E vreme de mare primejdie. Creştinul, abia ieşit din Postul Mare, în care s-a nevoit pe măsura sa, mai mare sau mai mică, a lăsat în mod inconştient garda jos ! Iar vrăjmaşul, perfid, îl atacă din umbră, cu acele slăbiciuni pe care s-a silit să le evite în Post. Patimile noastre încep cu viclenie să ne mângâie, şoptindu-ne insistent : « Îndulceşte-te ! Atât te-ai înfrânat. De ce să nu-ţi oferi puţină mângâiere ? Apoi ai să te înfrânezi din nou. Numai puţin, ca să mai respiri şi tu ». Tot ceea ce am încercat din răsputeri să nu mai facem ne îmbie acum cu dulceaţă. Tot ceea ce am încercat din răsputeri să facem ne provoacă acum silă şi ne osteneşte. Relaxarea adusă de Sf. Spovedanie şi de atenta supraveghere din timpul Postului ameninţă să devină adversarul cel mai puternic al înnoirii duhovniceşti pe care este firesc să o trăim la încheierea perioadei pascale. Omul vechi se năpusteşte barbar asupra nou-născutului firav şi vrea să-l ucidă. De nu vom avea grijă, vom pierde şi puţinul pe care, din mila lui Dumnezeu, l-am dobândit. Şi în locul Învierii va fi îngropare în adâncul păcatelor şi patimilor noastre. Domnul să ne apere !
Donează și tu o Biblie pentru copiii din școli și licee
Acum o săptămână
Doamna ajută!
RăspundețiȘtergereMultumesc frumos pentru aceasta atentionare. In post ne-am straduit sa urcam duhovniceste o treapta, poate doua... Ar fi pacat sa cadem. Sa nu uitam ca urcusul e mult inaintea noastra. Cu Dumnezeu inainte, cu fapte bune, cu ganduri luminoase, cu rugaciune.
RăspundețiȘtergereAsa sa ne ajute Dumnezeu!
exact asta mi s-a intamplat...mai ales ca e primul post mai lung pe care il tin de bunavoie si din libera alegere si mi-a adus satisfactii duhovnicesti pe care le-am simtit destul de bine...
RăspundețiȘtergereimediat dupa Invierea Domnului am lasat garda jos si am resimtit o mare osteneala si chiar respingere pentru lucrurile care mi-au facut bine pana acum. Am simtit cu tristete ca Duhul S-a indepartat din preajma mea, pentru ca viata mea iar e goala si cenusie, in ciuda soarelui de afara si a lucrurilor "permise" cu care ma pot indulci acum...
Multumesc pentru avertizare- am simtit ca mi se adreseaza si stiu acum, inca o data, ca e cazul sa ma agat cat pot de strans de Domnul!
Eu v-am zis din experienta proprie! De fiecare data am constatat raul acesta, cu o intensitate mai mare sau mai mica. Ma gandesc deseori ca de la o Spovedanie la alta nu fac decat sa mor cate putin in fiecare zi si nevoia de "oxigen" duhovnicesc sporeste clipa de clipa. Dar Dumnezeu nu ne lasa. Priveste la lupta noastra si ne da ajutor, daca luptam. In razboiul duhovnicesc nu prea exista pauze. Nu ne putem permite sa ne relaxam.
RăspundețiȘtergereDa. Asa este. Multumesc pentru avertizare. Este chiar la timp! Dumnezeu sa va ajute si pe noi toti! Traian
RăspundețiȘtergereAsa este precum spui draga Iuliana.Orice pacat savarsit prin invoirea cu ispita,fie el cat de mic este ca un venin pe care ni-l injectam in trup si suflet fie in doza mai mica sau mai mare,in functie de gravitatea pacatului.In legatura cu inbuibarea pantecelui Sf Ioan Sinaitul zice asa:
RăspundețiȘtergere"Diavolul creeaza si anomaliile trupesti.Adica, de multe ori vine si se aseaza deasupra stomacului si nu lasa omul sa se sature, chiar daca ar manca tot Egiptul si ar bea intreg Nilul. Si dupa mancare "porneste necuratul si pe cel al curviei, anuntandu-i acestuia faptul". Demonul acesta al inrobirii pantecelui merge la intalnirea demonului curviei si ii spune: "cuprinde-l, cuprinde-l, nelinisteste-l; caci pantecul acestuia fiind ingreunat, nu te vei osteni mult". Si intr-adevar, pantecul fiind plin, nu va gasi nici o dificultate demonul curviei sa lucreze pierderea omului."
Asa ma pacalesc pe mine mereu imi zic asa.Mananc mult si dupa aceea imi aprind pofta de impreunare desi eu cu sotia ne-am hotarat de comun acord sa traim in curatie trupeasca,nu am reusit pana acum.Dupa aceea imi zic:Acum trebuie sa mananci ca sa-ti recapeti energia ca sa te poti ruga si revigora ca sa poti munci(eu lucrez in constructii si am nevoie de energie).Atunci mananc iar mult si iar cad in pofta trupeasca.Mereu mi se pare ca nu o sa mai cad dar nu este asa.Cum a spus si Iuliana postul trebuie sa fie in permaneta si mai ales trebuie sa invatam cu ajutorul scrierilor Sfintilor Parinti sa deosebim ispitele demonilor,altfel nu vom putea birui.Fara rugaciune,asceza,post continuu si alte arme duhovnicesi nu ne putem mantui!Hristos a inviat!Multumim pentru postare,Domnul sa te binecuvanteze sora Iuliana!
Hristos a inviat!multumesc pt postare.permanent sa ne infranam de la comoditate.sa stam mai mult la rugaciune si sa tinem post tot timpul.post in toate.Doamne ajuta!Ana.
RăspundețiȘtergereCe parere aveti despre trairea in curatie trupeasca a celor casatoriti?
RăspundețiȘtergereOare este un pacat sa traiesti impreuna cu sotul tau si dupa ce nu mai poti avea copii?
Nu cred sa fie un pacat, de vreme ce Domnul ne-a lasat sa alegem, fecioria sau casatoria, cum scrie Sf. Ap. Pavel. Dar parerea mea nu conteaza, ci intrebati duhovnicul. Prin cuvantul sau primit cu credinta vorbeste Dumnezeu. Doamne ajuta!
RăspundețiȘtergerePentru cei interesati despre feciorie.Am sa incep cu o descriere a Sf Ioan Gura de Aur,in care vorbeste despre frumusestea trupului:
RăspundețiȘtergere"Frumusetea trupului nu-i facuta din altceva decat din flegma(carne),sange,scurgeri,fiere si hrana amestecata cu sucuri.Ochii,obrajii si toate celelate madulare ale trupului,cu ele se hranesc(adica cu cele enumerate mai sus).Daca n-ar primi in fiecare zi hrana aceea care le vine din stomac si ficat,atunci pielea s-ar zbarci,ochii s-ar duce in fundul capului si indata toata frumusetea chipului,ar zbura.Asadar daca te-ai gandi ce-i inauntrul ochilor frumosi,ce-i inlauntrul unui nas statuar,ce-i inlauntrul gurii si obrajilor,ai spune ca toata frumusetea trupului nu-i altceva decat un mormant varuit si plin pe dinauntru de atata multa murdarie.Daca ai vedea o bucatica din aceste materii din care-i alcatuit trupul,de pilda o bucata de flegma sau scuipat,na-i putea sa o atingi nici cu varful degetelor si nici n-ai suferi sa o vezi."
Apoi zice iarasi:
"Unirea prin casatorie duce numai la unirea trupurilor;cealalta unire insa,cea din ceruri,va fi o unire mai stransa,a sufletului cu sufletul,o unire cu mult mai dulce si cu mult mai buna"
Si iarasi:
"Buna este casatoria,pentru ca-l face pe om sa pazeasca curatia si nu-l lasa sa cada in desfranare si sa moara"
Apoi:
"Chiar daca "nunta e cinstita",totusi casatoria reuseste sa scape de pangarire pe cel casatorit,adica sa-l faca sa nu cada in desfranare;nu sta in puterea casatoriei sa faca sfinti.Asta sta in puterea fecioriei".
Zice iarasi:
....legatura trupeasca a unui barbat cu femeia sa nu-l duce la necuratie,ci-l face sa nu se mai ingrijeasca de cele duhovnicesti."
Sf Ioan explica in aceste citate sfaturile Apostolului Pavel cu privire la feciorie si casatorie.Pavel,sau mai bine zis Hristos prin Pavel,spune ca ar prefera sa fie toti ca el,adica sa traisca in feciorie,dar Dumnezeu vazand in viitor ca multi nu vor putea,din pricina desfranarii,a randuit si binecuvantat taina casatoriei.Acum ca sa nu lungesc vorba am sa sar la concluzie:impreunarea in casatorie este virtute numai pentru nasterea de prunci DAR impreunarea facuta spre implinirea poftelor trupesti numai este virtute,nu este pacat,dar nu aduce nici o cununa.
Sf Ioan de Krosdandt era casatorit,dar dormea separat de sotia sa,ea intr-o camera el in alta.Seara venea la capul paului si o saruta pe frunte si ii spunea ca o iubeste.
Acum sa vorbesc din experienta personala,cum am scris mai sus,am hotarat cu sotia sa traim in curatie trupeasca si va spun ca nu este deloc usor.Daca cineva este interesat as putea sa mai scriu despre acest subiect.Mi-ar place totusi,sa fiti sinceri daca scrieti,atat va pot spune ca noi am ales aceasta cale,pentru ca am vrea sa traim dupa voia Domnului.Nu stiu daca vom putea dar vrem totusi sa incercam.Doamne ajuta si Hristos a inviat!