Miercuri[Fapte 2, 22-36 ; In. 3, 35-51]Raţiunea poate dovedi adevărul Învierii prin cugetările sale , pe temeiul Scripturii, iar puterea dovezilor sale nu poate să nu o recunoască necredinciosul , dacă simţul adevărului nu e cu totul înăbuşit în el ; iar credinciosul nu are nevoie de dovezi, fiindcă Biserica lui Dumnezeu e plină de lumina Învierii. Vrednici de crezare şi cu mare putere de încredinţare sunt toţi aceşti martori, dar împotriva cugetelor minţii se pot naşte şi pot ieşi în întâmpinare alte cugetări, iar credinţa poate fi luptată şi clătinată de nedumeriri şi îndoieli care vin dinafară ori care răsar dinăuntru. Nu este oare nicio îngrădire de netrecut pentru adevărul Învierii ? Este. Aceasta se va întâmpla atunci când puterea Învierii, primită încă de la botez, va începe să se arate în chip lucrător, nimicind stricăciunea trupului şi sufletului, încetăţenind în el temeiurile vieţii noi. Un astfel de om va umbla în lumina Învierii şi nebun îi va părea oricine îşi ridică glasul împotriva adevărului Învierii, aşa cum celui care umblă ziua i se pare nebun cel ce grăieşte că e noapte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu