte tot omul cu deschiderea fiinţei sale către Dumnezeu şi veacul ce va să fie ? Până când vom iubi orbeşte veacul acesta destinat distrugerii apocaliptice ? Şi până când vom mai umbla legaţi la ochi cu iluzii şi la inimă cu egoism şi la minte cu trufie ? Sursa foto: 

http://ortodoxiesiviata.blogspot.com/2008/08/manastirea-ortodoxa-din-valea-hozevei.html (a cincia)

Amintiri de suflet hrănitoare: Hozeva!

Un rugător şi mult ocrotitor drag : Sfântul Ioan Iacob Românul ! Întru sfinţenie nu există graniţe : Sfântul Gheorghe Hozevitul şi Sfântul Ioan  Hozevitul !

Rugul lui Moise - Icoana Maicii Domnului cu Sfanta Ecaterina - Sfintele ei Moaste

La Mănăstirea Sfintei Ecaterina de lângă Sinai

În biserica Aşezământului Românesc de la Ierihon

Maica Mariam Skorda de Florii la Biserica Invierii

Gherontissa Mariam ! Una dintre bucuriile de neconsumat în timp, oferite de Domnul slavei credincioşilor sau curioşilor aflaţi la Sfântul Mormânt sâmbătă, 27 martie. Nu pot descrie surpriza şi încântarea pe care le-am trăit recunoscând această voce unică a muzicii psaltice  în spaţiul binecuvântat din Biserica Învierii. Văzând-o în strana din stânga pe Maica Stareţă Mariam Skorda, am simţit cerul coborând pe pământ şi în suflete. Am încercat mai multe fotografii, dar de emoţie şi din cauza mulţimii care umplea biserica, una singura mi-a reuşit. O preţuiesc nespus, ca pe un dar nemeritat şi nesperat. Slavă lui Dumnezeu, care i-a dăruit talanţii acestei voci impresionante !

Două dintre puţinele înregistrări de pe net :

http://www.youtube.com/watch?v=0WT6S_1dwco&feature=related

http://www.youtube.com/watch?v=4R1zqxKNltQ&NR=1

Turlele Bisericii ruseşti a Sfintei Maria Magdalena

2/ 3. În fundal, un cimitir evreiesc aşezat in faţa Porţii de Aur a Ierusalimului, pe unde poporul Israel încă aşteaptă să vină Messia, nădăjduind zadarnic în altă înviere!

1/ 4. Sfânta Maria Magdalena

Sfântul Mormânt, în spatele Moscheii lui Omar

Ierusalimul sub nori