“Precum trăim, aşa stăm şi în biserică”(Sfântul Teofan Zăvorâtul)

Vineri[I Cor. 14, 26-40; Mt. 21, 12-14; 17-20]. Casa Mea, casă de rugăciune de va chema, iar voi aţi făcut din ea peşteră de tâlhari . Toată lumea ştie că un locaş de închinare cere cucernicie, adunare a gândurilor, adâncire în cugetarea la cele dumnezeieşti şi stare ca înaintea lui Dumnezeu ; şi totuşi, cine face asta ? Oamenii merg la biserică plini de dorinţa de a se ruga, pentru puţină vreme stau în ea cu râvnă fierbinte ; apoi, însă, gândurile încep să hoinărească şi în cap are loc un negoţ mai zgomotos decât acela peste care a dat Domnul în templul din Ierusalim. De ce aşa ? Pentru că felul în care stăm în biserica oglindeşte întreaga noastră viaţă duhovnicească. Precum trăim, aşa stăm şi în biserică. Biserica înrâureşte şi întrucâtva sprijină mişcările duhovniceşti ale sufletului ; apoi însă, perindarea stărilor noastre sufleteşti obişnuite îşi ia ce este al său. Drept aceea, dacă vrei să stai în biserică aşa cum ai sta înaintea lui Dumnezeu, pregăteşte-te pentru aceasta prin viaţa ta obişnuită ; pe cât îţi stă în putere, fii într-o stare de rugăciune. Această osteneală te va face, până la urmă, să stai cu evlavie în tot timpul pe care ţi-l petreci în biserică ; iar aceasta te va ajuta să-ţi sporeşti evlavia şi în viaţa obişnuită. Astfel, vei urca tot mai sus şi mai sus. Aşadar, Doamne ajută : pune început bun !