Biroul Comitetului de Investigaţie al Procuraturii Rusiei(CIPR), l-a identificat pe asasinul Preotului ortodox Daniil Sisoev, care a fost împuşcat mortal în Biserica Sf. Toma din Moscova în noiembrie 2009, a declarat purtătorul de cuvânt al Interfax.
Cu ceva timp în urmă poliţia a ucis un bărbat care era sub investigaţie pentru implicarea într-un delict, la un post de control rutier în Makhachkala după ce omul a deschis focul, a spus purtătorul de cuvânt.
Acesta deţinea un paşaport pe numele Beksultan Karykbekov, precum şi o puşcă cu aer comprimat, reconvertită pentru cartuşe de 9 milimetri.
« Investigatorii au primit probe concludente că acesta a fost pistolul cu care a fost ucis Părintele Sisoev. », a mai declarat CIPR.
Părintele Sisoev a fost împuşcat mortal în seara de 19 noiembrie în Biserica Sf. Toma în sudul Moscovei. Anterior el primise ameninţări numeroase de la musulmanii radicali nemulţumiţi cu retorica lui privind Islamul şi cu eforurile lui misionare printre musulmani.
Vă felicit cu ocazia zilei Învierii! Iar acum, în aceste zile de toamnă, vreau să vă atrag atenţia asupra unei ispite care vine din ce în ce mai des printre oameni. Această ispită este a certurilor care se nasc între creştini. Din păcate, am senzaţia că în ultima vreme vrăjmaşul neamului omenesc se ocupă exclusiv cu înveninarea creştinilor unii împotriva altora pentru cele mai lipsite de importanţă/ de nimic motive. Oamenii au devenit, într-adevăr, atât de agitaţi şi se află permanent într-o stare sufletească anormală, inumană.
Desigur, pe de o parte, psihologia spune că un stres autumnal crescând afectează oamenii, dar, pe de altă parte, cel mai important lucru este că oamenii au uitat calitatea lor principală, de creştini, au uitat că sunt copii ai Tatălui ceresc şi fraţi şi surori între ei, pentru că noi toţi ne-am născut din apa aceluiaşi Botez, suntem mirunşi de acelaşi Duh Sfânt şi ne împărtăşim din acelaşi Sfânt Potir. Iar Domnul spune : « Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema ». Cel care îi împacă pe oamenii învrăjbiţi săvârşeşte un act de mare virtute. Şi Sf. Ap. Pavel spune : « Pe cât se poate, întrucât depinde de voi, trăiţi în pace unii cu ceilalţi ». Şi totuşi, în mod constant, creştinii ortodocşi cad în această capcană. « Din ce partid eşti ? », « În ce relaţie te afli cu o tendinţă sau alta ? », « Al cui eşti tu ? » Da ? Acelaşi lucru se petrecea şi în biserica din Corint : « Ai cui sunteţi voi ? Ai lui Pavel ? Ai lui Chefa ? Ai lui Hristos? Sau ai lui Apollo?”. Ce-a spus Sf. Ap. Pavel: “Oare s-a împărţit Hristos? S-a răstignit Pavel pentru voi? Sau aţi fost botezaţi în numele lui Pavel?”
Adevărat, nu este potrivit unui creştin să se ralieze niciunui partid. Noi toţi îi aparţinem partidului Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos.Voi şi eu suntem Creştini. Suntem partea Lui. Suntem aleşi de Dumnezeu dintre toate naţiile pământului. Suntem aleşii lui Dumnezeu. Suntem preoţie împărătească. Oamenii pe care Dumnezeu i-a despărţit de întuneric, i-a adus la miraculoasa lumină a dragostei dumnezeieşti. De ce ne comportăm ca şi cum am trăi în mârşava răzvrătire a acestei lumi ?
De ce îi slujim diavolului care desparte şi nu lui Hristos care uneşte ? De ce ne considerăm pe noi înşine îndreptăţiţi la ură, la mânie, la bârfire continuă şi la scandaluri ? De ce credem că avem dreptul să ne umplem de indignare ? Aşa ceva nu-I place Domnului, aşa ceva este de la satana, care vrea să-i despartă pe creştini şi să distrugă pacea.
Amintiţi-vă că soarta lumii şi a acelor ţări în care ne aflăm, inclusiv Rusia, nu depinde de faptele/ acţiunile ateilor. Ce puteţi lua bun de la ei ? Un asemenea om este în întuneric şi sub influenţa diavolului. Sigur că pe cei din alte grupuri el îi urăşte şi se înfurie împotriva lor. Nu te poţi aştepta la nimic altceva de la asemenea oameni. Dar uimitor este că oamenii(în loc să-şi amintească această mare datorie a noastră de a trăi în pace), încep să aducă duhul răzvrătit al acestei lumi în Sfânta Biserică. În mod clar, acesta iese din gura diavolului. Numai el ne inspiră monstruoasa idee de a ne învrăjbi unii cu alţii. Noi nu putem trăi la fel cu acei care nu au Dumnezeu. Cum spune Domnul : "Cum vor cunoaşte oamenii că sunteţi ucenicii mei ? Dacă veţi avea dragoste unul pentru altul " . Nu dacă, după cuvântul Apostolului, vă veţi urî, invidia şi jigni unul pe altul"[...].
Într-adevăr, acum diavolul vrea să-i dezbine pe creştini şi aşa să distrugă toate cele pe care se sprijină ei. Datorită creştinilor Dumnezeu mai ţine lumea. Datorită creştinilor Dumnezeu dă pace neamurilor. De ce aceste războaie? Ele se petrec atunci când creştinii uită să fie uniţi, când se leagă de această lume...
Moscova – Florile încă mai împodobesc porţile bisericuţei de lemn Sf. Ap. Toma din sudul Moscovei, unde Părintele Daniil Sisoev a slujit. Ele reprezintă o izbucnire de durere pentru pierderea preotului care a construit această parohie din nimic şi care spera să ridice, în locul modestei construcţii de lemn, o biserică de cărămidă destul de mare să cuprindă 2000 de oameni.
Patru garoafe roşii împodobesc fotografia preotului ucis pe 19 noiembrie, după ce un om înarmat neidentificat a intrat în biserica lui Sisoev şi l-a împuşcat, trăgând de două ori. Cineva a pus acolo un poem închinat părintelui. Un semn în apropiere arată că s-au pus camere video de supraveghere în biserică, în urma tragediei petrecute.La Sf. Toma s-a ţinut slujba de pomenire la 9 zile de la asasinat. Sisoev avea doar 35 de ani, dar îşi construise deja o reputaţie ca preot care s-a remarcat prin lucrarea de prozelitism în comunităţile musulmane din Rusia – un fenomen relativ nou pentru Biserica Ortodoxă.
Andrei Zolotov, jurnalist specializat în probleme religioase, spune că Sisoev era cunoscut pentru zelul sau misionar.
“Era unul dintre cei câţiva misionari eminenţi şi în acelaşi timp ,ca persoană ,un pic controversat – unul dintre cei care insistau pe necesitatea misiunii printre musulmani », a declarat Zolotov.
Sisoev încerca în mod activ să convertească musulmani, lucrând în comunităţile musulmane din capitală şi ajungând la miile de muncitori imigranţi care au venit în Moscova din Asia Centrală, Nordul Caucazului şi din alte zone. Obişnuia să se ducă la şantierele de construcţii ale oraşului, unde mulţi imigranţi sunt angajaţi, şi a convertit cu succes 80 de persoane.
Dar munca lui nu se oprea aici. El a scris şi cărţi în care îi avertiza pe creştini să nu se căsătorească cu musulmani şi posta pe net materiale video în care ataca Islamul. Exemplare ale cărţii sale « Un răspuns ortodox dat Islamului » s-au vândut la Biserica Sf. Toma din ziua morţii sale.
Sisoev a mai postat şi materiale video pe YouTube, în care deseori se exprima foarte critic la adresa credinţei musulmane. Într-unul din ele îşi încheia predica exprimându-şi nădejdea că, până la urmă, toţi musulmanii se vor converti la creştinism.
« Asta este. Să ne ajute Dumnezeu pe toţi », spune el în acest video. “Ne rugăm ca musulmanii să se convertească la creştinism şi să nu urmeze conspiraţia Profetului”.
« Sunt deja obişnuit cu asta acum »
Sinceritatea lui Sisoev nu a rămas neobservată, iar el a scris că a fost permanent ameninţat de musulmanii furioşi din cauza lucrării sale misionare.
"O să râdeţi, dar musulmanii iar m-au ameninţat că mă omoară. De data asta au făcut-o telefonic". Sisoev a scris pe blogul său în octombrie : « Este deja a 14-a oară. Înainte mă speriau, dar acum m-am obişnuit cu ele ».
După uciderea sa, soţia lui, Iulia, a scris despre premoniţia acestuia că va muri.
« Ne-a spus cu ce veşminte să-l înmormântăm. Atunci am glumit, spunând ca nu e cazul să vorbim despre asta, înca nu ştiam cine pe cine va îngropa », a mărturisit Iulia, « El a zis că eu îl voi îngropa pe el ! ».
Biserica Ortodoxă a devenit conştientă de importanţa muncii misionare în Rusia în ultimii ani. Zolotov spune că este un curent care s-a evidenţiat sub păstorirea noului Patriarh, Kiril, care conduce biserica de mai puţin de un an. « În ultimii ani, activitatea misionară a fost recunoscută tot mai mult ca prioritate absolută sau una dintre priorităţile de vârf », a spus el. « În esenţă, alegerea Patriarhului Kirill cu un număr mare de voturi a fost recunoaşterea faptului că avem nevoie de activitatea misionară. Nu este suficient doar să reconstruim biserica sau să stăm acolo şi sa spunem cât de importanţi suntem pentru istoria Rusiei ».
Parte a acestei misiuni este să ajungă la creştinii ortodocşi ruşi care nu participă la slujbele Bisericii. Diferite statistici arată ca numai între 3 şi 10 procente dintre ruşi iau parte la serviciul religios al Bisericii Ortodoxe, în timp ce 80 dintre ei se declară ortodocşi.
Dar mulţi oameni din biserică văd misionarismul extinzându-se dincolo de trezirea creştinilor ortodocşi adormiţi pâna la încercarea de a converti membri ai comunităţii musulmane la creştinism.
Zolotov spune că în timp ce politica oficială a bisericii nu aprobă făţiş prozelitismul printre musulmani, nici nu-i descurajează pe preoţi de la misiune. Patriarhul Kiril a condus funeraliile lui Sisoev, un gest în care mulţi au văzut o reliefare a suportului tacit pe care Biserica Ortodoxă îl dă activităţii misionare de convertire.
A atins un punct sensibil
Sisoev era unul dintre acei puţini preoţi activi integral în prozelitismul ortodox. Una dintre enoriaşele sale , Larisa Vasilieva, a fost crescută în Kazan, capitala Republicii Tatarstanului, majoritar musulmană, mama ei fiind musulmană şi tatăl creştin-ortodox. Ea a spus că Pr. Sisoev a atins un punct sensibil, vorbind deschis despre ceea ce de obicei rămâne o luptă surdă dusă de biserică pentru a influenţa cele 20 de milioane de musulmani din Rusia.
« Nimeni nu vorbeşte pe faţă despre asta în Kazan. Dai aici[în Moscova], el a vorbit deschis şi a scris sincer, mărturisindu-şi punctele de vedere, de aceea nu-l plăceau », a spus Vasilieva
« El a scris despre ceea ce gândesc şi alţii, dar se tem să o spună ».
Exceptând războaiele federale din Cecenia şi neliniştea crescândă din Nordul Caucazului, experţii afirmă că relaţiile contemporane dintre musulmani şi creştini au fost rareori tensionate.
Dar sunt temeri că situaţia se va schimba, deoarece Biserica Ortodoxă, sprijinită explicit de la Kremlin, încearcă şă-şi afirme rolul ei de purtătoare de stindard a identităţii naţionale ruseşti. Există temeri că asasinarea lui Sisoev va aduce tensiunile latente dintre cele două comunităţi la scenă deschisă(Şi bombardarea pe 27 noiembrie a căii ferate Moscova-St. Petersburg, în care 26 de persoane şi-au pierdut viaţa, poate amplifica tensiunile dintre creştini şi musulmani). Deşi atacul nu a fost încă asumat de nimeni, se speculează că el face parte dintre atacurile teroriste ale unei reţele din Nordul Caucazului.
Ca urmare a uciderii lui Daniil Sisoev, conducătorii religioşi ai comunităţilor ortodoxă, musulmană şi evreiască din Rusia au calificat actul uciderii unui preot drept « un păcat de moarte şi de neiertat », avertizând că "tragedia ar putea fi folosită de către forţele extremiste pentru a amorsa conflictele interetnice şi interreligioase".
Dar nu toţi enoriaşii sunt convinşi că responsabil pentru acest asasinat este neapărat un islamic extremist. Alţii atrag atenţia asupra unei dispute pentru pământ. Biserica « Sf. Toma » se confruntă cu probleme serioase în obţinerea aprobării de construcţie pe acest teren. Unii dintre discipolii lui Sisoev spun că moartea acestuia ar putea să fie legată de disputa amintită, nu de activitatea sa misionară.
Deseori, cei ce nu participă la slujbele Bisericii se plictisesc repede. Dacă unii cred că dormim duminica să recuperăm nesomnul din restul săptămânii, în loc să mergem la Sf. Liturghie, vor înţelege curând că somnul de duminică nu face nicio plăcere. Poţi mânca şi totuşi rămâne flămând, sau poţi dormi 25 de ore şi să te simţi totuşi somnoros. Dacă Dumnezeu nu-ţi da puterea, nu o vei găsi niciunde altundeva. Dacă eşti îndrăgostit de cineva, permanent îţi doreşti să-l vezi pe cel iubit, să comunicaţi. Nu trebuie să te forţeze nimeni să mergi la întâlnire, nu-i aşa ? Creştinismul se înalţă pe dragostea dintreDumnezeu şi om.
Este încă foarte important să nu cauţi justificări dacă lipseşti de la slujbă. Putem afla o mie de motive, dar aceasta nu va face decât să înrăutăţească situaţia. E nevoie să luptăm fără milă cu păcatul, cu trândăvia. Creştinii sunt făpturi de altă natură. Există Homo Sapiens şi Homo Christianus. Creştinii trebuie să comunice cu cei asemenea lor.
- De ce creştinii au o altă natură ?
- Un creştin este o persoană plină de harul dat ei la Botez. Un ne-creştin e doar o persoană, pe deasupra fiind şi înrobită de diavol. Ori Duhul Sfânt este în inima ta, ori diavolul – vedeţi diferenţa ?
- Fiecare om are felul său de a veni în biserică. Dar ca misionar cred că ştiţi poveşti uimitoare despre convertirile oamenilor.
- De ce să căutăm departe? Avem în parohia noastră pe Tatiana Imranovna, cea mai apropiată asistentă a mea. Ea a trecut de la Islam la ocultism, iar de acolo, întâmpinând neplăceri care au speriat-o, s-a convertit la Ortodoxie. A venit la Hristos la început ca la o cale de salvare. Apoi a început să se îmbisericească. Şi cu cât mai aproape venea de biserică, cu atât părinţii ei o condamnau mai mult. Ciudat – cu cât se purtau mai rău cu ea, cu atât aveau mai mari probleme. De pildă, au blestemat-o, i-au aruncat icoanele – şi în aceeaşi noapte dacha lor a ars. E un exemplu de cum îi ocroteşte Domnul pe ai Săi.
Sunt cazuri de vindecări miraculoase. Odată, părinţii unui copil, penticostali, au venit la mine. Îşi duseseră copilul la tot felul de « medici ». Ca urmare, copilul avea febră de 39 de grade de trei luni. Nimic nu-l ajuta. L-am botezat solemn la Liturghia Baptismală. A stat, desigur foarte slăbit, dar arăta interes în toate. I-am dat Sfânta Împărtăşanie şi au plecat acasă. A adormit, s-a trezit şi temperatura i-a scăzut la 36, 6 grade. De atunci n-a mai fost bolnav, şi au trecut mai mulţi ani.
Deseori se întâmplă că îi explici unei persoane totul. În mintea lui îţi dă dreptate, dar cu inima nu primeşte. Dar roagă-te pentru ea, şi se schimbă. Mereu se întâmplă că după molitva pentru întoarcerea la credinţă a rătăciţilor mai mulţi oameni se botează.
Deci, dacă vrei să vezi multe minuni – treebuie să devii misionar sau martir. Se spune că dacă vrei să ungi pe cineva cu mir trebuie să-l torni în mâinile tale şi să-l miroşi, abia după aceea să faci ungerea altei persoane. Este la fel aici : dacă vrei să-i spui altuia despre puterea lui Dumnezeu, trebuie să simţi întâi tu puterea Lui. »
"Dacă vreţi, noi creştinii suntem toţi terorişti. Suntem membrii unei armate rebele, care se revoltă împotriva stăpânitorului acestei lumi, diavolul"
***
- Şi cum lucraţi cu aceste comunităţi de expatriaţi ? Să luăm, de exemplu, pe cei din Azerbaidjan, care locuiesc aproape de Kantemirovskaia. Cum puteţi pătrunde în comunitatea lor ? Despre ce le vorbiţi ?
- Nu vă pot spune nimic despre comunitatea azerbaidjană, pentru că nu am luat contact cu ea încă. Dar pot să spun multe despre cea tătară. Am fost deseori într-un centru cultural tătărăsc, am fost în Kazan. Tătarii sunt al treilea grup naţional ca mărime din Moscova. Iar munca noastră are succes: mulţi tătari, în special cei tineri, devin creştini. Din 2003, am slujit / citit molitve în limba tătărască pentru convertirea acestora. Sarcina noastră este să distrugem barierele dintre culturile diferitelor naţionalităţi, bariere care le împiedică să vină la Ortodoxie. Vestea că Ortodoxia este credinţa universală, la care toate neamurile sunt chemate, este încă prilej de scandal.
- Cum trebuie să se comporte un adevărat misionar tânăr vorbind cuiva de aceeaşi vârstă ?
- Misionarul trebuie să fie cel care începe dialogul despre Dumnezeu, altfel nu e deloc misionar. Dar în acelaşi timp trebuie să-şi evalueze corect propriile cunoştinţe şi abilităţi. El trebuie să cunoască răspunsurile la întrebările elementare ale oponenţilor săi, puse de obicei despre creştinism. Ar trebui să-şi amintească adevărul că atacul este cea mai bună apărare. Să nu ezite niciodată să spună că el are dreptate şi celălalt se înşeală. Nu este necesar să te pleci în faţa fiecărui ascultător. Dar în acelaşi timp, el nu trebuie să rănească mândria nimănui ca să-şi dovedească dreptatea. Hristos a murit pentru fiecare om. Noi trebuie să ne amintim că trebuie să respectăm persoana din fiecare om, nu înşelările sale. Se vor respinge minciunile, dar omul înşelat va fi iubit.
E dificil pentru un adolescent să acţioneze în contra grupului, să devină oaia neagră, dar este esenţial să aibă acest curaj. În vremea tinereţii mele, consideram că aduce prestigiu să fii diferit de ceilalţi. Cred că ar trebui să revenim la această tradiţie. Oaia neagră este un animal nobil, de rasă. Un adevărat creştin ar trebui să-şi amintească aceasta. Iar dacă nu are tăria, să ceară ajutorul lui Dumnezeu. Un tânăr misionar ar trebui să se pregătească: vorbele lui vor stârni scandal şi indignare. Dar să nu se teamă. Misiunea noastră constă în a spune lucruri neplăcute. Aţi observat că atunci când citiţi Biblia vă simţiţi incomod? Carteaîncepe să vă judece! Dar asta nu înseamnă că adevărul trebuie dat deoparte.. Domnul însuşi a spus: Vai vouă, când oamenii vă vor vorbi de bine.
Altă greşeală în care poate cădea un misionar este să îndrepte misiunea sa spre un anume grup de oameni. O misiune pentru copii, una pentru tineri...Mulţi tineri profunzi, inteligenţi, nu primesc aşa ceva. De ce ? Pentru că atunci când vorbim cu tinerii în limbajul lor, din condescendenţă, îi ţintuim la acest nivel. Dar noi trebuie să-i ridicăm la înţelepciune, nu să-i menţinem la un nivel pe care probabil l-au părăsit deja. E chiar mai bine să le vorbim copiilor ca şi cum ar fi adulţi. Vă amintiţi de Makarevich cântând creştineşte: “Nu merită să fii asuprit de lumea schimbătoare » ? Acesta ar trebui să fie un motto nu doar al misionarului, ci al tuturor creştinilor ortodocşi.
Şi nu trebuie să uităm de rugăciune şi mersul la biserică, pentru că un exces de misionarism incorect îl poate înrobi pe un om într-atât încât să nu se mai roage şi să nu mai vină la biserică.
- Şi de ce trebuie să mergem la biserică în fiecare duminică ?
- Pentru că Hristos ne-a poruncit aşa : şase zile sunt pentru tine şi a şaptea zi este pentru Domnul Dumnezeu. El ne poate cere să-i oferim drept sacrificiu o parte din timpul nostru. Şi în al doilea rând : ar trebui să ne amintim de Stăpânul nostru din Ceruri şi de Patria Cerească.
Dacă vreţi, noi creştinii suntem toţi terorişti. Suntem membrii unei armate rebele, care se revoltă împotriva stăpânitorului acestei lumi, diavolul. Bisericile sunt staţii intermediare. Acolo primim informaţii de la guvernul nostru : codurile(Noul Testament), întăririle(Sfânta Euharistie), şi primim sprijin de la comunitate. Stăpânim tot felul de trucuri pentru a purta atacuri teroriste împotriva prinţului acestei lumi, adică învăţăm cum să facem binele. Desigur, dacă un agent al Împărăţiei Cerurilor se sustrage şi nu ţine legătura cu centrul de comandă, uşor se poate pierde, îşi pierde puterea şi cade în luptă. Potrivit regulilor Bisericii, cineva care fără motiv nu vine trei duminici la rând la Sfânta Liturghie este exclus de la Împărtăşanie.
“Eu, preotul Daniel Alekseevich Sisoev, m-am născut la 12 ianuarie 1974 în Moscova, într-o familie de profesori şi artişti. Tatăl meu, preotul Aleksei Nikolaevich Sisoev, este acum rector al Bisericii Sfântului Ioan Teologul la Gimnziul Clasic Ortodox « Iasenevo » şi este, de asemenea, cleric la Biserica Sf. Petru şi Pavel din Iasenevo. Mama mea, Ana Midkhatovna Amirova predă catehetica la aceeaşi şcoală.
M-au găsit vrednic de botez în 3 octombrie 1977, în Biserica Dătătoarei de Viaţă Treimi din Vorobiov Hills, fiind botezat de către preotul Eugen. Din vremea aceea am fost enoriaşi ai parohiei Bisericii Sfântului Nicolae Făcătorul de Minuni din Kuznetsky Sloboda. Mergeam la slujbă la catedrala mică a Mănăstirii, la Biserica Deposition of the Robe din Shabolovka. Când tatăl meu era paracliser al Bisericii “Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul”, îl ajutam în Sf. Altar şi cântam în cor. În vara anului 1988 am luat parte la lucrările de restaurare a Mănăstirii Optina. Când a început restaurarea Bisericii Tuturor Sfinţilor din Mănăstirea Novoalekseev, am cântat în corul de aici şi rectorul ei, Părintele Artemii Vladimirov, m-a recomandat pentru a urma Seminarul Teologic din Moscova.
După terminarea şcolii gimnaziale, în 1991, am intrat la acest seminar moscovit. În timpul studiilor am avut ascultarea de a cânta în cor şi de a conduce un grup coral mixt. Pe 19 decembrie 1994, Eminenţa sa, Episcopul Rostislav de Magadan şi Chukotka, m-a făcut citeţ/ anagnost.
Pe 22 ianuarie 1995 m-am căsătorit cu Iulia Mikhailovna Brikina. Taina Nunţii a fost celebrată în Biserica Sf. Ioan Teologul de către preotul Dionisii Pozdniaev. În acelaşi an, s-a născut prima mea fiică, Iustina.
Pe 13 mai 1995, P. S. Episcop Evgenii de Verei m-a hirotonit diacon. Am absolvit Academia Teologică din Moscova pe primul loc la 14 iunie 1995 şi m-am înscris la cursul prin corespondenţă al Academiei Teologice din Moscova, absolvindu-l în anul 2000. Pe 9 iunie 2000, consiliul facultăţii mi-a aprobat teza de candidat « Antropologia şi analiza Adventiştilor de Ziua a şaptea şi a Societăţii Turnul de Veghe ».
După terminarea Seminarului, prin decret patriarhal, am fost numit cleric la Biserica Adormirii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu din Gonchari, Metocul Bulgăresc.
Din septembrie 1995, am învăţat legea lui Dumnezeu în clasele superioare ale Gimnaziului Clasic Ortodox din Iasenevo. În 24 mai 2000, am fost distins de către Departamentul Educaţiei Religioase şi Catehetice.
Din august 1996, cu binecuvântarea P.F. Patriarh, am susţinut dialoguri biblice în Metocul Patriarhal Kriutitsi cu oameni care au suferit de influenţa nefastă a sectelor şi a ocultiştilor. Mi-am început activitatea la Centrul de Reabilitare Sf. Ioan de Kronstadt, condus de ieromonahul Anatoli (Berestov) imediat după înfiinţare.
În 1999, cu binecuvântare P.F. Patriarh, cartea mea, « Cronica începutului », dedicată apărării doctrinei patristice a creaţiei, a fost publicată de Editura Mănăstirii Sretenski.
În 2000 am absolvit Academia Teologică din Moscova în calitate de Candidat în Teologie/ doctorand. În 2001 am fost hirotonit preot. În acelaşi an s-a născut cea de-a doua fiică a mea, Dorofeia.
Am slujit în Biserica Sf. Ap. Petru şi Pavel din Yasenevo, Moscova. Am fost secretar al cantrului misionar-educativ “Shestodnev” şi membru al centrului de reabilitare a victimelor cultelor totalitare şi ale mişcărilor pseudo-religioase în numele Sf. Ioan de Kronstadt. Sunt autorul cărţii “Cronica începutului”, (Moscova 1999), editor al volumului "Hexaemeron împotriva evoluţiei”(Moscova, 2000) şi al antologiei “Revelaţia divină şi ştiinţa contemporană”. Am publicat numeroase articole despre creaţie şi anti-sectare.”
Preotul ortodox Daniil Sisoev a fost asasinat la Moscova în seara de 19 noiembrie. Crima a fost comisă foarte probabil din motive religioase. Preotul se pare că a căzut victimă islamicilor radicali sau sectari, declară investigatorii cazului.
Asasinul neidentificat purta o mască de doctor când l-a atacat pe preot, relatează Interfax. Criminalul a intrat în biserica « Sf. Ap. Toma » din sudul Moscovei pe la 10, 40 p. m. Era un bărbat înalt şi solid, spun martorii oculari. Ei precizează că era de origine caucaziană, deşi nu e clar cum au ajuns la această concluzie.
Omul s-a năpustit în biserică şi a strigat : « Care este Sisoev ? » Preotul de 35 de ani a ieşit în faţă, atacatorul a scos o armă silenţioasă şi l-a împuşcat în gât şi în cap. Atacatorul a părăsit locul crimei mergând – nu a luat-o la fugă.
Părintele Daniil a murit la spital o oră mai târziu. Preotul avea soţie şi trei copii. Daniil Sisoev s-a născut la 12 ianuarie 1974 în Moscova. A absolvit Academia Teologică din Moscova. Se ocupa mai ales cu activităţi misionare. A înfiinţat o şcoală de predicatori pe stradă în Moscova.
Sisoev era un oponent activ al Islamului. De exemplu, a condus două dezbateri publice cu fostul preot ortodox Viaceslav Polosin, care s-a convertit la islamism. Sisoev a publicat o carte, « Căsătorie cu un musulman », în care a scris că Dumnezeu şi Biserica nu admit căsătoriile între creştini şi necreştini.
Grupuri religioase radicale au început să-l ameninţe pe Părintele Daniil Sisoev cu patru ani în urmă. Ii trimiteau email-uri ameninţându-l să-i « taie capul şi să-i scoată maţele ». S-a anunţat de asemenea că grupuri islamice îl condamnaseră pe Părintele Daniil la moarte. Anul trecut, un musulman a sunat la biserica unde slujea părintele şi a spus că preotul va fi ucis dacă va continua să-şi manifeste public atitudinea negativă faţă de Islam. Sisoev a fost silit să apeleze la Biroul Federal al Securităţii Rusiei de două ori, cerând ajutor.
Pe deasupra, Daniil Sisoev lupta şi împotriva sectanţilor. Comunica mult cu cei ce fuseseră afectaţi de secte. Preotul era un membru activ al centrului pentru reabilitarea victimelor sectelor totalitare şi ale mişcărilor pseudo-religioase.
Unul dintre cele mai controversate asasinate în rândul clerului a fost comis pe 9 septembrie 1990, când a fost ucis Alexander Men. Părintele Alexander a scris zeci de cărţi (incluzând opera sa cea mai valoroasă, Fiul Omului, care a servit drept introducere în creştinism pentru mii de cetăţeni ai fostei Uniuni Sovietice) ; a botezat sute, dacă nu mii de oameni ; a înfiinţat o Universitate Ortodoxă deschisă ; a deschis una dintre primele şcoli de duminică în Rusia şi un grup de caritate în spitalele ruseşti pentru copii. Influenţa lui este încă larg simţită şi moştenirea sa continuă să se extindă atât în Rusia, cât şi dincolo de graniţele ei. A fost ucis într-o duminică dimineaţă de către un agresor înarmat cu un topor, chiar în faţa casei sale din Semkhoz, Russia
“Vă mulţumesc, dragii mei, pentru sprijin şi rugăciuni. Nu-mi pot exprima durerea în cuvinte. E ca durerea de a sta lângă Crucea Mântuitorului. Dar este şi o bucurie pe care n-o poţi pune în cuvinte...e bucuria de a veni la mormântul gol. « Unde este, moarte, biruinţa ta ? » Părintele Daniil şi-a întrevăzut plecarea cu mulţi ani înainte de asasinarea sa.
Mereu a vrut să fie aflat vrednic de martiriu şi Domnul i-a oferit această cunună. Cei care l-a împuşcat a vrut să scuipe în faţă Biserica, aşa cum odinioară au scuipat în faţă pe Hristos, dar n-au obţinut ce-au vrut, fiindcă au dat greş în întinarea Bisericii. Părintele Daniil a urcat pe Golgota lui chiar în biserica pe care o construise şi în care îşi pusese toată energia şi puterea. L-au ucis ca pe unul din vechii profeţi, între altar şi locul de sacrificiu, şi pe drept şi-a câştigat titlul de martir. El a murit pentru Hristos pe Care L-a sjujit cu toată inima.
De multe ori mi-a spus că se teme că nu va face faţă ; credea că nu e destul de bun. Ca om, avea excesele şi slăbiciunile lui, cădea şi făcea greşeli, dar nu a greşit în ceea ce era mai important, viaţa lui a fost cu totul închinată lui Hristos.
Nu înţelegeam de ce se grăbea. În ultimii trei ani, muncea susţinut, fără oprire în vacanţe sau la sfârşit de săptămână. Cârteam, aş fi vrut ca măcar uneori să am fericirea simplă de a-l avea pe soţul şi tatăl copiilor mei alături de mine şi de ei. Dar el era chemat pe alt drum.
A spus că va fi ucis. L-am întrebat cu ne lasă, pe cei trei copii ai lui şi pe mine. Mi-a răspuns că ne lasă în mâini bune. « Vă las cu Maica Domnului. Ea va avea grijă de voi”.
În timp, am uitat aceste cuvinte. El mi-a vorbit anume despre hainele cu care să fie înmormântat. Pe atunci, am glumit, că nu ar trebui să vorbim despre asta, pentru că nu ştim care va pleca primul. A spus că eu îl voi îngropa pe el. Odată vorbeam despre înmormântări şi i-am zis că niciodată n-am fost la o înmormântare de preot. Răspunsul lui a fost : « Nu-ţi face griji, poţi să vii la a mea ».
Îmi amintesc atâtea vorbe ale noastre şi-mi dau seama de înţelesul lor adevărat abia acum. Acum îndoielile mele s-au risipit.
Nu ne-am spus la revedere în această viaţă, nu ne-am cerut iertare unul altuia, nu ne-am îmbrăţişat. A fost o zi obişnuită...el a plecat să săvârşească sfânta Liturghie şi atunci l-am văzut pentru ultima oară viu.
De ce nu m-am dus în ziua aceea să-l întâlnesc la biserică ? Într-adevăr, am vrut să merg, dar am hotărât să pregătesc masa şi să culc copiii...trebuia să am grijă de copiii lui...ca şi cum o mână mă trăgea înpoi. Deseori înainte mergeam să-l întâlnesc la biserică. Simţeam că norii se îngrămădeau peste noi. În ultimele zile am încercat să fiu cu el cât de des posibil. »
În ultima săptămână m-am gândit numai la moarte şi la viaţa de dincolo de mormânt. N-am putut să mă concentrez la nimic altceva. În ziua aceea, gândurile treceau prin mintea mea : « moartea loveşte în cap ». Ultima săptămână a fost foarte dificilă pentru mine, ca şi cum o tonă de cărămizi ar fi căzut peste mine.
Nu m-am prăbuşit. Mă sprijină el; îl simt că este lângă mine. Cu atât de multe vorbe frumoase, de tandreţe spuse unul altuia, mai multe decât ne-am spus întreaga viaţă trăită împreună. Abia acum mi-am dat seama cât de mult ne iubeam unul pe altul.
Cea de-a 40-a zi a Părintelui Daniil va fi chiar în ajunul zilei sale onomastice, în ziua hramului viitoarei biserici, 29-30 decembrie, la prăznuirea Sfântului Profet Daniel. Cum a prezis o bătrână, biserica se va construi, dar Părintele Daniil nu va mai fi acolo să slujească. Cea de-a doua parte a prezicerii s-a împlinit acum.»
"Cu Dumnezeu vom birui şi El va nimici pe cei ce ne necăjesc pe noi”(Ps.59, 13)
Slavă lui Dumnezeu pentru toate!
« Ajutorul meu de la Domnul..."
Sub milostivirea ta scăpăm, Născătoare de Dumnezeu !
Persoane interesate
Faceți căutări pe acest blog
Acatistul Sfintei Ecaterina
Catapeteasma Bisericii de la Aiud
Sfinţii Mărturisitori din închisori
Doamne, ia-mi libertatea care îmi robeşte sufletul şi dă-mi robia care-mi eliberează inima!”
Mărturisirea lui Dumnezeu cu preţul vieţii este preţul învierii oamenilor întru sfinţi.(Pr. A Boca)
Sf. Acoperamant
Sf. Apostoli
Sfânta Cruce
Sf. Ioan Botezătorul
Sfinţii Arhangheli
Sfântul Spiridon al Trimitundei - Vecernia
Cuviosul Paisie
" Domnul Dumnezeu, PreaMilostivul, să vă binecuvinteze, Domnul să vă ajute, Domnul să vă miluiască, Domnul să vă păzească de tot răul, Domnul să va umple de bucurie duhovnicească, Domnul, ca un bun şi iubitor de oameni, să vă ierte de păcate şi în ceruri cu drepţii să vă primească ! Binecuvintează, Doamne, pe robii tăi aceştia şi rugăciunea lor, şi dragostea lor, şi credinţa lor, şi bucuria lor, şi smerenia lor, şi răbdarea lor. Binecuvintează, Doamne, osteneala lor, şi căsuţa lor, şi pâinea lor, şi copiii lor, şi viaţa lor, şi sfârşit bun le dăruieşte, iar dincolo un colţişor de rai le dăruieşte, că binecuvântat eşti în veci. Amin !"
"Dumnezeu te urmăreşte cu iubirea Sa îndurerată, în orice ţară te-ai duce. Iubirea e ca Dumnezeu: nu are hotare."(Pr. Arsenie Boca)
*** „…aştept învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să fie. Amin”
***
« Dragostea este suprema răspundere pentru altul » (Pr. Dumitru Stăniloae)
***
