Despre cel ce nu are dragoste
Ticălos şi vrednic de jale este cel ce este departe de dragoste, că acesta, visând, zilele lui le cheltuieşte. Şi cine nu va plânge pe omul care departe de la Dumnezeu este, de lumină lipsit şi în întuneric petrecând ? Căci vă zic vouă, fraţilor, cel ce nu are dragostea lui Hristos este vrăjmaş al Lui. Că nemincinos este cel ce a zis : « Cel ce urăşte pe fratele său, ucigaş de oameni este şi în întuneric umblă, şi în tot păcatul lesne este prins »(I Ioan 2, 11 : 3, 15).
Că cel ce nu are dragoste degrab se mânie, degrab se iuţeşte, degrab se uneşte cu urâciunea. Cel ce nu are dragoste se bucură de nedreptatea altora, nu pătimeşte împreună cu cel ce greşeşte, nu întinde mâna celui căzut, nu sfătuieşte pe cel căzut, nu întăreşte pe cel ce se clatină. Cel ce nu are dragoste este orb cu mintea, prieten al diavolului, aflător a toată răutatea, făcator de certuri, prieten al ocărâtorilor, împreună-vorbitor cu grăitorii de rău, sfetnic al prihănitorilor, povăţuitor al zavistnicilor, lucrător al mândriei, vas al trufiei.
Şi, în scurt, cel ce nu a câştigat dragostea este unealtă a împotrivitorului şi în toată cărarea se rătăceşte şi nu ştie că în întuneric călătoreşte.
Despre cel ce nu are îndelungă-răbdare
Cel ce nu are îndelungă –răbdare, nici răbdare nu are. Căci, cel ce nu este îndelung-răbdător, uşor se răstoarnă, spre întărâtare mereu e gata, degrab spre gâlceavă se aprinde. Când este ocărât, ocărăşte ; când este nedreptăţit, îşi face izbândă, se ceartă pentru orice lucru. Faptele lui, împreună cu lucrurile, ca nişte frunze în vânt se clatină. În cuvinte nu stă întărit, degrab sare din una în alta. Cel ce nu are îndelungă-răbdare degrab se schimbă, înţelepciune nu câştigă, cu cel rău se împrieteneşte, cu cel pătimaş petrece împreună, celui ce nedreptăţeşte, îi ajută ; taina nu o ţine şi este gata spre a descoperi cuvântul auzit. Şi cine este mai ticălos decât acesta ?
Despre îndelunga-răbdare
Fericit cu adevărat este omul care a câştigat îndelungă-răbdarea, că pe unul ca acesta şi Sfânta Scriptură îl laudă, zicând : « Bărbatul îndelung-răbdător mult este întru pricepere »(Pilde 14, 29) Şi ce este mai mult decât aceasta ? Cel îndelung-răbdător este totdeauna în bucurie, totdeauna cu voie bună, totdeauna în veselie, că nădăjduieşte spre Domnul. Cel îndelung-răbdător este fără de mânie, că toate le rabdă. Cel îndelung-răbdător spre mânie nu se aprinde degrab, spre ocară nu se abate, spre cuvinte deşarte cu lesnire nu se porneşte ; nedreptăţit fiind, nu se scârbeşte, celor potrivnici nu le stă împotrivă. În tot lucrul este întărit, în amăgiri nu este uşor prins, nu este lesnicios spre întărâtare ; în necazuri se bucură, împreuna cu tot lucrul bun petrece, spre toţi cei ce-l zavistuiesc se află cu dragoste. Când îi porunceşte, nu grăieşte împotrivă ; când este mustrat, nu se mâhneşte ; cu îndelunga-răbdare, totdeauna pe sine se mângâie.
Despre răbdare
Fericit este, fraţilor, cel ce a câştigat răbdare, că răbdarea nădejde are, iar nădejdea nu ruşinează[...] Bun este Domnul celor ce-L aşteaptă pe El. Oare, ştiţi, fraţilor, până când se judecă răbdarea ?[...] nu este numai una răbdarea, ci în multe fapte bune se află. Căci cel răbdător se atinge de toată fapta bună, în necazuri se bucură şi în nevoi sporeşte, în ispite se veseleşte şi este gata spre ascultare. În îndelunga-răbdare, frumos, în dragoste deplin. Fiind ocărât, binecuvintează ; în cearta este împăciuitor ; în linişte viteaz ; în cântarea de psalmi făra lenevie ; în postiri întotdeauna pregătit ; în rugăciune răbdător ; în lucruri făra de prigană ; în îndatoriri drept. Fiind trimis, se supune, iar în petrecerea vieţii e silitor. În slujbe bucuros şi în petrecerea cu fraţii frumos ; în chinovia frăţimii, dulce şi în sfătuiri plăcut. În privegheri vesel, iar la purtarea de grijă a străinilor sârguitor. Al celor bolnavi, purtător de grijă şi al celor ce sunt în lucru, cel întâi împreuna-lucrător ; în înţelepciune treaz şi în tot lucrul iscusit.
Cel ce a câştigat răbdare a câştigat nădejde, fiind împodobit cu tot lucrul bun. Pentru aceea, cu bună îndrăzneală va striga către Domnul : « Aşteptând am aşteptat pe Domnul şi a luat aminte la mine »(Ps. 39, 1)
Sfântul Efrem Sirul, Cuvinte şi învăţături(vol. I), Editura Bunavestire, Bacău, 1997.
