Sf. Teofan Zăvorâtul – Tâlcuiri

Vineri[Fapte 27, 1-44; In. 17, 18-26]. „După cum Tu, Părinte, întru Mine şi Eu întru Tine, aşa şi aceştia în Noi să fie una…Eu întru ei şi Tu întru Mine.” Iată ce lanţ de aur ne leagă cu dumnezeirea! Am căzut noi – S-a sculat Mijlocitorul Care este una cu Dumnezeu-Tatăl, şi a devenit una cu noi. Făcându-ne una cu El, ne unim cu El şi, prin El, cu Dumnezeu-Tatăl. Slavă nemărginitei Tale milostiviri faţă de noi, Dumnezeule în trei Ipostasuri, Care bine ai voit să rânduieşti pentru noi o cale atât de luminoasă spre îndumnezeire! La mare înălţime ne ridică Domnul; aşadar nu lepăda această binefacere, mărturiseşte mila Lui şi laudă-I bunătatea cea negrăită! Lepădând această înălţime, socoteşti că te smereşti, însă de fapt dovedeşti o grosolană nerecunoştinţă şi nepăsare faţă de înaltul dar. Să ştii că nu este cale de mijloc: sau totul sau nimic. Nu vrei această înălţime, vei rămâne într-o amară josnicie, vremelnică, precum şi veşnică.