Duminica Stâlpărilor(Intrarea Domnului în Ierusalim)
[Filip. 4, 4-9; In. 12, 1-18] Cine n-a fost să-L întâmpine pe Domnul atunci când a intrat în Ierusalim ca un împărat şi cine n-a strigat atunci: “Osana, Fiul lui David”?! Dar n-au trecut decât patru zile şi acelaşi popor, cu aceeaşi limbă, striga: “Răstigneşte-L, răstigneşte-L!” Uimitoare prefacere! Dar ce să ne minunăm? Nu facem şi noi acelaşi lucru atunci când după primirea Sfintelor Taine – Trupul şi Sângele Domnului -, îndată ce ieşim din biserică uităm tot, şi evlavia noastră, şi milostivirea lui Dumnezeu faţă de noi; şi ne lăsăm, ca şi înainte, în voia faptelor iubirii de sine: la început, “neînsemnate”, apoi mai mari, şi poate că mai înainte chiar de a trece patru zile, măcar că nu vom striga altuia: “Răstigneşte-L!”, Îl vom răstigni pe Domnul în noi înşine. Şi toate acestea Domnul le vede şi le rabdă!
Slavă îndelungii Tale răbdări, Doamne!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu