Bocet pentru Oprişan
D. Bacu
Frate,
Porneşte spre azur !
Ţi-ai făcut ochii mari roată împrejur
pentru ultima dată,
prin camera morţii.
Să prinzi pentru drumul de veci,
să duci spre necuprinsul îndoliat al bolţii
întreaga imagine a zidurilor picurând şi reci
a scândurii ce ţi-a învineţit şoldul,
a zdrenţelor ce ţi-au îngheţat imboldul
spre o lume mai bună.
La căpătâi, de-o lună,
o coajă uscată de pâine
te va însoţi spre vămile văzduhului
când te-or duce hoţii la groapa săracă.
De nu ţi-ar fura-o,
să-şi astâmpere foamea ce-i seacă !
lângă tine
şi pentru tine,
de-o oră, întreaga celulă tace.
Doar doi ochi de păcură
te scormonesc cu jind.
Un alt suferind
dorea mult să-ţi fie tovarăş de drum.
Oricum,
Tu pleci,
Prinos timpuriu, pe alte poteci.
Noi ţi-am încălzit zâmbetul
pentru ultima oară.
Fie-ţi de-acum
cărarea senină şi ţărâna uşoară !
Din volumul « Icoana Noilor Martiri ai neamului românesc »
