Remember

Pe 16 martie 1957 a trecut la Domnul sculptorul Constantin Brâncuşi.

Arhimandritul Serafim Alexiev, Leacul uitat(II)

C. Ce trebuie să facem după ce plecăm de la duhovnic

După ce ne-am spovedit cum se cuvine, trebuie să îndeplinim canonul care ne-a fost dat: metanii, rugăciune stăruitoare, post, citirea cu osârdie a cuvântului lui Dumnezeu, milostenie, cercetarea bolnavilor, îngrijirea săracilor şi altele. O deosebită atenţie trebuie să dăm următoarelor trei lucruri:

1. Dacă ai duşmănie cu cineva, să ierţi din inimă, ca să te ierte şi pe tine Dumnezeu (Mat. 6:14-15). Altfel spovedania ta va fi zadarnică!

Temistocle şi Aristide, doi atenieni de seamă şi oameni de stat, erau de multă vreme în duşmănie unul cu altul. Însă patria i-a însărcinat să îndeplinească o misiune de stat, împreună. Cum dar să înceteze vrajba? Atunci Aristide a spus: „Temistocle, doreşti să lăsăm duşmănia aici la graniţă? Vom îndeplini însărcinarea noastră şi dacă doreşti, când ne întoarcem, o vom lua de la capăt cu duşmănia!” – şi aşa au făcut. După ce au îndeplinit cu izbândă însărcinarea dată de patrie, s-au întors şi au început din nou să se certe.

Nu se întâmplă astfel şi cu creştinii care sunt în relaţii neprieteneşti? Se spovedesc, se împărtăşesc din acelaşi potir, lasă duşmănia în pragul bisericii, dar ieşind din biserică pornesc din nou vrajba… . Oare aceasta este spovedanie? Mai mare păcat săvârşesc ei, căci se spovedesc şi se împărtăşesc fără să dorească să lepede ura faţă de duşmanii lor personali. De aceea, să punem capăt duşmăniilor!

2. Alţii, care au recunoscut la spovedanie că au călcat neprihănirea sau onoarea familială, trebuie ca pentru totdeauna să se lepede de calea lor cea rea. Ei nu pot iubi şi păcatul, şi pe Dumnezeu!

Odată, un filosof a plecat să se plimbe cu barca pe mare. Şi a început furtună mare, încât puţin a fost să nu i se răstoarne barca. Printr-o minune, el a scăpat. S-a întors acasă, şi pentru că una dintre ferestrele sale era către mare, de îndată a zidit acea fereastră, ca să nu mai vadă marea şi să nu mai cadă în ispita de a dori din nou să se plimbe cu barca !

O, creştine, de câte ori puţin a rămas să nu pieri şi cu viaţa ta şi cu sufletul tău, în marea iubirii necurate. Te-ai izbăvit printr-o minune. Îndepărtează de acum cauzele. Nu mai merge de acum pe acea cale! Nu mai intra de acum în acea casă! Nu mai privi de acum spre acea fereastră! Închide-ţi ochii ca să nu intre ispita în inima ta! Altfel vei pieri!

3. Cea mai de pe urmă; ţi-ai însuşit lucru străin, ai furat ceva, întoarce ceea ce îţi este străin! Altfel nu este iertare pentru tine!

Dacă tu huleşti numele lui Dumnezeu, dacă te lepezi de ortodoxie, dacă te mânii, dacă te mândreşti, dacă pizmuieşti ori săvârşeşti alte păcate grele, îndată ce te pocăieşti toate ţi se vor ierta. De ce, aceasta? Pentru că prin toate aceste păcate, tu ai supărat pe Dumnezeu, iar Dumnezeu a aşezat, pentru păcatele cu care oamenii l-au supărat, pe duhovnic, ca împuternicit. Ca reprezentant al lui Dumnezeu, preotul poate să-ţi ierte păcatele împotriva lui Dumnezeu, îndată ce te căieşti.

Dar dacă tu ai un lucru străin şi te spovedeşti de el, dar nu-l înapoiezi, preotul nu te va putea ierta. Dacă ţii în mâinile tale averea săracului, cum îţi va ierta duhovnicul păcatul tău? Săracul nu a însărcinat pe duhovnic să-l înlocuiască şi nu i-a dat putere în numele său să-ţi ierte bunul furat.

Dar tu vei spune: dau milostenie la mănăstiri şi la săraci! Taci! Nici o lege, nici dumnezeiască, nici omenească, nu îngăduie ca cineva să dăruiască vreun lucru străin. Urmează deci, dacă vrei să primeşti iertare de la Dumnezeu, să întorci lucrurile străine!…

Şi astfel, să vedem care este canonul spovedaniei mântuitoare: în primul rând, înainte de a merge la duhovnic, trebuie să ne cercetăm bine conştiinţa noastră; în al doilea rând, când am ajuns la duhovnic trebuie să ne spovedim sincer, cu părere de rău, fără ruşine şi învinovăţindu-ne; în al treilea rând, când plecăm de la duhovnic trebuie să împlinim canonul dat, să călcăm vrajba, să ne lepădăm de necurăţia vieţii noastre şi să întoarcem cele străine.

Cel care prin spovedanie nu-şi îndreaptă purtarea sa, acela nu s-a spovedit, ci a spus vorbe goale, după cuvintele Sfântului Vasile cel Mare.

"Nu trebuie să luaţi semnul fiarei"

« Dumnezeu se exprimă foarte clar . Nu trebuie să luaţi semnul fiarei. De fapt, cred că este interdicţia cea mai importantă. Cred că putem fi iertaţi pentru multe alte lucruri prin harul lui Hristos, dar nu şi pentru asta.[...] dacă eşti destul de « norocos » ca să fii ucis pentru că n-ai acceptat semnul fiarei, primeşti o recompensă extraordinară[....] când va apărea acest semn, toţi cei care sunteţi creştini trebuie să vă pregătiţi pentru vremuri grele. Trebuie să luaţi decizia de a nu participa la ceva în care vor fi implicaţi toţi ceilalţi. Vă va fi foarte dificil : nu veţi putea primi îngrijire medicală, nu veţi putea obţine o locuinţă, nu veţi putea cumpăra mâncare. Va fi foarte dificil.[...] Să ne întărim credinţa şi să facem ceva, pentru că lumea se îndreaptă ireversibil spre standardizare[...] Este oportunitatea noastră de a ne dovedi credinţa şi de a răspândi cuvntul lui Dumnezeu şi a le arăta celorlalţi oameni măreţia credinţei noastre, şi adevărul credinţei noastre şi al Bibliei »(Katerine Albrecht)

666

"Un domn de la Phillip Moris, într-un grup de directori executivi, a afirmat :

« Această tehnologie ne va distruge modul de viaţă actual ». Scopul acestei tehnologii este să ne distrugă modul de viaţă[...] nu cred că el a vrut să zică « să distrugem modul de viaţă cotidian », nici nu şi-a dat seama de semnificaţia simbolică a afirmaţiei sale. Pentru că, dacă noi numărăm fiecare fiinţă umană şi fiecare obiect şi le înregistrăm şi le urmărim continuu prin sisteme computerizate şi baze de date, aceasta chiar ne va distruge modul de viaţă, nu va mai fi libertate, nu va mai fi intimitate, nu ne vom mai putea deplasa sau comunica liber unii cu alţii, pentru că totul va fi monitorizat."

http://video.google.co.uk/videoplay?docid=-2029681589148358971&hl=en

Albastru

Culori