În această sfântă zi, prăznuim îngroparea dumnezeiască a Mântuitorului nostru Iisus Hristos şi pogorârea în iad, prin care neamul nostru, fiind chemat din stricăciune, a fost mutat spre viaţă veşnică.
Iosif cel din Arimateea, coborând de pe cruce Sfântul trup al Domnului, l-a îngropat în mormânt nou, punând o piatră mare la intrarea lui:
“Iosif cel cu bun chip, de pe lemn luând prea curat trupul Tău, cu giulgiu curat înfăşurându-l şi cu miresme, în mormânt nou îngropându-l, l-a pus”. (Tropar)
Cuvântul lui Dumnezeu a stat cu trupul în mormânt, iar cu sufletul lui curat şi dumnezeiesc Se pogoară în iad. Sufletul a fost despărţit prin moarte de trup şi l-a dat în mâinile Tatãlui. Şi-a dat şi propriul Său sânge, preţ de răscumpărare pentru noi. Trupul Domnului a suferit şi despărţirea sufletului de trup, dar nicidecum stricăciunea în înţelesul unei putreziri a trupului.
După-amiază săvârşim Liturghia Sfântului Vasile unită cu vecernia.
“Să tacă tot trupul omenesc şi să stea cu frică şi cu cutremur sş nimic pământesc întru sine să nu gândească, fiindcă Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor merge să se junghie şi să se dea spre mâncare credincioşilor. Şi merg înaintea lui cetele îngereşti cu toată căpetenia şi puterea , heruvimii cei cu ochi mulţi şi serafimii cei cu câte şase aripi, fetele acoperindu-şi şi cântând cântare: Aliluia, Aliluia, Aliluia”. (Heruvic)
Sursa text: http://www.biserica-mihai-viteazul.ro/ro/index/cuv-cre/b24-flo.htm#patimi
Tâlcuirea Sf. Teofan Zăvorâtul
Sâmbătă[Rom. 6, 3-11; Mt. 28, 1-20] Domnul doarme în mormânt cu trupul; însă cu duhul S-a pogorât la iadpropovăduind mântuirea sufletelor ce se aflau acolo. Nici unul din sfinţii Vechiului Testament nu era în rai, deşi ei petreceau în credinţa mângâietoare căvor fi aduşi acolo îndată ce va veni pe pământ Cel făgăduit, prin credinţa în care trăiau ei. Înaintemergătorul a propovăduit şi acolo venirea Lui; iar când S-a pogorât Domnul, toţi cei care crezuseră, s-au alipit de Dânsul şi au fost suiţi de El în rai. Însă şi acest rai este doar o cămară de trecere spre raiul cel adevărat, care se va descoperi după Învierea şi Judecata cea de obşte. Deşi toţi sfinţii Noului Testament trăiesc în starea de fericire, ei aşteaptă o fericire mai desăvârşită în veacul cel viitor, într-un cer nou şi un pământ nou, când va fi Dumnezeu totul în toate.
Sursa icoană: http://robertarts.wordpress.com/2009/03/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu