« Arestările din mai 1948 au fost pregătite cu multă grijă de securitate pentru a prinde cât mai mulţi şi a anihila primul eşalon şi cel mai puternic al rezistenţei anticomuniste : legionarii şi vârfurile celorlalte partide politice. La baza justificării arestărilor şi proceselor iniţiale nu stăteau manifestările ostile ale acestora, nici constituirea de organizaţii..., ci ordinul NKVD dat de la Moscova din 02. 06. 1947(strict secret) K-AA/ CC/ 113 cu indicaţiaNK/003/ 47. Acest ordin în 45 de puncte trebuia aplicat de mare urgenţă[...] Ordinul de mai sus, structurat pe 45 de puncte, prevedea paralizarea întregului aparat de stat, în cele mai mici amănunte, iar la punctul 40 prevedea :
« Trebuie ca reprezentanţii opoziţiei politice să fie închişi. Se va încerca prin toate mijloacele racolarea acelor opozanţi care se bucură de stima populaţiei băştinaşe. Dacă nu cedează, trebuie compromişi prin campanii de denigrare. Înainte ca ei să se întipărească în conştiinţa maselor, trebuie lichidaţi prin aşa numite « întâmplări neprevăzute » sau închişi sub acuzaţii de drept comun.
Numai în cazuri speciale se admit procese politice, care vor fi trecute sub acuzaţia de « înaltă trădare ».
Aplicând această dispoziţie, a apărut înscenarea de la Tămădău şi ordinul de arestare a legionarilor nr. 5, la 13 mai 1948., al ministerului de interne. Aplicarea acestui ordin a dus la arestarea a 15000 de membri ai Mişcării Legionare în noaptea de 14-15 mai ; în conformitate cu estimările lui Mihai Pacepa, după alte informaţii ar fi vorba de 17000.
În baza ordinului direcţiunii generale a Siguranţei statului se dispuneau următoarele :
1. Arestarea legionarilor întorşi din Germania după 23 august 1944 şi a celor ce trăiau ascunşi şi s-au legalizat în urma ordinului din 10 decembrie 1945.
2. Arestarea elementelor legionare care s-au încadrat în partidele istorice, adică în fostele PNŢ, PNL, PSD după 23 august 1944 şi care au avut o activitate ostilă regimului democrat.
3. Arestarea legionarilor care, constituiţi în organizaţii, au fost descoperiţi după 6 martie 1945, trimişi în cercetări şi puşi în libertate după decembrie 1945 în baza ordinului MAI.
4. Arestarea persoanelor identificate ca active în organizaţii legionare.
Modul de execuţie
Pe baza evidenţei avute se vor constitui tabele cu persoanele ce urmează a fi arestate, stabilind domiciliul persoanelor, al rudelor şi al cunoştinţelor.
Echipa formată din trei persoane: şeful ei va fi de la Siguranţă. Şeful va primi plicul închis numai în momentul plecării la operaţiune, neavând voie să-l deschidă înainte de plecare.
Cu o oră înainte se vor chema şefii echipelor şi se vor instrui : cum să pătrundă în imobil, cum să se facă percheziţia, cum se face când cel căutat nu este găsit(capcane, trierea pe loc a celor din casă şi interogarea pe loc, spre a afla unde e cel căutat).
La ieşire se va lăsa, după ridicare, un post fix ce stă înăuntru, într-un loc, să vadă mereu afară, cei ce vin se reţin şi ei, până se termină operaţiunile.
Personalul convocat va sta în localul Siguranţei până se termină operaţiunile. La telefon nu vorbeşte nimeni. Personalul poliţienesc, la oraş ; jandarmii, la ţară ; maşini : jeepul Prefecturii, jandarmeriei, primăriei.
Măsuri după operaţiune
1. Arestaţii din organizaţii, imediat cercetaţi spre a stabili şi aresta legăturile. Cei ce nu fac parte din organizaţii, dacă nu trebuie imediat cercetaţi, vor fi imediat transportaţi la penitenciarul judeţean şi în arest propriu până la noi dispoziţii.
2. Paza exterioară se va întări cu jandarmi.
3. Acţiunea informativă se va intensifica, spre a cunoaşte starea de spirit a populaţiei. Identificarea altor elemente.
4. Măsuri de pază la instituţii mai importante. Prefectură, Poştă, Telefoane. Operaţiunea începe cu noaptea 14/ 15 mai la ora 2.
Rapoarte
În ziua de 15 ora 8, în ziua de 15, ora 12, în ziua de 16 mai a. c. Raport la curier, amănunţit, unde se vor spune şi greutăţile.
Este foarte evident că o operaţiune de asemenea amploare, fără ajutorul cadrelor fostei poliţii şi a serviciilor care avuseseră ca obiectiv « Mişcarea Legionară », nu ar fi fost posibilă. Dacă în trecut aceste cadre aveau scuza că erau în serviciu şi trebuiau să execute ordinele, acum când loviturile erau îndreptate înspre întreg neamul românesc, comportamentul lor de a se pune în slujba duşmanului pătruns în ţară, nu poate avea alt calificativ decât « trădare ».
[...] Vică Negulescu, după arestare, dându-şi seama de amploarea acestei operaţiuni, de numărul celor care vor fi obligaţi să declare, de condiţiile la care vor fi supuşi pentru aceasta, face nişte declaraţii pseudo-totale, ţinând însă în rezervă fapte care ar fi putut fi incriminante pentru Mişcare, dar pe care le ştia numai el sau Nicolae Petraşcu[...] Astfel, imediat după arestare, în dimineaţa zilei de 15 mai , postul fix instalat în casa lui Vică Negulescu din strada Alecu Russo nr. 19, raportează persoanele care au venit să-l viziteze. Fiecare din cei veniţi avea instrucţiuni precise ce trebuiau să spună în cazul în care vor fi interogate la intrarea în casă. Una din multiplele note întocmite de agenţii rămaşi în domiciliul său după arestare menţionează, de exemplu, o serie de oameni, dar toţi legionari, care pentru a fi lăsaţi liberi declarau lucruri banale şi plauzibile. »
Gheorghe Jijie, « Vică Negulescu – monografie »(2009)
