Cum trebuie să cinstim Sfintele Patimi(I)

“Osana, binecuvântat cel ce vine întru numele Domnului, Împăratul lui Israel”(Ioan 12, 13)

Când văd că Iisus Hristos intra cu atâta cinste, cu atâta slavă, cu atât triumf în Ierusalim, pot să socotesc pe drept cuvânt că Hristos n-are să se mai teamă de niciun rău din partea invidiei şi urii arhiereilor, bătrânilor şi cărturarilor. O, Ierusalime, cetatec sfântă, cu adevărat cetate a lui Dumnezeu! “Lucruri slăvite s-au grăit de tine”(Ps. 86, 2) în veacurile trecute; lucruri slăvite se vor grăi de tine în viitor, pentru mulţumirea şi dragostea pe care o arăţi către dumnezeiescul tău Binefăcător! Laud, copii ai evreilor, gândul vostru cel bun! Voi luaţi acum ramuri de măslin şi stâlpări de finic, simboluri de biruinţă, şi cu ele întâmpinaţi pe Hristos, pe acest făcător de minuni, Fiu al lui David, ca pe un împărat al lui Israil! Inima voastră îmi arată că sunteţi gata să puneţi mâna şi pe arme , spre a-L păzi în orice clipă de uneltirile vrăjmaşilor Lui.

Aici, în Ierusalim, n-ai de ce să te temi, Iisuse al meu! Ierusalimul Ţi-i loc de scăpare! Dacă s-a ridicat toată cetatea când ai intrat în ea, se va ridica din nou toată cetatea ca să te păzsească. Degeaba vă osteniţi, cărturarilor, bătrânilor şi arhiereilor![...] Nu mai aveţi vrei putere s faceţi vreun rău acestui Nazarinean, primit de nenumărat popor cu atâta prăznuire: “Osana, binecuvântat cel ce vine întru numele Domnului, Împăratul lui Israel”

Dar ce spun eu? Cât sunt de nestatornice gândurile oamenilor ! Cât sunt de mincinoase semnele de dragoste ale cetăţii ucigaşe! Cât este detrecătoare bunaprimire a poporului nerecunoscător! Cetatea Ierusalimului, care azi este teatrul unei atât de strălucite sărbători, peste câteva zule va ajunge teatrul unei tragedii înfiorătoare! Ierusalimul, care Îl primeşte ca pe împăratul lui Israil, îl va pironi pe lemn ca pe un osândit. Acelaşi popor, care acum flutură stâlpări, va ciopli crucea. Acesta, acesta care aqcum strigă: “Osana”, va striga, “Să se răstignească”. Prin urmare, astăzi atâta cinstire şi peste puţine zile, atâta defăimare? Aceeaşi oameni care astăzi i se închină să fie tot aceia care Îl răstignesc?Da! Asta a pătimit atunci Hristos de la evrei şi tot aşa pătimeşte şi astăzi de la creştini, care în aceste sfinte zile, I se închină cu cuvintele, dar cu faptele Îl răstignesc. Cu trupul strigă “Osana”, iar cu sufletul “Să se răstignească!”(Ilie Miniat, Didahii si predici)