Sfântul, Slăvitul şi întrutotlăudatul Apostol şi Evanghelist, iubitul prieten al lui Hristos, Ioan Teologul a fost fiul lui Zebedeu şi al Salomeei, fiica Sf. Iosif Logodnicul. El a fost chemat de Domnul nostru Iisus Hristos să Îi fie apostol în acelaşi timp cu fratele său mai mare, Iacob. Acestea s-au întâmplat lângă Lacul Ghenizaret(Marea Galileei). Lăsându-şi tatăl, amândoi fiii L-au urmat pe Domnul. Apostolul Ioan era în mod deosebit iubit de Mântuitorul pentru dragostea lui jertfelnică şi pentru fecioria sa. După ce a fost chemat, Ap. Ioan nu s-a mai despărţit de Domnul, fiind unul dintre cei trei apostoli foarte apropiaţi de El. Sf. Ioan Teologul a fost prezent când Domnul a înviat-o pe fiica lui Iair, a fost martor la Schimbarea Lui la Faţă de pe Tabor. În timpul Cinei celei de Taină, el şedea lângă Domnul şi şi-a pus capul pe pieptul Său. Tot el L-a întrebat cine Îl va vinde. Sf. Ap. Ioan L-a urmat pe Domnul când a fost luat legat din Grădina Ghetsemani şi dus în faţa Marilor Preoţi inchizitori, Anna şi Caiafa. Era acolo, în curtea Marelui Preot în timpul interogatoriului la care l-au supus pe Învăţătorul său şi cu hotărâre L-a urmat pe drumul Golgotei, suferind din adâncul inimii.
La piciorul Crucii, a stat împreună cu Maica Domnului şi a ascultat cuvintele Răstignitului adresate ei de pe Cruce: “Femeie, iată fiul tău!”. Apoi Domnul i-a spus şi lui: “Iata Mama ta!”(Ioan 19, 26-27). Din clipa aceea, Apostolul Ioan, ca un fiu iubitor, a luat-o în grija sa pe Preasfânta Fecioară Maria şi i-a slujit până la slăvita ei Adormire.
După Adormirea Maicii Domnului, Ap. Ioan a plecat spre Efes şi alte cetăţi din Asia Mică să propovăduiască Evanghelia, luându-l cu sine pe ucenicul său Prohor. S-au îmbarcat pe o corabie care a naufragiat în timpul unei cumplite furtuni. Toţi călătorii au ajuns la ţărm, doar Ap. Ioan a rămas în adâncul mării. Prohor plângea cu amar, lipsit de părintele său duhovnicesc. Dar a trebuit să plece spre Efes singur.
În a 14-a zi de călătorie s-a oprit la ţărmul mării şi a văzut ca valurile aduceau un om spre mal. Înaintând spre el, l-a recunoscut pe Ap. Ioan, pe care Domnul îl ţinuse în viaţă timp de 14 zile pe mare. Învăţător şi discipol au plecat împreună spre Efes, unde Ap. Ioan a propovăduit neobosit păgânilor pe Hristos. Propovăduirea sa a fost însoţită cu multe şi mari minuni., încât numărul credincioşilor sporea zi de zi.
În vremurile acelea a început o persecuţie cruntă a creştinilor, sub împăratul Nero(56-68). Aşa se face că l-au dus pe Ap. Ioan pentru judecată la Roma. Sf. Ioan a fost condamnat la moarte pentru mărturisirea credinţei în Domnul Iisus Hristos, dar Domnul l-a salvat pe alesul Său. Apostolul a băut o cupă plină cu otravă şi a rămas în viaţă. Apoi a ieşit viu dintr-un vas cu ulei încins în care fusese aruncat din porunca torţionarului său.
După aceasta, ei l-au trimis pe Ap. Ioan în exil pe Insula Patmos, unde a petrecut mulţi ani. În drum spre locul exilului său, Sf. Ioan a facut multe minuni. Pe Insula Patmos, învăţăturile şi minunile sale i-au atras pe mulţi locuitori, iar el i-a luminat cu lumina Sfintei Evanghelii. A alungat mulţi demoni din templele păgâne şi a vindecat mulţime de bolnavi.
Vrăjitori cu mari puteri demonice arătau multă ostilitate propovăduirii sfântului apostol. L-a speriat mai ales pe mai-marele vrăjitorilor, Kinops, care s-a lăudat că ei îl vor ucide pe apostol. Dar Sf. Ioan, cu puterea lui Dumnezeu care lucra în el, a distrus toată lucrarea demonică a lui Kinops, iar vrăjitorul a pierit în adâncul mării.
Sf. Ap. Ioan s-a retras cu ucenicul său Prohor pe o înălţime pustie, unde a postit trei zile. Când se ruga Sf. Ioan, pământul se cutremura şi tuna. Prohor a căzut la pământ înfricoşat. Ap. Ioan l-a ridicat şi i-a poruncit să scrie ceea ce îi va spune. « Eu sunt alfa şi omega, începutul şi sfârşitul, a spus Domnul, Cel Care este şi Care a fost şi Care va fi, Atotputernicul »(Apoc. 1, 8), a zis Duhul Sfânt prin gura Sf. Ap. Ioan. Astfel, pe la anul 67, a fost alcătuită Cartea Apocalipsei, cunoscută şi ca Apocalipsa Sf. Ioan Teologul. În această care sunt profeţii despre tribulaţiile Bisericii la sfârşitul lumii.
După îndelungatul său exil, Apostolul Ioan a fost pus în libertate şi s-a întors la Efes, unde şi-a continuat activitatea, învăţându-i pe credincioşi să se păzească de falşii învăţători şi de învăţăturile lor eretice. În anul 95, Ap. Ioan a scris Evanghelia sa la Efes. El îi cheamă pe toţi creştinii să Îl iubească pe Domnul şi unii pe alţii, prin aceasta împlinind poruncile lui Hristos. Biserica l-a numit pe Sf. Ioan “Apostolul iubirii”, de vreme ce mereu învaţă că fără de iubire omul nu se poate apropia de Dumnezeu. În cele trei Epistole ale sale, Sf. Ioan vorbeşte despre semnificaţia iubirii de Dumnezeu şi de aproapele.
Fiind de acum bătrân, el a aflat despre un tânăr care se îndepărtase de la calea adevărului şi îi urmase şefului unei bande de tâlhari, aşa că Şf. Ioan a pornit prin pustietate să-l caute. Văzându-l pe sfinţitul Bătrân, vinovatul a încercat să se ascundă, dar Ap. Ioan fugea după el şi-l implora să se oprească. I-a promis că va lua păcatele sale asupra lui, numai să se pocăiască şi să nu-şi distrugă sufletul. Cutremurat de adânca dragoste a sfântului Bătrân, tânărul s-a pocăit cu adevărat şi s-a schimbat cu totul.
Sf. Ioan, trecut de 100 de ani, a supravieţuit cu mult celorlalţi însoţitori ai Domnului, rămânând multă vreme singurul dintre cei care au fost martori ai vieţii pământeşti a Mântuitorului.
Când a sosit vremea plecării Sf. Ap. Ioan, el a ieşit din cetatea Efesului cu familiile discipolilor săi. I-a rugat să-i pregătească o groapă în formă de cruce, în care s-a întins, spunându-le ucenicilor să-l acopere cu pământ. Ucenicii cu lacrimi şi-au sărutat învăţătorul, dar nevrând să fie neascultători, i-au împlinit dorinţa. Au acoperit faţa sfântului cu o pânză şi au umplut groapa. Aflând acestea, şi alţi discipoli ai săi au venit la mormânt. Când l-au deschis, l-au aflat gol
În fiecare an, pe 8 mai, din mormântul Sf. Ap. Ioan iese un praf fin pe care credincioşii îl adună şi sunt prin el vindecaţi de bolile lor. De aceea, Biserica îl prăznuieşte pe Sf. Ioan Teologul şi pe 8 mai.
