"Nu bogăţia este dăunătoare, ci nădăjduirea în ea şi împătimirea de ea."

Sfânta Scriptură

« Şi, iată, venind un tânăr la El, I-a zis: Bunule Învăţător, ce bine să fac, ca să am viaţa veşnică? Iar El a zis: De ce-Mi zici bun? Nimeni nu este bun decât numai Unul Dumnezeu. Iar de vrei să intri în viaţă, păzeşte poruncile. El I-a zis: Care? Iar Iisus a zis: Să nu ucizi, să nu săvârşeşti adulter, să nu furi, să nu mărturiseşti strâmb; Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta şi să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Zis-a lui tânărul: Toate acestea le-am păzit din copilăria mea. Ce-mi mai lipseşte? Iisus i-a zis: Dacă voieşti să fii desăvârşit, du-te, vinde averea ta, dă-o săracilor şi vei avea comoară în cer; după aceea, vino şi urmează-Mi. Ci, auzind cuvântul acesta, tânărul a plecat întristat, căci avea multe avuţii. Iar Iisus a zis ucenicilor Săi: Adevărat zic vouă că un bogat cu greu va intra în împărăţia cerurilor. Şi iarăşi zic vouă că mai lesne este să treacă cămila prin urechile acului, decât să intre un bogat în împărăţia lui Dumnezeu. Auzind, ucenicii s-au uimit foarte, zicând: Dar cine poate să se mântuiască? Dar Iisus, privind la ei, le-a zis: La oameni aceasta e cu neputinţă, la Dumnezeu însă toate sunt cu putinţă. »(Mt. 19, 16-26)

***

Tâlcuirea Sfântului Teofan Zăvorâtul :

Duminică[I Cor. 15, 1-11 ; Mt. 19, 16-26]. « Bogatul cu greu va intra în Împărăţia Cerurilor ». Aici se are în vedere bogatul care vede în sine însuşi multe mijloace şi multe puteri de a-şi spori bunăstarea ; însă îndată ce omul avut îşi taie orice împătimire de avuţie, înăbuşă în sine orice nădejde în aceasta şi încetează de a mai vedea în ea reazemul său de căpetenie, devine în inima sa la fel cu cel care nu are nimic ; unuia ca acestuia îi este deschis drumul către Împărăţie. Atunci, bogăţia nu împiedică, ci ajută, fiindcă oferă mijloace de a face bine. Nu bogăţia este dăunătoare, ci nădăjduirea în ea şi împătimirea de ea. Acest gând poate fi generalizat după cum urmează : cine nădăjduieşte într-un lucru şi se împătimeşte de el se îmbogăţeşte cu el.Cel ce nădăjduieşte numai la Dumnezeu şi se lipeşte de El cu toată inima, se îmbogăţeşte cu Dumnezeu ; cel ce nădăjduieşte în altceva şi se întoarce cu inima într-acolo, depărtându-se de Dumnezeu, se îmbogăţeşte cu acel lucru, iar nu cu Dumnezeu. De aici reiese că el nu e bogat în Dumnezeu, nu are intrare în Împărăţia Cerurilor. Este vorba aici despre rudenie, legături lumeşti, deşertăciune, ranguri şi aşa mai departe.

***

« Vă aduc aminte, fraţilor, Evanghelia pe care v-am binevestit-o, pe care aţi şi primit-o, întru care şi staţi, prin care şi sunteţi mântuiţi; cu ce cuvânt v-am binevestit-o - dacă o ţineţi cu tărie, afară numai dacă n-aţi crezut în zadar. Căci v-am dat, întâi de toate, ceea ce şi eu am primit, că Hristos a murit pentru păcatele noastre după Scripturi; şi că a fost îngropat şi că a înviat a treia zi, după Scripturi; şi că S-a arătat lui Chefa, apoi celor doisprezece; în urmă S-a arătat deodată la peste cinci sute de fraţi, dintre care cei mai mulţi trăiesc până astăzi, iar unii au şi adormit; după aceea S-a arătat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor; iar la urma tuturor, ca unui născut înainte de vreme, mi S-a arătat şi mie. Căci eu sunt cel mai mic dintre apostoli, care nu sunt vrednic să mă numesc apostol, pentru că am prigonit Biserica lui Dumnezeu. Dar prin harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt; şi harul Lui care este în mine n-a fost în zadar, ci m-am ostenit mai mult decât ei toţi. Dar nu eu, ci harul lui Dumnezeu care este cu mine. Deci ori eu, ori aceia, aşa propovăduim şi voi aşa aţi crezut. »(I Cor. 15, 1-11)

Sursa icoanei :http://tpb.traderom.ro/expozitii/companii/Mirea_icoane/Ro/icoane_lemn/icoane_lemn1.htm

Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul

Sursa : http://molonlabe70.blogspot.com/2009/08/beheading-of-holy-glorious-prophet.html

Rugăciune către Sfântul Ioan Botezătorul

Sfinte Ioane Botezătorule, cel mai mare om născut din femeie, Înaintemergătorul Domnului nostru Iisus Hristos, pustnic desăvârşit, înger în trup, postitor şi învăţător ales al săracilor, prooroc sfânt şi plin de îndrăzneală, ultimul prooroc al legii vechi, apostolul pocăinţei, prietenul îngerilor, ruda Maicii Domnului, întemeietorul monahismului, cel dintâi călugăr în legea harului, “Glasul care strigă în pustie: "Pocăiţi-vă, că s-a apropiat împărăţia cerurilor!", roagă-te Preasfintei Treimi pentru toate popoarele pământului, roagă-te lui Dumnezeu cu îndrăzneala ta de prooroc, de mucenic, de apostol, de Botezător şi Înaintemergător, pentru păstori şi turmă, pentru tineri şi bătrâni, pentru sănătoşi şi bolnavi, pentru săraci şi îndestulaţi, pentru cei curajoşi ca şi pentru cei fricoşi, pentru cei curaţi ca şi pentru cei desfrânaţi, pentru cei ce postesc ca şi pentru cei ce nu postesc, pentru cei ce se roagă ca şi pentru cei ce nu se roagă, pentru cei buni ca şi pentru cei răi – ca pe unii după dreptate să-i mântuiască, iar pe ceilalţi să-i miluiască. Roagă-te lui Dumnezeu pentru părinţii care nu au copii, pentru copiii fără de părinţi, pentru mamele doritoare de copii, pentru cele care îşi urăsc copiii, pentru cele care nu ştiu sa-şi crească copiii în frica lui Dumnezeu, pentru cele ce îşi blesteamă copiii, pentru părinţii care îşi smintesc sau îşi ucid copiii, pentru văduve şi pentru orfani.

Sfinte Ioane Botezătorule, roagă-te lui Hristos pentru sufletele noastre! Roagă-te să ridice păcatele noastre, să ierte nedreptăţile noastre, să mângâie inimile noastre, să sporească credinţa, nădejdea şi dragostea noastră, să înmulţească curajul nostru, să alunge frica de la noi şi să picure în sufletele noastre mai multă lumină, dragoste, înţelepciune, bucurie de viaţă, dor de Dumnezeu, milă de oameni şi grijă pentru mântuire. Învaţă-ne a ierta mai mult, a ne ruga mai mult, a posti şi a răbda, a ne smeri mai mult şi a mărturisi pe Hristos în toată viaţa noastră ! Amin.

Am primit această rugăciune în Sfânta Biserică de la sora Doiniţa. Doamne ajută!

Fresca este de la M-rea Turnu - Prahova

"Rugăciunea este întotdeauna expresia relaţiei noastre cu Dumnezeu."

Trebuie să staţi cu atenţia în inimă înaintea Domnului

Esenţa rugăciunii constă în a sta cu mintea înaintea Domnului şi a striga către El, având sentimente fie de mulţumire, fie de preamărire, fie de căinţă, fie de frică, fie de nădejde, fie orice alt sentiment, care să se îndrepte către Domnul. Dacă nu ar exista vreun sentiment către Domnul, rugăciunea nu ar fi rugăciune. Când cineva are simţire, nu are timp să dea atenţie la poziţia exterioară nici a întregului trup, nici a diferitelor lui mădulare[...]. În inimă trebuie să staţi cu atenţie, dar nu înaintea inimii, ci înaintea Domnului. Dacă Domnul nu este în atenţia voastră, nici rugăciunea nu există.(Scrisoarea 899. Seria 5. Pag. 169-170)

Cel mai mult să vă îngrijiţi de simţirea în rugăciune

Este rugăciunea în rânduială ? Rugăciunea este întotdeauna expresia relaţiei noastre cu Dumnezeu. Când rugăciunea este bună, fierbinte, plină de osârdie, atunci şi relaţia noastră cu Dumnezeu este bună. Atunci totul merge bine. Osteniţi-vă să vă întăriţi rugăciunea dacă ea a slăbit.

Când rostiţi rugăciunea, cel mai mult să vă îngrijiţi de simţirea în rugăciune : de credinţă, de nădejde, de mulţumire, de căinţă, de lăsarea în voia lui Dumnezeu şi de toate celelalte.

Când vă vizitează vreun simţământ la rugăciune, opriţi-vă la el şi înfierbântaţi-l cât timp vă rămâne în suflet. Iar când el pleacă, chemaţi altul. Şi aşa toată ziua. Aceasta va fi rugăciunea neîncetată. Simţirea uneori vine de la sine, iar alteori trebuie s-o provocăm. Cum ? Prin meditaţii dumnezeieşti sau cugetarea la toate tainele credinţei, mai ales la lucrarea mântuirii şi la sfârşitul tuturor lucrurilor. Treceţi mai des cu mintea prin toate aceste lucruri şi neapărat unul va ajunge în suflet. Şi iată simţirea. Domnul să vă binecuvinteze !(Scrisoarea 1025. Seria 6. Pag. 177-178)

Sf. Teofan Zăvorâtul, Rugăciunea, Ed. Cartea Ortodoxă – Ed. Egumeniţa, 2008

Nu te măsura pe tine

Bine faceţi că nu daţi mare importanţă la ceea ce aveţi. Nimicuri... ce treabă aveţi cu ele ?! Şi, în general, nu trebuie să vă ocupaţi prea mult de propria persoană. Sfinţii Părinţi spun : « Nu te măsura pe tine ». Cea mai bună măsură pentru sine este : « Nu am nimic. Doamne, dă-mi să pun început bun ! Doamne, cu judecăţile pe care le ştii, mântuieşte-mă ! » Şi alungaţi orice gând care vă spune să vă măsuraţi şi, uitând cele ce sunt în urmă oricare ar fi ele, spre cele dinainte să tindeţi.(Comp. Filip. 3, 13). Vrăjmaşul va îndeamnă să vă măsuraţi pentru ca îngâmfarea să strice tot. Să spuneţi totdeauna în sinea voastră : « Nu am nimic, nu am de ce să mă măsor ». (Scrisoarea 256. Seria 2. Pag.93)

Sf. Teofan Zăvorâtul, Rugăciunea, Ed. Cartea Ortodoxă – Ed. Egumeniţa, 2008

"Unora ca acestora li se îndeplinesc întotdeauna cererile, însă şi ei ştiu cum să ceară şi ştiu ce se cuvine să ceară..."

Sfânta Scriptură

“Şi plecând ei din Ierihon, mulţime mare venea în urma Lui. Şi iată doi orbi, care şedeau lângă drum, auzind că trece Iisus, au strigat, zicând: Miluieşte-ne pe noi, Doamne, Fiul lui David! Dar mulţimea îi certa ca să tacă; ei însă şi mai tare strigau, zicând: Miluieşte-ne pe noi, Doamne, Fiul lui David. Şi Iisus, stând, i-a chemat şi le-a zis: Ce voiţi să vă fac? Zis-au Lui: Doamne, să se deschidă ochii noştri. Şi făcându-I-se milă, Iisus S-a atins de ochii lor, şi îndată au văzut şi I-au urmat Lui. »(Mt. 20, 29-34)

***

Sâmbătă[I Cor. 1, 26-29 ; Mt. 20, 29-34]. Doi orbi din Ierihon strigă şi Domnul le dă înapoi vederea. Dar oare numai aceşti orbi erau în locurile acelea? Fireşte că nu . Dar de ce numai aceştia au primit vederea, iar ceilalţi nu? Fiindcă nu au strigat ; şi n-au strigat fiindcă nu aveau nădejde ; iar nădejde nu aveau fiindcă nu plăceau lui Dumnezeu ; iar lui Dumnezeu nu-I plăceau fiindcă erau puţin credincioşi. Omul la care vine credinţa începe din aceeaşi clipă să placă lui Dumnezeu ; plăcând lui Dumnezeu, începe să capete nădejde, iar din toate acestea se zămisleşte rugăciunea, care atrage tot ajutorul de sus. Unora ca acestora li se îndeplinesc întotdeauna cererile, însă şi ei ştiu cum să ceară şi ştiu ce se cuvine să ceară, pricep măsura cuviincioasă şi păstrează statornicia răbdătoare în rugăciune. Toate acestea sunt neapărat trebuincioase pentru reuşită ; altminteri, rugăciunea în sine are aripile slabe.

Din Tâlcuirile Sfântului Teofan Zăvorâtul.

Nedumeriri

Nu ştiu dumneavoastră, dar eu, practic, nu mai fac faţă lecturii blogurilor, chiar dacă numai pe cele ortodoxe le citesc de obicei. Nu mai am timp.

De fapt, nu ştiu dacă e cazul să dureze atâta timp trecerea lor în revistă şi citirea materialelor de folos – destul de multe, zilnic! Înclin să cred că nu. Când mai facem pravila zilnică şi când mai citim din Sfânta Scriptură şi când ne mai rugăm?

Dar activităţile inerente unei zile, cele casnice? Dar alte probleme lumeşti ivite pe neaşteptate?

E năucitor dacă nu eşti rece şi decis să tai în carne vie! Adică ? La ce anume să renunţi?

Mă necăjeşte în mod deosebit faptul că am început să citesc din cărţile mele dragi duhovniceşti, care altădată mă hrăneau efectiv, într-un stil aproape "criminal", profesionist. Să dau un exemplu: „Asta ar merge pe blog! Asta ar fi interesantă! Asta se potriveşte zilei”etc. Şi s-a spulberat folosul lecturii! Prin gânduri, planuri, proiecte, opriri pentru a transcrie şi a posta, a căuta imagini şi linkuri. Nu vreau să fiu pesimistă şi, pe lângă acestea, să mă mai întreb şi:

„Cine are timp şi râvnă să citească toate câte le postez eu pe blog?”

Elimin această perspectiva descurajantă, dar tot planează deasupra capului meu sabia pierderii vremii cu prea puţin folos. Şi mă mai întreb, în final, oare înainte de a le descoperi( aceste bloguri) cum trăiam fără ele şi nu le simţeam lipsa? Şi dacă nu îmi trebuiau atunci, oare acum îmi trebuie cu adevărat? Sunt necesare pentru mântuire?

Răspundeţi dumneavoastră, dacă aveţi bunăvoinţă şi timp!

http://simplulgand.wordpress.com/2008/03/03/ganditorul/