Operaţiunea începe cu noaptea 14/ 15 mai la ora 2.

« Arestările din mai 1948 au fost pregătite cu multă grijă de securitate pentru a prinde cât mai mulţi şi a anihila primul eşalon şi cel mai puternic al rezistenţei anticomuniste : legionarii şi vârfurile celorlalte partide politice. La baza justificării arestărilor şi proceselor iniţiale nu stăteau manifestările ostile ale acestora, nici constituirea de organizaţii..., ci ordinul NKVD dat de la Moscova din 02. 06. 1947(strict secret) K-AA/ CC/ 113 cu indicaţiaNK/003/ 47. Acest ordin în 45 de puncte trebuia aplicat  de mare urgenţă[...] Ordinul de mai sus, structurat pe 45 de puncte, prevedea paralizarea întregului aparat de stat, în cele mai mici amănunte, iar la punctul 40 prevedea :

« Trebuie ca reprezentanţii opoziţiei politice să fie închişi. Se va încerca prin toate mijloacele racolarea acelor opozanţi  care se bucură de  stima populaţiei băştinaşe. Dacă nu cedează, trebuie  compromişi prin campanii de denigrare. Înainte ca ei să se întipărească în conştiinţa maselor, trebuie lichidaţi prin  aşa numite « întâmplări neprevăzute » sau închişi sub acuzaţii de drept comun.

Numai în cazuri speciale se admit procese politice, care vor fi trecute sub acuzaţia  de « înaltă trădare ».

Aplicând  această dispoziţie, a apărut înscenarea de la Tămădău şi ordinul de arestare a legionarilor nr. 5, la 13 mai 1948., al ministerului de interne. Aplicarea acestui ordin a dus la arestarea a 15000 de membri ai Mişcării Legionare în noaptea de 14-15 mai ; în conformitate cu estimările lui Mihai Pacepa, după alte informaţii ar fi vorba de 17000.

 În baza  ordinului direcţiunii generale a Siguranţei statului se dispuneau următoarele :

 1. Arestarea legionarilor întorşi din Germania după 23 august 1944 şi a celor ce trăiau ascunşi şi s-au legalizat în urma ordinului din 10 decembrie 1945.

 2. Arestarea elementelor legionare care s-au încadrat în partidele istorice, adică în fostele PNŢ, PNL, PSD după 23 august 1944 şi care au avut  o activitate ostilă regimului democrat.

 3. Arestarea legionarilor care, constituiţi  în organizaţii, au fost descoperiţi după 6 martie 1945, trimişi în cercetări şi puşi în libertate după decembrie 1945 în baza ordinului MAI.

 4. Arestarea persoanelor identificate ca active în organizaţii legionare.

Modul de execuţie

Pe baza evidenţei avute se vor constitui tabele cu persoanele ce urmează a fi arestate, stabilind domiciliul persoanelor, al rudelor şi al cunoştinţelor.

Echipa formată din trei persoane: şeful ei va fi de la Siguranţă. Şeful va primi plicul închis numai în momentul plecării la operaţiune, neavând voie să-l deschidă înainte de plecare.

 Cu o oră înainte se vor chema şefii echipelor şi se vor instrui : cum să pătrundă în imobil, cum să se facă percheziţia, cum se face când cel căutat nu este găsit(capcane, trierea pe loc a celor din casă şi interogarea pe loc, spre a afla unde e cel căutat).

La ieşire se va lăsa, după ridicare,  un post fix ce stă înăuntru, într-un loc, să vadă mereu afară, cei ce vin se reţin şi ei, până se termină operaţiunile.

Personalul convocat va sta în localul  Siguranţei până se termină operaţiunile. La telefon nu vorbeşte nimeni. Personalul poliţienesc, la oraş ;  jandarmii, la ţară ; maşini : jeepul Prefecturii, jandarmeriei, primăriei.

Măsuri după operaţiune

1. Arestaţii din organizaţii, imediat cercetaţi spre a stabili şi aresta legăturile. Cei ce nu fac parte din organizaţii, dacă nu trebuie imediat cercetaţi, vor fi imediat transportaţi la penitenciarul judeţean şi în arest propriu până la noi dispoziţii.

2. Paza exterioară se va întări cu jandarmi.

3. Acţiunea informativă se va intensifica, spre a cunoaşte starea de spirit a populaţiei. Identificarea altor elemente.

4. Măsuri de pază la instituţii mai importante. Prefectură, Poştă, Telefoane. Operaţiunea începe cu noaptea 14/ 15 mai la ora 2.

Rapoarte

În ziua de 15 ora 8, în ziua de 15, ora 12, în ziua de 16 mai a. c. Raport la curier, amănunţit, unde se vor spune şi greutăţile.

Este foarte evident că  o operaţiune de asemenea amploare, fără ajutorul cadrelor fostei poliţii şi a serviciilor care avuseseră ca obiectiv « Mişcarea Legionară », nu ar fi fost posibilă. Dacă în trecut aceste cadre aveau scuza că erau în serviciu şi  trebuiau să execute ordinele, acum când loviturile erau îndreptate înspre întreg neamul românesc, comportamentul lor de a se pune în slujba duşmanului pătruns în ţară, nu poate avea alt calificativ decât « trădare ».

[...] Vică Negulescu, după arestare, dându-şi seama de amploarea acestei operaţiuni, de numărul celor care vor fi obligaţi să declare, de condiţiile la care vor fi supuşi  pentru aceasta, face nişte declaraţii pseudo-totale, ţinând însă în rezervă fapte care ar fi putut fi incriminante pentru Mişcare, dar pe care le ştia numai el sau Nicolae Petraşcu[...] Astfel, imediat după arestare, în dimineaţa zilei de 15 mai , postul fix instalat în casa lui Vică Negulescu din strada Alecu Russo nr. 19, raportează persoanele care au venit să-l viziteze. Fiecare din cei veniţi avea instrucţiuni precise ce trebuiau să spună în cazul în care vor fi interogate la intrarea în casă.  Una din multiplele note întocmite de agenţii rămaşi în domiciliul său după arestare menţionează, de exemplu,  o serie de oameni, dar toţi legionari, care pentru a fi lăsaţi liberi declarau lucruri banale şi plauzibile. »

Gheorghe Jijie, « Vică Negulescu – monografie »(2009)

Foto : http://bacaucity.olx.ro/vica-negulescu-monografie-iid-75398338

Fericiţi cei prigoniţi...

« Eram în grupul studenţesc, o unitate intermediară, şi făceam  acelaşi lucru ca în liceu: ţineam adunări în care vorbeam deschis despre  educaţie, istorie, credinţă. Vara mergeam prin munţi, în tabere...

 - Aveaţi vreo organizaţie anticomunistă, vreo activitate în acest sens?

 - Nu. Nu se proiecta aşa ceva, nici măcar într-un viitor mai îndepărtat. Mă refer la vreo acţiune militară sau altceva... Noi ne ocupam în continuare de activitatea educativă.

 - Care este contextul în care aţi fost închis ?

 - Era în mai 1948. Eu, ca student medicinist, stăteam la cămin, în Bucureşti şi a venit la mine un prieten din liceu, Iorgulescu, şeful Frăţiei de Cruce de la Tulcea. Fusese convocat în capitală şi nu avea unde să stea. Şi l-am ţinut la mine, la cămin. Dar s-a întâmplat ca tocmai atunci să vină arestările din 15 mai. Şi sigur că după ce l-au arestat pe Iorgulescu, l-au întrebat unde a stat şi celelalte... Aşa că pe 21 mai am fost arestat şi eu.

 - Câţi au fost arestaţi atunci în mai, câteva mii ?

 - Au fost poate zeci de mii arestaţi.

 - A fost o campanie care i-a vizat numai pe legionari sau în general pe toţi cei care erau anticomunişti la vremea respectivă ?

 - Au fost arestaţi mai mulţi. Pe ţărănişti, de exemplu, i-au luat înaintea noastră, atunci când cu alegerile şi cu Maniu, dar ei erau puţini. Noi însă eram foarte mulţi. Grupul în care am activat eu a fost  descoperit şi arestat aproape în întregime, doar cu câţiva lipsă.

 - Cum a fost descoperit ? Prin infiltrare, prin trădare, sau cum ?

 - Nu ştiu exact. Ei ne urmăreau tot timpul. Şi printre studenţi aveau agenţi care ne urmăreau. Şi dacă protestai împotriva anumitor lucruri, cum a fost la noi când au încercat să introducă marxismul în Facultatea de Medicină...

 - Se punea problema să vă bage cursuri de marxism ?

 - Da, au şi băgat până la urmă. Noi am spus atunci că nu avem nevoie de asta, pentru că suntem oameni de ştiinţă. Nu eram un grup gălăgios, eram foarte tăcuţi chiar, dar când s-a pus problema votării, am ridicat mâna toţi  împotrivă.

 - Şi cam câţi eraţi  în grupul acesta, la Medicină ?

 - În anul nostru, vreo patruzeci, în ceilalţi ani tot aşa... în total câteva sute.

 - Deci agenţii v-au denunţat că sunteţi anticomunişti şi v-au arestat. Ce încadrare v-au dat ?

 - Activitate împotriva siguranţei statului. Apoi am fost închişi la Securitate până la proces, în toamnă.

 - Şi la proces aţi fost identificaţi ca grup legionar, dar fără să aveţi vreo activitate antistatală la modul concret ? 

 -  Da, fără nicio acuzaţie concretă. Ne-au pus pe toţi în articolul de activitate împotriva siguranţei statului, fără dovezi. Că nu trebuia să aibă dovezi.

 - Ce condamnare v-au dat ?

 - Opt ani de temniţă grea. Imediat după proces, studenţii au fost rimişi, în marea majoritate, la Piteşti. »

Viaţa Părintelui Gheorghe Calciu – Editura Christiana, 2007

Fericiţi cei prigoniţi, nefericiţi cei care i-au uitat !

http://apologeticum.wordpress.com/2010/05/14/14-mai-ziua-de-praznuire-a-sfintilor-mucenici-si-marturisitori-ai-temnitelor-comuniste/

"Arestarea

În noaptea zilei de 14 spre 15 mai 1948 au început arestările majoritătii legionarilor, cunoscuti de politia lui Antonescu. Am scăpat de această arestare pentru că nu am fost căutat la Iasi, unde nu-mi cunosteau adresa, ci la casa părintească, unde am fost căutat de către politia din Fălticeni. Iar politistii care voiau să se pună bine si cu noua orânduire socială – comunistii – s-au purtat cu părintii mei în cel mai ordinar mod, bruscându-i, intimidându-i si spunându-i

mamei mele că o să mă pupe mort.

După această dată am părăsit Iasiul (eram în sesiunea de examene) si m-am ascuns, temporar, la familia unor prieteni. Întorcându-mă apoi în Iasi, ca să îmi sustin unele examene la facultate, un coleg de liceu si de clasă, care locuia în aceeasi curte cu mine, m-a denuntat la Sigurantă.

Astfel că, în dimineata zilei de 12 iunie 1948, am fost arestat de doi comisari (comisarul sef Ciochină, cu care am stat, mai târziu, în închisoare), un comisar ajutor si un sergent de stradă, înarmat cu un pistol-mitralieră. Acesti politisti m-au căutat, pe la miezul noptii, la gazda unde locuiam, pe strada Săulescu nr. 18. Aici au intimidat si amenintat cu pistolul pe cei trei frati ai mei, ca să spună unde sunt ascuns. După vreo oră de amenintări cu pistolul, fratele cel mai mic, Dumitru Bordeianu Constantin, de numai 11 ani, le-a spus unde mă aflu, crezând că îl împuscă dacă nu spune unde sunt ascuns. Imediat apoi politistii i-au arestat pe toti trei si au venit cu ei la casa unde eram ascuns. Acolo un politai îi păzea în stradă, cu arma automată, iar doi comisari au intrat în curte, cu pistoalele în mână. Şeful a strigat la geam să nu încerc să fug, pentru că în stradă sunt arestati sub pază cei trei frati. Atunci m-am gândit la mama si m-am predat."

Dumitru Bordeianu – Mărturisiri din mlaştina disperării

***

« Era înainte de 14 mai, a anului 1948, care este  noaptea Sfântului Bartolomeu pentru România, pentru că a fost noaptea cea mai odioasă, cea mai criminală pentru istoria politică şi socială din România. Eram în una din zile la  Episcopia Romanului. Treceau două maşini de un lux nebun, n-am văzut curse aşa de elegante. Interesant e că nu se putea vedea nimic înăuntru, nici măcar şoferul. În faţă totul era negru şi negru. Măi, ce-o fi şi cu maşinile astea ? Nimeni nu ştia, nimeni nu mai văzuse maşini din astea. Ei bine, au trecut vreo două luni, timp în care vedeam din când în când maşinile care treceau misterioase, negre, tăcute. Acolo, în preajma Episcopiei din Roman, era un urcuş şi se vedea că trăgeau din greu, dar nimeni nu ştia ce cară, unde se duc, în slujba cui sunt. În ziua de 14 mai, însă, aceste două curse apar în faţa Episcopiei din nou şi opresc. Mai pleacă, mai vin, iar opresc. Eu eram în a treia mea zi de slujbă, după terminarea  studiilor. Slujeam împreună cu alţi doi părinţi, unul de la Srcu şi unul de la Mănăstirea Neamţ. Unul era Valerian Blaga, Dumnezeu să-l ierte ! Îl întreb : Oare de ce s-au oprit aici ? Că nu s-au văzut aşa maşini prin Romanul ăsta... ! Ei, îmi zice el, ce importanţă mai are ! câţi nebuni sunt pe lumea asta... ! » (Va urma.)

Adrian Alui Gheorghe – Părintele Iustin Pârvu şi morala unei vieţi câştigate, I

Să răbdăm oroarea condiţiei noastre păcătoase !

În numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh!

 Deseori ne întrebăm  pe noi înşine sau unii pe alţii: Cum să mă împac cu condiţia mea de păcătos? Ce pot face ? Nu pot evita să comit păcate, doar Hristos este fără de păcat. Nu pot, din lipsa voinţei sau a curajului sau a posibilităţilor, să mă pocăiesc cu adevărat când săvârşesc un păcat sau în general, că am o condiţie păcătoasă. Ce-mi mai rămâne? Sunt  chinuit, lupt ca unul ce se îneacă şi nu văd nicio soluţie.

 Este un cuvânt spus odată de un stareţ rus, unul dintre Bătrânii de la Optina, către un vizitator:

« Nimeni nu poate trăi fără păcat, puţini ştiu cum să se pocăiască astfel încât păcatele lor să fie curăţate şi sufletele să le rămână albe ca lâna. Dar este un singur lucru pe care îl putem face noi toţi: când nu putem nici să evităm păcatul, nici să ne pocăim cu adevărat, putem purta povara păcatului, s-o purtăm cu răbdare, s-o purtăm cu durere, s-o purtăm fără să facem ceva pentru a evita suferinţa şi agonia lui, s-o purtăm aşa cum se poartă o cruce – nu crucea lui Hristos, nu crucea adevăratului ucenic, ci crucea tâlharului care a fost răstignit lângă El. Nu a spus tâlharul tovarăşului său care blasfemia pe Domnul: “ Noi suferim pentru că am săvârşit păcate; El îndură suferinţe fără de păcat...Şi lui, pentru că a acceptat pedeapsa, suferinţa, agonia, consecinţele răului săvârşit, consecinţele faptului de a fi omul care era, Hristos i-a spus: “Astăzi vei fi cu Mine în Rai...”?

Îmi amintesc viaţa unuia dintre sfinţi, povestea unuia care a venit la el şi i-a spus că a trăit o viaţă plină de răutăţi, impură, nevrednică atât de Dumnezeu, cât şi de el însuşi, şi apoi s-a pocăit, a respins tot răul făcut şi, totuşi, a rămas în puterea acelui rău. Şi sfântul i-a spus: “A fost o vreme în care ai sorbit cu încântare toată această mizerie; acum îţi dai seama că e murdărie şi simţi că te îneci de oroare şi dezgust. Ia aceasta ca o răsplată a trecutului tău  şi rabdă...”

Aceasta o putem  face fiecare dintre noi: să îndurăm consecinţele păcatelor, să îndurăm robia noastră cu răbdare, cu smerenie, cu inima înfrântă, nu cu indiferenţă, nu ca şi cum, dacă am fost abandonaţi de Dumnezeu păcatului nostru, de ce să nu păcătuim?  Ci primind-o  aceasta ca pe o percepţie tămăduitoare a păcatului, a ceea ce păcatul ne-a făcut, a ororii păcatului. Şi dacă îndurăm cu răbdare, va veni o zi  în care  respingerea noastră lăuntrică  a păcatului va da roade şi când ni se va da libertatea de păcat.

Aşa că, dacă putem, în toate modurile în care putem, să evităm păcatul de orice fel, chiar şi acele păcate care par lipsite de importanţă, pentru că până şi cea mai mică fisură într-un dig  va duce, mai devreme sau mai târziu, la distrugerea lui. Dacă putem, să ne pocăim cu adevărat, adică să ne întoarcem deplin de la trecutul nostru [de păcat la o viaţă curată,] într-un act eroic, de voinţă. ; dar dacă nu putem face nici una din cele două, atunci să purtăm smerit şi răbdător toată suferinţa şi toate urmările păcatului.

Şi această atitudine va fi şi ea odată răsplătită de Domnul Care, în viaţa lui Moise, păstrată de tradiţia populară, ca răspuns dat îngerilor Săi la întrebarea:  “Cât vei mai răbda păcatele lor” – păcatele evreilor în pustie - , a răspuns: “ Îi voi arunca de la Mine când mulţimea păcatelor lor va covârşi mulţimea suferinţelor lor”.

Să acceptăm aşadar, suferinţa, chiar dacă nu o putem oferi ca suferinţă fără de pată. Amin.”

Mitropolitul Antonie de Suroj – Cum pot răbda condiţia mea păcătoasă? (1984)

Sursa: http://www.metropolit-anthony.orc.ru/eng/eng_95.htm

Icoana :

http://ro.orthodoxwiki.org/Icoana_%C3%8En%C4%83l%C5%A3%C4%83rii

Războiul nevăzut

Când vezi lucruri frumoase şi cinstite pe pământ, consideră-le toate nimicuri şi gunoi faţă de frumuseţea şi bogăţia cerurilor de care te vei bucura după moarte, dacă vei şti să dispreţuieşti toate ale lumii. Întoarce-ţi privirea la soare şi cugetă că sufletul tău va fi mai strălucitor decât acesta, dacă vei rămâne în harul Creatorului; iar de nu, va fi mai întunecat şi mai neplăcut decât întunericul iadului. Privind cerul, ridică-te cu ochii sufletului mai sus, la cerul de foc[Cerul este locaşul tuturor fericiţilor, avându-şi fiinţa din lumina cea mai curata. Sf. Calliot spune că, după teologi, este: "scaunul Domnului", după cuvintele: "scaun îmi sunt Cerurile", sau "Cerul Cerului Dumnezeu". E locaşul îngerilor şi al oamenilor, e împarăţia mult dorită a Cerurilor, despre care vorbeşte fericitul Augustin: "Pentru o singură zi aş fi dorit să mă îndulcesc de împărăţia cerească şi atunci toate ale lumii şi toată îndulcirea trupească aş fi defăimat". Iar fericitul Ieronim, arătându-se învins lui Augustin zicea: "Frate, fericirea cerească e negrăită, necuprinsă de minte; de ea se îndulcesc îngerii, drepţii o moştenesc şi rămân crezând astfel"], acolo fixează-ţi gândul, fiindcă-i locaşul tău de bucurie, gătit pentru totdeauna, dacă vei trăi pe pământ cu nevinovăţie.

Primăvara, când auzi cântecul păsărilor în pădure, şi orice altă cântare dulce, ridică-ţi mintea la acele dulci cântari ale Paradisului şi cugetă că acolo neîncetat răsună Aliluia şi celelalte doxologii îngereşti[Sunt trei doxologii mai de seamă cu care cele două cete îngereşti slavoslovesc pe Sfânta Treime: a Scaunelor, Heruvimilor şi Serafimilor, Gel-Gel; (Iezechil 1,13) care iese din roatele Heruvimilor, şi, după Dionisie Areopagitul însemnează « rostogolire »; a doua, a Domniilor, a Puterilor şi a Stăpâniilor este: « Sfânt, Sfânt, Sfânt », iar a treia, a începătoriilor, Arhanghelilor şi Îngerilor "Aliluia", dupa cum se exprima Nichita Stithat (p. 851), Filocalia, c. 99] şi roagă-te lui Dumnezeu să te învrednicească a-i cânta totdeauna cu duhurile cereşti: "Şi după aceasta am auzit glas mare de multe popoare în cer, zicând: Aliluia!" (Apoc. 9,1).

Când vei simţi că te ispiteşte dulceaţa făpturilor, aminteşte-ţi că acolo sub dulceaţă, e ascuns şarpele infernal la pândă, gata să te ucidă ori cel puţin să te muşte. Şi atunci să zici în sine-ţi: "Oh, şarpe blestemat! Cum stai ascuns gata să mă înghiţi!"

Apoi întoarce-te la Dumnezeu şi zi: "Bine eşti cuvântat, Dumnezeul meu, că mi-ai arătat mie pe vrăjmaşul meu şi m-ai izbăvit din gâtlejul turbat şi din undiţa lui". Aleargă îndată la rănile Celui Răstignit, închinându-I-te, şi meditează cât de mult a suferit Domnul în Sfântul Trup să te scape de păcat şi să te facă a urî plăcerile cărnii. Îţi mai amintesc de un lucru, ca să poţi scapa de acest farmec primejdios şi de această poftă a cărnii. Iată ce este: deschide-ţi mintea şi dă-ţi seama ce va fi acea faţă care te tulbură, după moarte, adic, putreziciune, viermi şi rea mirosire.

Foto : http://www.banaterra.eu/romana/deportarea-baragan-1951-1954 

Când mergi, la fiecare pas şi călcătura de picior, aminteşte-ţi că în acest fel te apropii de mormânt. Iar când vezi păsări zburătoare în văzduh, ori ape curgătoare pe pământ, gândeşte-te că viaţa îţi zboară cu mare iuţeală şi ajunge la sfârşitul ei.

Icoana : 

 http://oradereligie.wordpress.com/2008/03/02/duminica-lasatului-sec-de-carne-a-infricosatoarei-judecati/

  Iarna, când se ridică vânturi mari, ori vara fulgere şi tunete, adu-ţi aminte de ziua cea înfricoşată a judecăţii. Pleacă-ţi genunchii, roagă-te lui Dumnezeu să-ţi dea har şi timp a te pregati bine ca să stai cu îndrăzneală înaintea Slavei Celui Prea Înalt.

De asemenea, dacă se abat asupra ta diferite nenorociri, procedează astfel: când, de pildă, esti strâmtorat de vreo durere ori tristeţe, sau suferi căldura, frigul ori altceva, înaltă-ţi mintea la Voinţa lui Dumnezeu, care a socotit că ţi-e folositor să suferi atunci şi în astfel de măsură acea boală şi amărăciune; bucură-te de aceasta pentru dragostea ce o are Dumnezeu faţă de tine şi de prilejul oferit a-I sluji în toate aceste lucruri care-I sunt foarte plăcute. Zi în inima ta: "Iată asupra mea împlinirea Voinţei Dumnezeului meu, Care din veac a rânduit cu dragoste să sufăr aceasta. Totdeauna fie binecuvântat prea bunul meu Stăpân". Iar când îţi vine în minte vreun gând bun, întoarce-te la Dumnezeu, recunoaşte că de la El a venit şi multumeşte-I.

Când citeşti, socoteşte că, sub acele cuvinte, vezi pe Dumnezeu şi primeşte-le ca venite din gura Lui dumnezeiască, când vezi că apune soarele şi vine noaptea, întristează-te şi roagă pe Dumnezeu să nu cazi în intunericul cel vesnic.

Iar dacă vezi Crucea, adu-ţi aminte că ea e semnul şi steagul oştii şi al războiului tău. De te vei departa de ea, vei cădea în mâinile vrăjmaşilor; iar de îi vei urma, vei ajunge la ceruri, încărcat cu glorioase trofee.

Icoana : http://dpweb.weblog.ro/tag/sarbatoare/

Foto: http://valeriugafencu.files.wordpress.com/2008/02/dsci4437.jpg

Când vezi icoana Maicii Domnului, întoarce-ţi inima la Dânsa ceea ce împărăţeşte în rai, şi mulţumeşte-I, fiindcă a stat gata totdeauna la voinţa Dumnezeului tău, pentru că a născut, a alăptat şi a hrănit pe Mântuitorul lumii şi fiindcă niciodată nu ne refuză, în războiul nevăzut, ocrotirea şi ajutorul Ei.

Icoana : http://www.ug.webgarden.ro/menu/pictura-murala/altarul-bisericii-sf-trei

Pune înaintea minţii tale chipurile Sfinţilor şi cugetă că ai atâţia aliaţi şi mijlocitori către Dumnezeu. Ei se roagă pentru tine. Îşi aruncă cu bărbăţie suliţile, aleargă, ţi-au deschis calea pe care, umblând, vei fi şi tu încununat cu dânşii într-o veşnică slavă.

Între celelalte gânduri evlavioase, când vezi bisericile, socoteşte că şi sufletul tău este o biserică a lui Dumnezeu: "Noi suntem templul Dumnezeului Celui viu" (2 Cor. 6,16). Se cuvine să-ţi păzeşti sufletul curat şi fără vicleşug.

Foto :http://www.1235.ro/admin/images/temp/1121251272598__putna.jpg

(Cap. XXIII. Cum se cuvine a ne corecta sentimentele prin diferite metode -

Sfântul Nicodim Aghioritul – Războiul nevăzut)

Ridicarea minţii la gândirea Cuvântului Întrupat

"Ţi-am arătat mai sus că de la lucrurile sensibile putem ridica mintea la privirea lui Dumnezeu.

 Acum învaţă şi altfel de ridicare a minţii la gândirea Cuvântului Întrupat, meditând la preasfintele Taine şi patimi ale Lui.

 Toate lucrurile sensibile din univers pot folosi acestei meditaţii şi contemplări, dacă vei vedea în ele, cum ţi-am spus, pe nemărginitul Dumnezeu, prima şi singura cauză Care le-a dat toată puterea existenţei, frumuseţea şi orice alta desăvârşire ce o au.

[...]

 Deci, când vezi, auzi ori pipăi arme, funii, bătători, stâlpi, cuie, ciocane şi alte lucruri de acest fel, gândeşte-te că toate acestea au servit drept unelte Patimilor Domnului tău.

Şi iar, când vezi ori locuieşti în case sărăcăcioase, aminteşte-ţi de peştera şi ieslea Stăpânului tău. De vezi că plouă, adu-ţi aminte de ploaia sângeroasă a sudorilor picate în Gradină din preasfinţitul trup al dulcelui Iisus şi care a udat pământul.

 De vezi marea, adu-ţi aminte cum Domnul a umblat pe dânsa ca pe uscat, a stat în corabie şi a învăţat poporul. Pietrele ce le vezi îţi vor aminti de acelea sfărâmate la moartea Lui; iar pământul îţi va aduce aminte de cutremurul de la Patima Lui.

 Soarele te va duce cu mintea la întunericul ce a cuprins atunci tot pământul; apa îţi va aminti de acea apa ce a curs din Sfânta Lui coastă, când L-a împuns cu suliţa ostaşul; vinul ori alta băutură îţi va aminti de oţetul şi fierea date Lui pe Cruce.

 Dacă te desfată şi te veseleşte vreo mireasmă a aromatelor, aleargă cu gândul la mirosul greu şi neplăcut simţit de Domnul în muntele Golgotei, loc de condamnare unde se tăiau capetele oamenilor, de aceea era rău mirositor şi puturos.

[...]

Când te îmbraci, adu-ţi aminte că Cuvântul cel veşnic s-a îmbrăcat în trup omenesc ca să te îmbrace cu dumnezeirea Sa; când te dezbraci adu-ţi aminte de Hristosul tău rămas gol, ca să fie bătut şi răstignit pe Cruce.

 De auzi un glas dulce şi plăcut, mută-ţi dragostea ta la Mântuitorul, prin buzele Căruia s-au vărsat tot darul şi dulceaţa după cuvântul Psalmistului: « ...revărsatu-s-a har pe buzele tale.”  (Ps. 44, 3); din dulceaţa graiului Îl asculta poporul, după cum spune evanghelistul Luca:  „Şi nu găseau ce să-I facă, căci tot poporul se ţinea după El, ascultându-L.(Lc. 19, 48)

 Dacă auzi tulburări şi glasuri de popor reflectează la nelegiuitele glasuri ale iudeilor, "Ia-L, ia-L; răstigneşte-L", care au tunat în dumnezeieştile lui urechi.

 Când vezi vreo faţă frumoasă, aminteşte-ţi că Iisus Hristos Cel mai frumos decât toţi oamenii, S-a făcut fără chip şi necinstit, fără nicio frumuseţe pe Cruce pentru iubirea ta.

 Ori de câte ori bate ceasornicul, adu-ţi aminte de leşinul inimii ce a cuprins pe Domnul când, în Grădină, a început a se înfricoşa de ceasul patimii şi al morţii.

 Ori socoteşte că auzi acele lovituri de ciocan când Îl pironea pe Cruce.

 În fine, în orice prilej de amărăciune ce vine peste tine, ori peste alţii, gândeşte-te că acestea nu sunt nimic faţă de cele suferite de Domnul.

Sfântul Nicodim Aghioritul – Războiul nevăzut, XXII:

Lucrurile sensibile sunt mijloace şi unelte de corectare a simţurilor dacă trecem de la ele la meditarea Cuvântului Întrupat şi la tainele vieţii şi Patimii Lui.

Icoana: http://www.artline.ro/Patimile_Domnului-5353-1.html

Bucurie!

http://apologeticum.wordpress.com/2010/05/10/imagini-noi-cu-parintele-justin-sa-ne-bucuram/