Darul Sfântului Nifon

L-am cunoscut pe Sfântul Ierarh Nifon anul trecut când, dintr-un implus inexplicabil, am pornit pe 10 august spre Craiova - unde nu fusesem niciodată - însotită de o prietenă credincioasă. Aflasem că se împlinesc 500 de ani de la trecerea Sfântului Nifon la Domnul şi mi-am zis că puţină osteneală e tot ce putem da de la noi pentru pomenirea plăcutului lui Dumnezeu. M-a uimit faptul că erau atât de puţini pelerini, în comparaţie cu Iaşiul în 14 octombrie sau Bucureştiul în 27 octombrie. M-a durut puţin această necunoaştere a unui sfânt dăruit cu toate virtuţile creştineşti, pe care ar fi îndreptăţit oricare dintre noi să-l urmeze în dreapta credinţă, mărturisire, râvnă sfântă şi smerenie dumnezeiască. Totul s-a desfăşurat în bună pace şi rânduială atât la vecernie, cât şi la Sfânta Liturghie de pe 11 august, unde a slujit Mitropolitul Olteniei, Irineu.

Dar am altceva de povestit, o mică întâmplare mare : în seara Vecerniei Sfântului Nifon, necunoscând pe nimeni în Craiova, ne-am aşezat pe o bancă lângă Catedrală şi am început să « priveghem », gândindu-ne că nu are rost să alergăm căutând vreun loc de dormit. Dacă Maica Domnului şi Sfântul Nifon vor să ne adăpostim undeva, bine ; dacă nu, rămânem aici să priveghem, ne-am zis noi. Locul era deja aproape pustiu, credincioşii plecaseră spre casă şi biserica se închisese. Peste câteva minute, 10-15, s-au apropiat de noi două creştine, o tânără şi prietena ei. Au început să ne întrebe cuviincios ce e cu noi, de unde venim şi dacă avem unde dormi. Nu e greu de imaginat ce s-a întâmplat după aceea : cu toate insistenţele noastre, ne-au luat şi ne-au găzduit la una din ele acasă. D-na Margareta, mama tinerei al cărei nume regret că nu mi-l mai amintesc, ne-a primit atât de prietenos încât nu am cuvinte să scriu şi să-i mulţumesc. Poate că vi se pare o banalitate, dar eu zic - şi nimic nu-mi va zdruncina convingerea - că a fost o minune a Sfântului Nifon, cu ale cărui rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne pe noi păcătoşii !

Sfântul Nifon Patriarhul

Sursa: http://full-of-grace-and-truth.blogspot.com/2009/08/st-nephon-patriarch-of-constantinople.html

Sfântul Ierarh Nifon

Pictat de Nicolae Grigorescu(Mănăstirea Zamfira)

Sursa :

http://www.intofineart.com/usa/oil-painting-picture-30716-Saint%20Nifon-Nicolae%20Grigorescu.html

Despre folosul duhovnicesc al citirii acatistelor închinate Sfinţilor

Citirea unui acatist alcătuit cu evlavie în amintirea şi pentru prăznuirea unui sfânt aduce mult folos celor evlavioşi:

- Naşte pocăinţa şi smerita cugetare în inimile celor ce se văd şi se recunosc neputincioşi a urma faptelor şi vieţii duhovniceşti a Sfântului ;

- Îndeamnă la rugăciune cu inima zdrobită pentru a primi mijlocirea şi ajutorul Sfântului “Nu avem altă nădejde decât în mila lui Dumnezeu şi în ajutorul tău, Sfinte Părinte.”

- Săvârşeşte comuniunea cu Sfântul în Duhul lui Dumnezeu, pe măsura atenţiei şi participării la cele citite;

- Oferă pildă de virtute viaţa Sfântului : « tu, de Dumnezeu fericite, mult ai ajutat lumea cu pilda vieţii tale celei strălucite » ;

- Arată luptele duhovniceşti şi căile biruinţei asupra vrăjmaşului ;

- Sporeşte nădejdea în biruinţă, văzând în ce chip ajută Domnul în toată fapta cea bună ;

- Învaţă ascultarea, smerenia, blândeţea, credinţa curată, răbdarea cu nădejde, dragostea de Dumnezeu şi de aproapele, jertfa şi chiar mucenicia ;

- Mângâie sufletul întristat de neputinţe , necazuri, ispite şi nevoi ;

- Mişcă sufletul spre a-i da slavă lui Dumnezeu întru sfinţii Săi : « Iar noi, Preabunule Părinte, lăudându-te cu cântări, Îl slăvim pe Dumnezeu, Cel ce ţi-a dat ţie această pricepere şi îndrăzneală » .

Smeritei noastre iubiri faţă de sfinţi i se răspunde cu negrăită dragoste din Ceruri.

Acatistul Sfântului Ierarh Nifon - Patriarhul Constantinopolului

Sfântul Neagoe Basarab

După ce se rostesc Rugăciunile începătoare, Troparele de umilinţă şi Crezul, se zice :

Condacul 1 :

Având toată purtarea de grijă pentru turma ta, ai hrănit-o pe ea cu învăţăturile cele de Dumnezeu insuflate, adăpând-o din cuvintele tale cele de-miere-curgătoare. Pentru aceasta ca un sfeşnic luminezi toată lumea dreptcredincioşilor care-ţi cântă : Bucură-te, Sfinte Nifon, de-Dumnezeu cugetătorule, Preafericite !

Icosul 1 :

Cine nu te va ferici pe tine, Sfinte Cuvioase Ierarhe Nifon, cel ce prin nevoinţe ţi-ai potolit patimile trupului şi ai dobândit mântuirea sufletului, învrednicindu-te şi de vederea slavei cereşti, a Luminii celei mai presus de vederea pământeană a ochilor omeneşti. Sau cine nu te va ferici iarăşi, că ai stricat cu viteazul tău cuget împletiturilre cele viclene ale amăgitorului şi l-ai ruşinat ? Pentru aceasta, primeşte de la noi cântări de laudă :

Bucură-te, cel ce ai fugit de cele lumeşti ca de o fiară cumplită ;

Bucură-te, că pe acelea le-ai urât cu ură desăvârşită ;

Bucură-te, că din părinţi credincioşi şi din neam bun ai răsărit ;

Bucură-te, că la Sfântul Botez Nicolae te-ai numit ;

Bucură-te, cel ce, crescând cu vârsta trupească, ai crescut mai mult duhovniceşte ;

Bucură-te, că nu te-ai îndulcit de jocurile copilăreşti, ci ai alergat să aduni mierea faptelor bune ca o albină de pe florile cele bine mirositoare ;

Bucură-te, că râvneai din pruncie după viaţa monahală ;

Bucură-te, că, mic fiind, urmai Sfinţilor Părinţi cu dragoste, mâncând numai pâine şi apă ;

Bucură-te, că ieromonahului Iosif te-ai dat şi el spre filosofia faptelor bune te-a povăţuit ;

Bucură-te, că împreună cu el în ascuns ai fugit la sihastrul Antonie, de a cărui binecuvântare te-ai învrednicit ;

Bucură-te, că te-a primit şi te-a rânduit cum să te nevoieşti ;

Bucură-te, că viaţă îngerească ai câştigat urmând întru toate bătrânului ;

Bucură-te, Sfinte Nifon, de-Dumnezeu cugetătorule, Preafericite !

Condacul al 2-lea :

Cum dar vom cânta mai cu vrednicie sau cu ce cuvinte vom lăuda mărirea isprăvilor tale, Sfinte Ierarhe Nifon, noi, nevrednicii, că nici cu faptele, nici cu credinţa, nu ne apropiem de cinstitele tale lucrări, doar mărturisim a noastră slăbiciune şi ne rugăm ţie a ne ajuta şi a mijloci către Dumnezeu să primească cântarea aceasta : Aliluia !

Icosul al 2-lea :

Ne-au cuprins acum dureri ce nu se pot spune. Niciun ajutor omenesc de la nimeni nu aşteptăm. Toţi ne-au părăsit deodată şi plăcerile care odinioară ne desfătau, acum se luptă cu noi. Vai de ticăloşia noastră ! Nu avem altă nădejde decât în mila lui Dumnezeu şi în ajutorul tău, Sfinte Părinte. Pentru aceasta năzuim la tine, slăvite Patriarh a toată lumea, grăbeşte să ne izbăveşti cu rugăciunile tale ca, vindecându-ne, să-ţi cântăm ţie :

Bucură-te, leacul durerilor cel foarte bun ;

Bucură-te, mâna vindecării cea ocrotitoare ;

Bucură-te, că te-ai dăruit nevoinţe lor pustniceşti ;

Bucură-te, că, aprins de dragostea dumnezeiască, ai cerut bătrânului să te îmbrace în cinul monahicesc ;

Bucură-te,că el ţi-a primit cererea, îndrumându-te spre nevoinţe, fără de care nu se câştigă Împărăţia Cerurilor ;

Bucură-te, că după aceea te-a tuns, numindu-te Nifon ;

Bucură-te, că apoi ai mers la dascălul Zaharia, de la care ai deprins rânduielile Sfântului Munte Athos ;

Bucură-te, că ai ajuns la Mănăstirea Vatopedului şi te-ai închinat icoanei făcătoare-de-minuni a Maicii Domnului ;

Bucură-te, că întâlnindu-te cu Daniil, superiorul Muntelui, ţi-a cerut cuvânt de folos pentru fraţi ;

Bucură-te, că el auzise despre înţelepciunea ta ;

Bucură-te, că tu, smerindu-te, ai zis : « Nu sunt vrednic să dau doctorie celor sănătoşi şi iscusiţi » ;

Bucură-te, cel ce eşti decât filosofii mai înţelept ;

Bucură-te, Sfinte Nifon, de-Dumnezeu cugetătorule, Preafericite !

Condacul al 3-lea

Obosit de truda gândurilor lumeşti, m-am deşteptat acum eu, ticălosul, lăcrimând, că nu am deloc fapte bune ; că nefăcând niciun lucru vrednic de mântuire şi temându-mă de tăierea cuvenită smochinului celui neroditor, cad înaintea ta, Sfinte Preacuvioase Nifon şi strig : mântuieşte-mă cu rugăciunile tale, ca împreună cu tine să-I cânt lui Dumnezeu : Aliluia !

Icosul al 3-lea :

Nelegiuirile şi mulţimea strâmbătăţilor pe care noi le-am pricinuit aproapelui nostru, ne osândesc şi nu ştiu ce vom face şi ce vom răspunde mergând la judecată, unde toţi ne prigonesc, toţi se ridică împotriva noastră să ne împileze. Tu, însă, Preamilostive Părinte Nifon, care asculţi mărturisirea noastră, soleşte la Domnul, ca să prefacă soarta noastră osândită întru bunătate, scoţând din inimile vrăjmaşilor noştri toată urâciunea şi te vom preamări cu laude:

Bucură-te, al celor greşiţi fără pregetare mijlocitor;

Bucură-te, al judecătorilor celor răi îndreptător:

Bucură-te, celor flămânzi de învăţăturile dumnezeieşti hrănitor;

Bucură-te, că Daniil ţi-a zis să nu păstrezi cuvintele cele dumnezeieşti numai pentru tine;

Bucură-te, că metanie făcând, ai început să-i înveţi, încât toţi se minunau;

Bucură-te, că aşa de dulci erau cuvintele tale , încât nimeni nu putea să se despartă de tine ;

Bucură-te, că au uitat şi de hrana cea trupească, ascultând cuvintele tale cele însuflate de Duhul Sfânt ;

Bucură-te, că şi la Schitul “Pantocrator” ai fost, ca să vezi pe pustnicii care acolo petreceau;

Bucură-te, că te-a minunat covârşitoarea lor răbdare şi, acolo rămânând, învăţai de la dânşii, trăind filocalia ;

Bucură-te, că, mergând în mănăstirea Sfântului Ioan Botezătorul numită Dionisiu, ai văzut că aveau toate de obşte ;

Bucură-te, că văzând asprimea locului, te bucurai, închipuindu-ţi că vezi pe Mergătorul-Înainte, în munţi mâncând acride şi miere sălbatică ;

Bucură-te, Sfinte Nifon, de-Dumnezeu cugetătorule, Preafericite !

Condacul al 4-lea :

De împresurările diavoleşti îi mântuieşti pe oameni, Părinte, cu rugăciunile tale, cel ce cu râurile sudorilor ai stins cuptorul patimilor. Pentru aceasta dăruieşte acum vindecări neputinţelor noastre strigând neîncetat lui Dumnezeu : Aliluia !

Icosul al 4-lea :

A Sfintei Treimi sălăşluire gânditoare şi casă de lumină purtătoarte te-ai arătat, de Dumnezeu înţelepţite, Sfinte Nifon ; pentru aceasta toţi alergăm la doctoria rugăciunii tale celei bine primite, ca să ne vindecăm de bolile sufleteşti şi trupeşti şi să-ţi cântăm :

Bucură-te, că de Dumnezeu ai fost înţelepţit ;

Bucură-te, că niciodată cuvânt deşert nu ai vorbit ;

Bucură-te, că nicio carte bisericească fără lacrimi nu ai citit ;

Bucură-te, că după ce te-ai făcut schimnic, rugat fiind de fraţi, preoţia ai primit ;

Bucură-te, că la mai multă nevoinţă te-ai dat cu priveghi şi cu rugăciuni şi cu dragoste către toţi fraţii ;

Bucură-te, că mare luminător te-ai arătat tuturor strălucind cu faptele ;

Bucură-te, că, stând tu la rugăciune, te-a văzut bătrânul Petru în lumină de foc ce la cer te suiai ;

Bucură-te, că el s-a dus şi i-a dezvăluit egumenului vedenia, deşi tu minunea o ascundeai ;

Bucură-te, că stareţul, temându-te că vei fugi de slavă şi că de tine vor fi lipsiţi, l-a învăţat să nu mai spună aceasta nimănui ;

Bucură-te, că murind Mitropolitul Tesalonicului, Partenie, te-a ales tot Tesalonicul în locul lui ;

Bucură-te, că ştiind cu duhul voia cea dumnezeiască, te-ai dus, punându-ţi nădejdea în Dumnezeu ;

Bucură-te, Sfinte Nifon, de-Dumnezeu cugetătorule, Preafericite !

Condacul al 5-lea :

Ca un bun păstor, Sfinte Ierarhe Nifon, turma ta te-ai nevoit sa o duci la păşunea cea duhovnicească şi din izvoarele darului să o adapi pe ea ; pentru aceea, împreună cu tine strigă : Aliluia !

Icosul al 5-lea :

Nevoindu-te mai presus de fire, Sfinte Ierarhe Nifon, şi biruind vicleşugurile diavoleşti, un adevărat « bătrân » ostaş al lui Hristos te-ai arătat, făcându-te locuitor al Muntelui Sfânt. Pentru aceasta îţi zicem :

Bucură-te, al monahilor canon şi temelie ;

Bucură-te, că înainte de a merge la Tesalonic să primeşti arhieria, ai plâns, smerindu-te că nu eşti vrednic ;

Bucură-te, că egumenul cu fraţii te-au rugat să le trimiţi cele pentru nevoile trupeşti de la Tesalonic ;

Bucură-te, că tu le-ai proorocit că mare primejdie îţi va urma din partea necredincioşilor ;

Bucură-te, că ajungând la Tesalonic, te-a întâmpinat poporul să te vadă şi să-l binecuvintezi ;

Bucură-te, că în zi de Duminică ai fost hirotonit arhiereu şi păstor al oilor cuvântătoare ;

Bucură-te, că după doi ani ai fost chemat la Constantinopol pentru treburi bisericeşti ;

Bucură-te, că acolo l-ai văzut pe Zaharia, dascălul tău ;

Bucură-te, că s-a împlinit proorocia lui că te va mai vedea o dată în viaţă ;

Bucură-te, că el după câteva zile a murit, iar tu l-ai îngropat cu mare evlavie ;

Bucură-te, că după puţină vreme a murit Patriarhul Constantinopolului ;

Bucură-te, că toţi cu un glas te-au pus în scaunul lui ;

Bucură-te, Sfinte Nifon, de -Dumnezeu cugetătorule, Preafericite !

Condacul al 6-lea :

Crucea pe umeri ridicând-o, Cuvioase, ai urmat Celui ce pentru noi pe pământ a binevoit a se arăta. Pentru aceasta, îndulcirea lumii toată o ai părăsit, vieţuind ca un fără de trup, Părinte Nifon, viaţă întocmai cu îngerii. Drept aceea, împreună cu ei petrecând, adu-ţi aminte de cei ce cu dragoste te cinstesc şi-I strigă lui Dumnezeu : Aliluia !

Icosul al 6-lea :

Cuvioase Părinte de trei ori fericite, Preasfinţite, Păstorule cel bun al lui Hristos, cel ce ţi-ai pus sufletul tău pentru oile tale, tu şi acum, o prealăudate, de Dumnezeu fericite Nifon, cere cu rugăciunile tale să scăpăm de asupririle celui viclean şi luminându-ne cu solirile tale, să-ţi cântăm unele ca acestea :

Bucură-te, că la scaunul slavei Celui Preaînalt cu arhanghelii şi cu îngerii salţi şi te veseleşti ;

Bucură-te, că, tu, fericite, ca un apostol ai propovăduit cu mare glas dogmele cele dumnezeieşti ;

Bucură-te, că te sârguiai în tot chipul să îndepărtezi lupii de la turma lui Hristos ;

Bucură-te, că mulţi creştini ai făcut în taină, cu sfaturile tale cele dumnezeieşti, botezandu-i în numele Sfintei Treimi ;

Bucură-te, că biserica lui Hristos foarte mult creştea şi strălucea, avându-te pe tine mare luminător ;

Bucură-te, că unii clarici, din zavistia vrăjmaşului, cu porunca împărătesei din scaun te-au îndepărtat ;

Bucură-te, că ai cunoscut că această izgonire s-a făcut din lucrarea diavolului şi pentru răufăcătorii tăi te-ai rugat ;

Bucură-te, că dorind liniştea, te duceai în calea ta, bucurându-te că de grijile bisericeşti ai scăpat ;

Bucură-te, că te-ai dus în altă mănăstire a Sfântului Ioan Botezătorul, viaţă plăcută lui Dumnezeu acolo petrecând ;

Bucură-te, că a strălucit peste tot vestea despre tine şi mulţi creştini veneau, de la viaţa ta cea sfântă folosire luând ;

Bucură-te, că tu, de Dumnezeu fericite, mult ai ajutat lumea cu pilda vieţii tale celei strălucite ;

Bucură-te, Sfinte Nifon, de-Dumnezeu-cugetătorule, Preafericite !

Condacul al 7-lea :

Râvnitor al dogmelor dreptei credinţe te-ai arătat, dumnezeiască iubire ai avut în inima ta, Cuvioase Părinte Nifon, şi focul dragostei către Hristos înfierbântându-ţi mintea, îndumnezeit cu totul şi înfricoşat te-ai făcut şi pe toate cele de faţă ca pe un vis le-ai socotit, strigând : Aliluia !

Icosul al 7-lea :

Râvnitor al dogmelor dreptei credinţe te-ai arătat, de trei ori fericite, şi minuni multe săvârşind, te-au văzut popoarele plin de dumnezeiască dragoste şi credinţă întru Hristos şi se îndemnau, bucurându-se cu duhul, să-ţi strige unele ca acestea:

Bucură-te, că pentru marea ta smerenie ai supus demonii şi dar de minuni şi de tămăduiri ai luat de la Hristos spre-nevoinţă-îndemnătorul ;

Bucură-te, că după doi ani ai fost rechemat la scaunul Patriarhiei a toată lumea şi iarăsi ai strălucit ca lumina în sfeşnic »;

Bucură-te, că nesuferind vicleanul diavol lumina ta, a uneltit alte prigoniri, vrând să te depărteze cu totul din această treaptă înaltă prin care puteai scoate multe suflete din ghearele lui;

Bucură-te, că, venind într-o sărbătoare de la Biserică, te-ai întâlnit cu împăratul şi, părându-i-se că nu i-ai dat cinstea cuvenită, a doua oară te-a surghiunit ;

Bucură-te, că te-a păzit cu ostaşi în biserica din Adrianopol ;

Bucură-te, că domnitorul Ţării Româneşti, Radu-Vodă, a venit să te vadă, plecându-şi capul cu multă evlavie ;

Bucură-te, că el se mâhnea pentru ispitele şi izgonirea ce pătimea, iar tu l-ai învăţat că aşa se dobândeşte Împărăţia Cerurilor ;

Bucură-te, că el te-a rugat să vii în ţara sa ca să-l înveţi viaţă duhovnicească şi plăcută lui Dumnezeu ;

Bucură-te, că Radu a mijlocit la păgâni şi te-a luat cu sine ca să le fii povăţuitor spre fapte bune ;

Bucură-te, că Radu a făgăduit să te asculte întru toate, iar tu, Sfinte, ai lăudat buna lui socotinţa ;

Bucură-te, că tu l-ai învăţat să păzească legile şi canoanele bisericeşti, că şi poporul îl va asculta pe el ;

Bucură-te, că ajungând în Ţara Românească, ai poruncit să se facă sobor de preoţi şi de egumeni, pe care îi învăţai din Sfânta Scriptură şi din Sfinţii Părinţi ;

Bucură-te, că ei au primit cu mulţumire şi cu bucurie sufletească sfaturile tale, sârguindu-se să-şi îndrepteze obiceiurile ;

Bucură-te, Sfinte Nifon, de-Dumnezeu-ugetătorule, Preafericite !

Condacul al 8-ulea :

Pe pământ ca un alt Înainte-Mergător te-ai arătat, Preafericite, că acela l-a mustrat pe Irod, făcătorul fărădelegilor, iat tu, Sfinte, l-ai ruşinat pe domnitorul Radu, spunându-i să nu calce legile şi canoanele bisericeşti, unindu-se cu acel moldovean şi dându-i pe sora sa în căsătorie, iar femeia şi copiii lui să rămână în părăsire şi sărmani, căzând el şi cei dimpreună cu dânsul în păcatul preacurviei. Iar noi, Preabunule Părinte, lăudându-te cu cântări, Îl slăvim pe Dumnezeu, Cel ce ţi-a dat ţie această pricepere şi îndrăzneală, zicând : Aliluia !

Icosul al 8-ulea :

Mai înainte împotrivindu-te lui Radu, cel de trei ori ticălos, l-ai ruşinat că, unindu-se cu moldoveanul cel fără de lege, căuta să te izgonească de la scaunul tău, fericite, că nu sufereau ticăloşii a le mustra fărădelegea lor şi să fii iubit de Dumnezeu şi de oameni. Pentru aceasta toţi cu un glas te slăvim şi lăudăm isteţimea minţii tale, că ai stricat socoteala cea proastă a minţii lui Radu. Deci primeşte de la noi aceste cântare de laudă :

Bucură-te, că tu, Sfinte, mai întâi l-ai învăţat pe Radu cu blândeţe să pedepsească pe cei fără de rânduială ;

Bucură-te, că el la început a primit învăţăturile tale şi te numea nou Ioan Gură de Aur ;

Bucură-te, că venind acel moldovean cu nărav rău, şi-a lăsat soţia şi copiii sărmani şi a luat-o pe sora lui Radu ;

Bucură-te, că tu, fericite, te-ai întristat şi l-ai mustrat că a călcat legea şi canoanele Sfinţilor Părinţi ;

Bucură-te, că vicleanul moldovean a pornit spre mânie pe Radu asupra ta, vrând să te alunge din ţară ;

Bucură-te, că văzând sălbăticia lui Radu, le-ai proorocit că are să vină mare urgie asupra lor ;

Bucură-te, că nu te-ai temut spunându-le că eşti gata să îţi verşi sângele pentru Hristos şi pentru păzirea poruncilor Lui ;

Bucură-te, că, mergând la biserică, ai adunat poporul şi, îmbrăcându-te în veşminte arhiereşti, ai afurisit pe acel moldovean şi pe părtaşii acelei fărădelegi ;

Bucură-te, că l-ai scos afară din biserica împreună cu sora lui Radu şi l-ai ruşinat în faţa poporului ;

Bucură-te, că le-ai proorocit că Radu şi moldoveanul vor muri de moarte rea, după faptele lor ;

Bucură-te, că, punându-ţi veşmintele pe Sfânta Masă, ai plecat, având pururea nădejdea în Dumnezeu ;

Bucură-te, că Radu a poruncit să nu mai slujeşti ca arhiereu şi să nu ţi se mai dea hrană :

Bucură-te, Sfinte Nifon, de-Dumnezeu-cugetătorule, Preafericite !

Condacul al 9-lea :

Preacuvioase Părinte Nifon, am auzit de minunile tale cele prea mari şi m-am înspăimântat, fiind cuprins de multă bucurie şi frică, încât nici nu mai ştiu ce să grăiesc, ci împreună cu tine Îi cânt lui Dumnezeu : Aliluia !

Icosul al 9-lea :

Soare purtător de lumină, sfeşnice cu strălucire de aur, sfiunţeşte şi curăţeşte pe cei ce prăznuiesc pomenirea ta dumnezeiască, că se înfricoşează toţi de viaţa ta cea cu fapte bune, Sfinte Nifon, Preafericite. Pentru aceasta te fericim, zicând :

Bucură-te, sfeşnicule strălucit cu raze de aur , care luminezi toată lumea cea de sub soare ;

Bucură-te, că fiind izgonit de pe scaun la marginea satului într-o căsuţă mică ai locuit ;

Bucură-te, că un boier cu numele Neagoe, fiul tău duhovnicesc, îţi aducea în ascuns cele de trebuinţă ;

Bucură-te, că Radu, socotind şi urgia lui Dumnezeu şi blestemul tău, Sfinte, te-a chemat înapoi cu vicleşug ;

Bucură-te, că văzând îndărătnicia lui, ca pe un nebun l-ai mustrat, apoi ieşind, te-ai dus ;

Bucură-te, că i-ai proorocit lui Neagoe, boierului credincios, că va ajunge om mare dacă va păzi sfatul tău şi legea lui Dumnezeu ;

Bucură-te, că l-ai binecuvântat ca pe un ucenic credincios şi te-ai dus, lăsându-l plângând ;

Bucură-te, că luând pe ucenicii tăi, Macarie şi Ioan, te-ai dus la mănăstirea Vatopedului ;

Bucură-te, că, ajungând acolo, pustnicii muntelui au alergat să ia binecuvântare şi să audă învăţăturile tale ;

Bucură-te, că ucenicul tău Macarie, urmându-te în fapte bune, a cerut binecuvântare pentru moartea mucenicească ;

Bucură-te, că văzând scopul lui, i-ai proorocit că va primi moarte de mucenic ;

Bucură-te, că tu ai rămas în mănăstirea Dionisiu ca simplu monah, acoperit cu smerenia ;

Bucură-te, că slujbă de argat la catâri ţi-au dat, neştiind darul ce locuia în tine ;

Bucură-te, că, stând la rugăciune în miezul nopţii, văpăi de foc care suiau până la cer s-au văzut împrejurul tău ;

Bucură-te, Sfinte Nifon, de-Dumnezeu-cugetătorule, Preafericite !

Condacul al 10-lea :

Te rugăm, Sfinte, să ne mântuieşti cu bine-primitele tale rugăciuni, pe toţi cei ce alergăm la minunata ta prăznuire de peste an, căci mare îndrăzneală ai către Dumnezeu şi poţi să ne ajuţi nouă, celor ce-I cântăm lui Dumnezeu : Aliluia !

Icosul al 10-lea :

Purtătorule de lumină, dumnezeiescule Ierarhe Nifon, luminează şi inimile şi minţile noastre, ale celor ce cu râvna îţi aducem laude şi cântări ca acestea :

Bucură-te, mare făcătorule de minuni, Preacuvioase ;

Bucură-te, că fiind înştiinţat egumenul, s-a rugat lui Dumnezeu să-i descopere darul tău şi bunătatea faptelor tale ;

Bucură-te, că i s-a arătat Sf. Ioan Botezătorul, zicându-i să iasă cu toţi fraţii cu făclii aprinse în calea ta, că Patriarhul Nifon eşti;

Bucură-te, că tu, văzându-i, ai căzut cu faţa în jos, udând pământul cu lacrimi;

Bucură-te, ca egumenul a zis către tine : « ajunge atâta smerenie, o, luminătorule al lumii » ;

Bucură-te, că ducându-te prin mănăstiri, slujeai la toate ca unul din cei proşti ;

Bucură-te, că şi la spălătorie mergeai şi la moară ;

Bucură-te, că şi corabia mănăstirii, venind de la metocuri şi primejduindu-se de furtună, o ai scăpat ;

Bucură-te, că, intrând tu în ea, a încetat furtuna ;

Bucură-te, că fraţii, căzând la picioarele tale, te rugau să-i binecuvintezi să poată aduce cu uşurinţă hrana în mănăstire ;

Bucură-te, că ai binecuvântat fierul corabiei şi le-ai zis să-l pună la loc şi, când va fi furtună, să-l arunce în mare ;

Bucură-te, că atunci când se pornea furtuna, strigau fraţii, unul către altul : « aruncaţi-l pe Patriarh în mare ca să înceteze furtuna » :

Bucură-te, că ei slobozeau fierul în mare chemând numele tău şi se făcea linişte ;

Bucură-te, Sfinte Nifon, de-Dumnezeu-cugetătorule, Preafericite !

Condacul al 11-lea :

Lumină trimisă de Luminătorul cel Mare, arătându-te tu, Preafericite Nifon, ai luminat toată lumea cea de sub soare cu rugăciunile tale şi pe toţi monahii din acea mănăstire sfătuindu-i, mai înainte le-ai arătat lor mutarea ta din viaţă, iar ei, de întristare umplându-se, lăudau pe Dumnezeu : Aliluia !

Icosul al 11-lea :

Cu îngerii cânţi acum în Ceruri, ca mai înainte cu oamenii pe pământ, cântarea cea întreit sfântă a lui Dumnezeu, pe Care roagă-L pentru cei ce te cinstesc pe tine, fericite Nifon, şi cu dragoste sărută sfintele tale moaşte. Lăudându-te din suflet, strigăm aceste laude de mulţumire :

Bucură-te, înţelepte Nifon, că monahii corăbieri aveau fierul acela ca pe o comoară de mult preţ ;

Bucură-te, că ai arătat fraţilor vremea mutării tale către Răsplătitorul nevoinţelor ;

Bucură-te, că ei plângeau cu jale tânguindu-se pentru pierderea unui bun părinte învăţat ce le-ai fost ;

Bucură-te, că tu le-ai zis proiestoşilor « cereţi ce voiţi de la mine şi eu, prin rugăciune, vă voi da vouă, mai înainte de a mă duce la Dumnezeu » ;

Bucură-te, că ei au cerut să le laşi rugaciuni de dezlegare pentru cei morţi ;

Bucură-te, că ai făcut rugăciuni cu lacrimi către Dumnezeu, ca să le împlinească cererea lor ;

Bucură-te, că, întristându-se cei din Muntele Athos de trecerea ta la Domnul, s-au adunat să sărute cinstitele tale moaşte ;

Bucură-te, că după adormirea ta, Radu, domnul Ţării Româneşti, a căzut în boală nevindecată si tot trupul i-a putrezit ;

Bucură-te, că trupul lui după moarte s-a îngropat la mănăstirea Dealu :

Bucură-te, că Neagoe, după proorocirea ta, a ajuns domn al Ţării Româneşti ;

Bucură-te, că el avea dorinţa să aducă cinstitele tale moaşte în ţară ;

Bucură-te, Sfinte Nifon, de-Dumnezeu-cugetătorule, Preafericite !

Condacul al 12-lea :

Cetele tuturor sfinţilor au întâmpinat, Preacuvioase Părinte Nifon, sfânt sufletul tău când se ridica la cer şi cu îngerii cântare de biruinţă lui Dumnezeu cu laude aduceau, cântându-I : Aliluia !

Icosul al 12-lea :

Lumina cea neapusă a Preasfintei Treimi o vezi nemijlocit, Sfinte Ierarhe Nifon, şi te bucuri acum cu bucuria cea adevărată, nesfârşită si negrăită, pentru lucrările şi ostenelile cu care te-ai nevoit . Pentru aceasta, toţi te lăudăm aşa :

Bucură-te, de Dumnezeu încununate Ierarhe ;

Bucură-te, că un monah surd şi mut, sărutând dumnezeieştile tale moaşte, a vorbit fără împiedicare ;

Bucură-te, ca şi pe un alt monah orb de amândoi ochii l-ai vindecat ;

Bucură-te, că aducându-se preacinstitele tale moaşte în Ţara Românească, ai fost întâmpinat de domnul Neagoe cu mult popor cu făclii aprinse ;

Bucură-te, că, aducându-le în mănăstirea Dealu, le-a aşezat pe mormântul lui Radu ;

Bucură-te, că, făcând priveghere şi adormind Neagoe, te-a văzut în vedenie cum l-ai spălat pe Radu şi l-ai iertat pe el de blestem ;

Bucură-te, că i-ai zis lui Neagoe să trimită moaştele tale înapoi la Sfântul Munte ;

Bucură-te, ca iubitorul de Dumnezeu Neagoe a strigat : « Slavă Ţie, Împărate Ceresc, Cel ce ai preamărit pe robul tău Nifon cu mărire negrăită » ;

Bucură-te, că mulţi bolnavi s-au făcut sănătoşi, atingându-se de dumnezeieştile tale moaşte ;

Bucură-te, că Neagoe, făcând un sicriu frumos de aur cu pietre scumpe, te-a aşezat într-însul ;

Bucură-te, că Neagoe a oprit dumnezeiescul tău cap şi l-a aşezat în mănăstirea Curtea de Argeş, pe care sărutându-l, şi noi luăm iertare de păcate, prin rugăciunile tale ;

Bucură-te, Sfinte Nifon, de-Dumnezeu-cugetătorule, Preafericite !

Condacul al 13-lea :

O, Preafericite şi Mare Ierarhe Nifon, ascultă rugăciunea noastră şi primeşte mulţumirile acestea pe care le aducem ţie din toata inima, ca să ne izbăveşti pe noi de boli, de primejdii şi de ispitele diavoleşti, spre a cinsti pomenirea ta şi a mărturisi minunile pe care cu puterea darului Sfântului Duh le faci nouă, cei ce cu credinţă Îi cântăm lui Dumnezeu : Aliluia !(Acest condac se zice de trei ori).

Apoi se zice iarăşi Icosul întâi şi Condacul întâi şi se face otpustul.

Sursa icoanei : http://episcopia-italiei.it/nepsis/?cat=6

La 11 august : Pomenirea Sfântului Nifon, patriarhul Constantinopolului (+1508)

Sfântul Nifon era din Moreea (Grecia). S-a născut din părinţi mai străluciţi în dreapta credinţă şi prin faptele bune, decât prin neam, primind, de la botez, numele de Nicolae. Arătând multă dragoste de carte, a avut mai mulţi dascăli iscusţi şi, luând, de la unul din ei, chipul monahicesc, şi-a schimbat numele, din Nicolae, în Nifon.

Deci, fericitul Nifon, întărit cu rugăciunile dascălilor săi, a zburat, ca un vultur, la muntele Athos. Acolo, cercetând mai multe mănăstiri, schituri, peşteri şi chilii pustniceşti, s-a aşezat, în cele din urmă, la mănăstirea Dionisiou. A petrecut foarte multă vreme fericitul Nifon în această mănăstire, ostenindu-se cu scrierea cărţilor sfinte. Aflând de evlavia şi de înţelepciunea lui, clerul şi credincioşii din Tesalonic, l-au ales mitropolit. Şi a păstorit, cu vrednicie, învăţând şi întărind în dreapta credinţă pe credincioşii săi, tulburaţi de zvonurile unirii mincinoase de la Florenţa (1439). La anul 1484, mitropolitul a luat parte la un sinod, ţinut în Constantinopol, osândind sinodul de la Florenţa. La anul 1486, mitropolitul Nifon s-a învrednicit a fi ales patriarh de Constantinopol. Dar erau vremuri deosebit de grele, că, de la cucereirea Constantinopolului (1453), turcii se amestecau necontenit în treburile Bisericii Ortodoxe, de aceea şi păstoria Sfântului Nifon a fost zbuciumată. A fost alungat din scaun şi, iarăşi, chemat, la cererea credincioşilor, iar, pe la 1498, a fost surghiunit la Adrianopole.

În această cetate, l-a aflat voievodul Munteniei, Radu cel Mare, în anul 1508, pe când întorcea de la Constantinopol, spre ţară, şi l-a înduplecat să vină să facă rânduială în Biserica Munteniei. Deci, îndată ce a sosit în Ţara Românească, Sfântul a adunat în sobor egumenii şi boierii ţării şi aşa s-au întemeiat episcopiile de la Râmnic şi de la Buzău, iar Sfântul Nifon a sfinţit pe cei doi episcopi. Nu a trecut, însă, multă vreme şi Sfântul Nifon nu s-a mai putut bucura de buna rânduială ce făcuse, căci voievodul însuşi a săvârşit o nelegiuire, căsătorind pe o sora a sa, cu un boier, Bogdan cu numele, care avea, în Moldova, de unde venise, soţie şi copii. Sfântul Nifon nu putea încuviinţa o asemenea căsătorie şi a rămas neînduplecat, la cererea voievodului. După puţină vreme, a plecat din Ţara Românească, luând drumul Sfântului Munte, aşezându-se mai întâi, la mănăstirea Dionisiou. Aici, ajungând la vârsta de 90 de ani, şi-a dar fericitul lui suflet în mâinile lui Dumnezeu la 11 august 1508.

După şapte ani, Neagoe Basarab, noul Domn, a trimis pe oamenii lui la mănăstirea Dionisiou şi, cu încuviinţarea monahilor de acolo, dezgropând moaştele Sfântului Nifon, l-au pus într-un sicriu de lemn şi l-au adus în ţară. Cu mare alai, s-au aşezat ele deasupra mormântului lui Radu cel Mare, la mănăstirea Dealul, ctitoria lui Radu, ca, astfel, Sfântul să ierte greşeala răposatului voievod.

Apoi, voievodul Neagoe a dat poruncă să fie puse sfintele moaşte într-o racla de argint, poleită cu aur şi pietre scumpe şi să le aducă înapoi, la Sfântul Munte. Dar, văzând fraţii monahi, din acea mănăstire, adânca evlavie a voievodului Neagoe, i-au daruit lui capul Sfântului şi o mâna. Iar, zidind biserica sa de la Argeş, voievodul Neagoe le-a aşezat în frumoasa lui ctitorie, după care vor fi mutate, în 1949, în biserica Sf. Dumitru, catedrala Mitropoliei Craiovei, unde se află şi astăzi.

Surse:

http://www.credo.ro/proloage.php?data=1108&i=2

http://www.univovidius.ro/btcassian/SINAXAR_ORTODOX/sfinti/august/sf_ierarh_nifon.htm

http://vestitorul.blogspot.com/2008_03_01_archive.html

Viaţa Sfântului Nifon pe larg la :

1.

http://cidadededeus.wordpress.com/2008/10/09/viata-sfantului-nifon-patriarhul-constantinopolului-11-august/

2.

http://saraca.orthodoxphotos.com/biblioteca/viata_sf_nifon_patriarhul.htm

Despre erezia ecumenismului PS Hrisostom al Australiei

(Sinodul în Rezistenţă Grec):

Predică la prăznuirea Sfântului Nifon Patriarhul Ţarigradului,

(Traduce pe video de PS Ambrozie al Methoniei)

Dacă vrem, putem să-l iubim pe Domnul Dumnezeu din toată puterea şi din toată inima noastră, cum a făcut Sf. Nifon. Putem să păzim şi să luptăm pentru credinţa noastră ortodoxă, cum a păzit-o şi a luptat pentru ea Sf. Nifon. Ereticii, şi mai ales catolicii, nu vor părăsi niciodată ura lor împotriva Bisericii celei adevărate. La început au dus lupta acesta împotriva noastră cu forţă şi cu război adevărat, trimiţând cruciade în Răsărit. Dar văzând că nu au câştigat nimic aşa, au schimbat politica lor şi nu mai folosesc această metodă împotriva noastră, fiindcă nu mai pot acum, de aceea folosesc vorbe de dragoste, dragoste care nu e adevărată, desigur, dar vorbe de aşa-zisă dragoste. Ei zic că Dumnezeu este unul şi noi toţi ne închinăm la unul Dumnezeu şi trebuie să fim uniţi, dar în felul acesta nu vor unitate, ci supunere faţă de papă. Şi ei au creat erezia cea mare a zilelor noastre, erezie care este ecumenismul. Şi mulţi creştini cad în aşa ceva din neştiinţă, neştiind ce o fi ecumenismul. Şi vă spun că ecumenismul este erezia cea mai mare care a crescut/ apărut până în zilele noastre, o erezie mai mare decât erezia lui Arie. Ecumenismul este mişcarea mare spre unitate şi unirea nu numai a creştinilor de toate confesiunile, dar şi a tuturor religiilor lumii. Şi felul lor de a transpune ecumenismul în practică este să se roage toţi împreună, ceea ce este oprit de Sfinţii Părinţi. Acum câţiva ani, la noi în Australia s-a făcut o mare rugăciune împreună, nu numai cu creştinii, ci şi cu musulmanii, cu evreii, chiar cu idolatrii. Şi eu eram atunci în Australia şi am văzut la televizor cine era acolo ; era şi arhiepiscopul actual al Atenei, Hristodoulos, care atunci era mitropolit. Aceasta este erezia ecumenismului. Şi dacă vrem să imităm pe Sfântul Nifon, trebuie să fim totdeauna ancoraţi în credinţa cea adevărată, fără să schimbăm nimic. Sunt sigur că Î.P.S. Vlasie şi Episcopul Flavian, care se găsec aici la Bucureşti, vă îndrumă totdeauna pe calea mântuirii. Dar şi eu vreau să vă învăţ ceva în acest moment : am adus aminte numai[puţin] din viaţa Sf. Nifon şi cum putem noi, dacă vrem, să o imităm. Sunt sigur că îl iubiţi pe Domnul Dumnezeu, îl iubiţi pe Sf. Nifon şi veţi păstra credinţa cea adevărată până la sfârşitul vieţii. Iar la sfârşit vă trimit încă o dată binecuvântarea Mitropolitului nostru Ciprian şi îl rog pe Sf. Nifon să se roage pentru sufletele noastre şi pentru mântuirea noastră, să fim toţi împreună cu el în Împărăţia Cerurilor. Amin.

Dumnezeu să vă binecuvinteze şi sperăm ca şi anul viitor să fim împreună să-l prăznuim pe Sfântul Nifon.

Sursa : http://www.youtube.com/watch?v=04Oz9Ql9cvM

Procesiune - 2006 :

http://www.youtube.com/watch?v=XfzzU9DHpcw