Δόξα Πατρὶ καὶ Υἱῷ καὶ Ἁγίῳ Πνεύματι - ΚΟΙΝΩΝΙA -

Δόξα Πατρὶ καὶ Υἱῷ καὶ Ἁγίῳ Πνεύματι - ΚΟΙΝΩΝΙA -

miercuri, 11 noiembrie 2009

“toţi care vor să trăiască cucernic în Hristos Iisus vor fi prigoniţi”(II Timotei 3, 12)

 
“Vi se pare că am venit să dau pace pe pământ? Vă spun că nu, ci spre dezbinare; căci de acum înainte cinci dintr-o casă vor fi dezbinaţi: trei împotriva a doi şi doi împotriva a trei. Dezbinaţi vor fi: tatăl împotriva fiului şi fiul împotriva tatălui, mama împotriva fiicei şi fiica împotriva mamei, soacra împotriva nurorii şi nora împotriva soacrei”. Care este pricina?  Cei care cred în Domnul se umplu de un cu totul alt duh, potrivnic de cel care îi stăpânea pe oameni mai înainte de venirea Lui ; de aceea nici nu pot trăi bine cu necredincioşii. Lumea păgână urmărea numai interese lumeşti şi pământeşti . Iudeii, chiar dacă li se arătaseră cele mai înalte, până la urmă s-au abătut toţi spre căile  păgânilor. Domnul, venind în lume, a arătat oamenilor alte comori, în afara familiei, în afara societăţii, şi a trezit în ei alte năzuinţe. Cei care au primit învăţătura Lui au început, în chip firesc, să vieţuiască altfel decât  înainte, drept care au şi fost supuşi la neplăceri, strâmtorări, prigoane. Iată dezbinarea. De aceea a spus Apostolul Pavel că “toţi care vor să trăiască cucernic în Hristos Iisus vor fi prigoniţi”(II Timotei 3, 12). Aşa a fost şi aşa este. Atunci când în societăţi încep să precumpănească interesele lumeşti  şi pământeşti, ea începe să privească fără bunăvoinţă pe cei care vădesc alte căutări, nepământeşti; ea nici nu poate să înţeleagă cum poate cineva să se intereseze de lucrurile duhovniceşti, iar pe oamenii care întruchipează un fel de viaţă care nu seamănă cu viaţa sa nici nu poate să-i sufere. Aceasta se întâmplă în văzul tuturor. Oare nu e un semn al vremurilor?”
(Sfântul Teofan Zăvorâtul)

Osteneşte-te şi vei reuşi!


« Osteneşte-te însă a sui la măsura rugăciunii
ce nu cunoaşte răspunsul « nu »
 şi vei vedea de ce rugăciunea ta nu e acum ascultată. »

Iair, căzând în faţa tuturor la picioarele Mântuitorului, L-a rugat pentru tămăduirea fiicei sale – şi a fost ascultat. Domnul, fără a spune vreun cuvânt, S-a sculat îndată şi a mers la el. În drum spre Iair, a fost tămăduită femeia cu scurgerea de sânge, fireşte că nu fără rugăciune din partea ei, chiar dacă nu a rostit niciun cuvânt şi nu a căzut cu faţa în jos la picioarele Domnului : avea rugăciunea lăuntrică a credinţei. Domnul a auzit-o şi i-a dat vindecare. Totul s-a săvârşit într-ascuns. Femeia cu scurgerea de sânge s-a întors cu inima către Domnul; Domnul a auzit acest strigăt al inimii şi i-a împlinit cererea. Rugăciunea acestei femei şi cea a lui Iair sunt în sine unul şi acelaşi lucru, deşi putem deosebi în ele felurite măsuri. Aceste rugăciuni pline de credinţă, nădejde şi dăruire nu rămân niciodată neascultate. Uneori, oamenii spun : « Mă rog, mă rog, şi rugăciunea mea tot nu e ascultată ». Osteneşte-te însă a sui la măsura rugăciunii ce nu cunoaşte răspunsul « nu » şi vei vedea de ce rugăciunea ta nu e acum ascultată. Fie că te vei ruga îngenunchiat – precum Iair, fie că vei sta ca de obicei, ca toţi ceilalţi – cum a făcut femeia cu scurgerea de sânge -, dacă se va porni în inima ta rugăciunea adevărată, ea va străbate la Domnul şi-L va îndupleca spre milă.  Totul este acum să ajungi la o astfel de rugăciune. Osteneşte-te şi vei reuşi. Toate pravilele de rugăciune au ca ţintă să îl înalţe pe rugător la această măsură a rugăciunii şi toţi cei ce străbat  cu înţelegere această cale ajung la ţintă.
Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an, Editura Sophia, Bucureşti, 1999, pp. 210-211