“...luminaţi fiind de Duhul Sfânt şi având pe Domnul Hristos sălăşluit în inimile lor, cei curaţi cu inima pot vedea pe Dumnezeu chiar în inima proprie.”
Celor curaţi cu inima Domnul le făgăduieşte că vor vedea pe Dumnezeu.
“Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu”.
Unii ca aceştia se învrednicesc de descoperirea lui Dumnezeu în făpturile Sale,
văd şi simt puterea şi înţelepciunea lui Dumnezeu,
sunt pătrunşi de prezenţa lui Dumnezeu,
când privesc cele făcute de Dumnezeu şi minunata lor întocmire.
TÂLCUIRI
Fericirea a şasea - “Fericiţi cei curaţi cu inima...”(Matei 5, 8)
În această fericire n-a spus Domnul, simplu, “fericiţi cei curaţi”, ci a spus: “fericiţi cei curaţi cu inima”, ca să ne atragă atenţia că adevărata curăţie o au numai cei ce au inima curată, adică aceea care sunt “curaţi în întregime”(Ioan 13, 11), adică până în cele mai adânci fibre ale existenţei lor, sunt curaţi cu tot interiorul lor. O astfel de curăţenie o doreşte Mântuitorul nostru. La o astfel de curăţenie, interioară şi deplină, trebuie să năzuiască orice credincios.
Fiul lui Dumnezeu nu se mulţumeşte cu o viaţă ireproşabilă doar la arătare, “înaintea oamenilor”(Luca 16, 15). El ştie că cei ce se îngrijesc doar de o curăţenie din afară, atât cât poate fi cunoscută oamenilor, şi nu stăruiesc şi pentru realizarea curăţeniei dinăuntrul sufletului, nu caută curăţenia inimii, aceia se aseamănă cu “mormintele cele văruite, care pe dinafară se arată frumoase, înăuntru însă sunt pline de oase de morţi şi de toată necurăţia”(Matei 23, 27). Aşa sunt cei ce “înăuntru” fiind “plini de făţărnicie şi de fărădelege”(Matei 23, 28), caută să apară în faţa oamenilor ca unii ce sunt drepţi . Pe unii ca aceştia Mântuitorul îi mustră, pentru că spală partea din afară a paharului şi a blidului”, în timp ce “înăuntru sunt plini de hrăpire şi de necumpătare”(Matei 23, 26) şi îi îndrumează să se îngrijească mai întâi de curăţenia cea lăuntrică[...]Cine doreşte să aibă inima curată, trebuie, în primul rând, să izgonească din cuprinsul fiinţei sale toate acele dispoziţii sufleteşti, toate înclinările care fac necurat pe omul dinăuntru, înclinări care, câtă vreme rămân în suflet, fac dovada cea mai la îndemână că inima nu este curată. Aceasta o înţelegem din cuvintele Domnului, Care a spus: “dinăuntru, din inima omului, ies cugetele cele rele, desfrânările, hoţiile, uciderile, adulterul, lăcomiile, vicleniile, înşelăciunea, neruşinarea, ochiul pizmaş, hula, trufia, uşurătatea. Toate aceste rele ies dinăuntru şi întinează pe om”(Marcu 7, 21-23)
De observat că lista relelor care întinează pe om începe cu “cugetele cele rele” şi că toate relele pomenite au mai întâi o formă lăuntrică, o înfăţişare la măsura gândului şi a simţirii. Când acestea stăruiesc în suflet, se fac început de necurăţie şi sunt roadele unei inimi necurate. De aceea, cea dintâi grijă a noastră, când urmărim fericirea ce se dă celor “curaţi cu inima”, trebuie să fie aceea de a înlătura răul ce se înfiripă în noi, de la cea dintâi răsărire a lui.
Ca ajutor în acest scop avem poruncile lui Dumnezeu, date nouă în vederea curăţeniei sufleteşti. O spun aceasta lămurit Părinţii cei duhovniceşti care afirmă: “Domnul este scuns în poruncile Sale şi se face cunoscut pe măsura împlinirii poruncilor”. Când împlinim poruncile lui Dumnezeu, pe de o parte nimicim începuturile cele rele, iar pe de altă parte ne întărim împotriva răului şi a necurăţiei.
Părinţii cei duhovniceşti, ca unii care au urmărit “pacea cu toată lumea şi sfinţenia”(Evr. 12, 14), deci curăţenia inimii, şi-au dat seama că nu-i destul numai să se roage cineva lui Dumnezeu numai la anumite ceasuri din zi şi din noapte, că nu-i îndestulătoare o rugăciune de program, ci trebuie ca toată viaţa creştinului să fie o slujbă adusă lui Dumnezeu şi să fie însoţită de rugăciune. Şi au alcătuit o rugăciune scurta şi cuprinzătoare, care constă din următoarele cuvinte: “Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul”. Această rugăciune recomandă ei să fie repetată mereu în minte şi în inimă, adică în gând şi în simţire, ca prin ea să se realizeze un gând statornic, un gând de căpetenie, în faţa căruia să se nimicească şi sa dispară toate acele gânduri care ar putea să întineze inima omului şi omul întreg. Această lucrare trebuie însă făcută cu hotărâre şi cu seriozitate, deci cu temeinicie, şi nu ca şi cum ne-am juca. Pe lângă aceasta, mai trebuie să ocolim toate pricinile care ar înmulţi în noi gândurile necinstitoare.
Oricare ne-ar fi strădania pentru curăţia inimii, oricâtă ne-ar fi stăruinţa pentru a ne ţine inima curată şi pentru a ne smulge din ea necurăţiile cele vechi, inima curată este un dar de la Dumnezeu. O ştia aceasta Psalmistul, care se ruga lui Dumnezeu zicând: “Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule, şi cu duh stăpânitor întăreşte(înnoieşte) cele dinlăuntru ale mele”(Ps. 50, 11). O ştim şi noi, care cerem de la Dumnezeu acelaşi lucru, mai ales când ne pregătim să ne împărtăşim cu Sfintele Taine.
Celor curaţi cu inima Domnul le făgăduieşte că vor vedea pe Dumnezeu. “Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu”. Unii ca aceştia se învrednicesc de descoperirea lui Dumnezeu în făpturile Sale, văd şi simt puterea şi înţelepciunea lui Dumnezeu, sunt pătrunşi de prezenţa lui Dumnezeu, când privesc cele făcute de Dumnezeu şi minunata lor întocmire.
Însuşi Domnul Hristos se sălăşluieşte în inimile lor (Ef. 3, 17), aşa încât, luminaţi fiind de Duhul Sfânt şi având pe Domnul Hristos sălăşluit în inimile lor, cei curaţi cu inima pot vedea pe Dumnezeu chiar în inima proprie. Astfel de lucruri avându-le în vedere, Sfântul Isaac Sirul spune: “Iată cerul este în tine dacă tu eşti curat”. Pentru pricini ca acestea, e firesc să fie fericiţi cei curaţi cu inima. E firesc ca acei ce ştiu că celor curaţi cu inima li se făgăduieşte fericirea de a vedea pe Dumnezeu să se silească fiecare să-şi cureţe inima, să aibă inima curată, ca să vadă pe Dumnezeu.
Din volumul Fericirile tâlcuite de Arhim. Teofil Părăian
Foto:
A se citi si:
http://calindragan.wordpress.com/2009/10/29/parintele-teofil-omul-bucuriei-%C8%99i-al-odihnei-duhovnice%C8%99ti/
