Sf. Teofan Zăvorâtul – Tâlcuiri

Marţi[Fapte 21, 26-32 ; In. 16, 2-13]. « Iar când va veni Acela, Duhul adevărului, vă va călăuzi pe voi la tot adevărul ». Pentru ce, dar, în manualele de logică nu se aminteşte de această sursă de cunoaştere ? Nu este de mirare că în cele păgâne nu există acest punct, dar ce îndreptăţire au cele creştineşti ? Nu cumva creştinul atunci când începe să gândească, trebuie să înceteze a fi creştin şi să uite de toate făgăduinţele vrednice de crezare şi neîndoielnice care i s-au dat ? Despre cum să observi şi cum să asculţi se vorbeşte mult ; despre cum să faci generalizări şi concluzii pornind de la cele văzute şi auzite, de asemeni se învaţă din destul ; dar când e vorba de pătruns înţelesul tuturor acestora, copilul logicii rămâne în voia presupunerilor sale. De ce nu i se spune : « Ai vestirile Duhului adevărului, lor să le urmezi ; acestea hotărăsc în chip de netăgăduit înţelesul a tot ce este, fiindcă vin de la Dumnezeu, în Care este izvorul firii înseşi ». Oare nu fiindcă oamenilor nu li se spune aceasta s-a răspândit până-ntr-atât duhul speculaţiei, încât în ziua de azi toate cărţile(despre lumea lui Dumnezeu) sunt pline de speculaţii ? Şi măcar dacă acestea ar fi cât de cât serioase. Însă de la prima vedere se cunoaşte că sunt rodul unor închipuiri copilăreşti.