Marţi[I Cor. 15, 29-38; Mt. 21, 23-27]. La întrebarea Domnului privitoare la Ioan Botezătorul, arhiereii şi bătrânii cugetau : « Orice răspuns am da, nu picăm bite » ; ca atare, au hotărât că e mai bine să se ascundă în spatele neştiinţei. Interesul le-a legat limba, nelăsându-i să mărturisească adevărul. Dacă ar fi iubit adevărul mai mult decât pe sine, ar fi fost altceva. Interesul propriu a ascuns adevărul şi nu l-a lăsat să pătrundă în inimă, a împiedicat naşterea unei convingeri sincere şi a făcut inima nepăsătoare faţă de acest adevăr. Şi totdeauna este aşa : pornirile egoiste sunt duşmanii declaraţi ai adevărului. Toţi ceilalţi vrăjmaşi ai lui merg în urma acestora şi lucrează prin mijlocirile lor. Dacă am sta să cercetăm cum au luat naştere toate rătăcirile si eresurile, am vedea că izvorul lor, al tuturor, este tocmai acesta. În teorie, adevărul rămâne adevăr, în practică, însă : « Adevărul ne stinghereşte în cutare şi cutare privinţă ; trebuie să-l înlăturăm, în locul lui să punem minciuna care ne convine nouă. ». De ce au apărut, de pildă, materialiştii-nihilişti ? Pentru că ideea de Dumnezeu Ziditor, Proniator şi Judecător, dimpreună cu ideea că sufletul este duh, îi împiedică să trăiască mai în largul lor; ca atare, le înlătură. Faptul că nu adevărul îi călăuzeşte pe nihilişti se poate vedea din nimicnicia temeiurilor pe care ei se reazemă : ar vrea să fie aşa cum socot ei, şi orice iluzie care oglindeşte gândirea lor li se înfăţişeaza ca martor al adevărului. Dacă s-ar deştepta măcar puţin, şi-ar vedea îndată amăgirea; dar îşi cruţă iubirea de sine, drept care şi rămân aşa cum sunt
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu