Recomandare

Încă de la începuturile Bisericii, creştinii au numit prima săptămână de după Învierea Domnului, Săptămâna luminată. O săptămână în care străluceşte în chip duhovnicesc lumina Învierii ce izvorăşte din mormântul Mântuitorului. Căci Învierea Domnului este cea care a dat un sens divin existenţei umane, scoţând pe toţi urmaşii lui Adam din robia efemerului, a morţii ca o consecinţă a păcatului, a ne-fiinţării în afara iubirii divine. Învierea Fiului lui Dumnezeu întrupat a adus o lumină cerească peste existenţa mizeră a oamenilor, iar la această lumină Biserica ne invită pe toţi şi nu doar la această sărbătoare, ci în fiecare zi, în tot timpul. Fără lumina lui Hristos, rămânem tot în întunericul necredinţei şi al morţii. Săptămâna luminată sta sub semnul luminii si prima slujba din această săptămâna începe prin cuvintele „veniţi de luaţi lumină”. Hristos iese din mormânt învăluit în lumina cea sfântă a dumnezeirii Sale, biruitor. Nu doar spaţiul (cerul, pământul) este pus sub semnul luminii, ci şi timpul în toată dimensiunea lui şi, de aceea, noi vedem lumina lui Hristos ca una veşnică. Din noaptea Învierii şi până la Înălţarea Domnului la cer, în Biserică se cântă „Luminează-te, luminează-te noule Ierusalime, că slava Domnului peste tine a răsărit”, prin noul Ierusalim făcându-se referire la Ierusalimul cel vesnic, eshatologic.

Originea Săptămânii luminate se leagă şi de faptul ca, in primele secole ale crestinismului, catehumenii (cei care se pregăteau să primească taina Botezului) erau botezati in noaptea de Pasti si timp de o saptamana purtau haine albe, simbol al bucuriei Învierii care era intens preamărită în această perioadă sfântă dintre Paşte şi Duminica Sf. Apostol Toma. Şi slujbele Biserici sunt deosebite de cele din restul anului. Toate cântările şi citirile din aceasta perioadă a Săptămânii Luminate fac referire directă la Învierea din morţi a Mântuitorului. Slujbele sunt mai scurte, dar mai frumoase prin această bucurie a Învierii de care sunt inundate toate rânduielile liturgice. Chiar şi slujba înmormântării celor care au adormit în timpul acestei săptămâni, e diferită de rânduiala obişnuită, căci se cântă aceleşi cântări ale canonului Învierii Domnului şi Hristos a înviat, în loc de Veşnică pomenire!

Din Duminica Învierii Domnului, în Biserica Ortodoxă începe o nouă perioadă liturgică a anului bisericesc, numita perioada Penticostarului. Numele acestei perioade - una dintre cele trei mari diviziuni ale anului liturgic (alături de perioada Octoihului şi de cea a Triodului) - vine de la cartea Penticostar care se foloseşte în mod deosebit în cultul ortodox în perioada dintre Paşte şi Rusalii (50 de zile). Aceasta perioadă se distinge din punct de vedere spiritual prin luminozitate, prin frumuseţe şi prin simfonia bucuriei întregii creaţii, ceea ce se exprimă prin rânduieli cultice cu totul specifice ce se săvârşesc în Biserică. Totul pare învăluit în alb, totul este lumină, totul exprimă bucuria de a fi împreună cu Hristos în Biserica Sa. Şi bisericile se înveşmântează în alb şi veşmintele preoţilor. De aceea, aceasta perioadă a Penticostarului este perioada când se cantă în toate împrejurările „Hristos a înviat” şi cântări de bucurie: „Veniţi să ne luminăm popoare! Veniţi să ne bucurăm de Învierea lui Hristos!”

Sursa: http://oradereligie.wordpress.com/2008/04/30/saptamana-luminata/