Constantin Vodă cu cei patru fii ai săi Constantin, Ştefan, Radu şi Matei;
împreună cu ei şi sfetnicul Ianache - Sfinti Martiri !
(16 august)
Condacele şi Icoasele
Condacul întâi, glasul al 3-lea
Veniti, binecinstitorilor creştini, să aducem cuvioase laude şi cântare duhovnicească dreptcredinciosului voievod Constantin, căci pentru Împărăţia cerurilor şi pentru neam acesta moarte mucenicească a primit, dimpreună cu fiii săi: Constantin, Ştefan, Radu, Matei, şi cu sfetnicul Ianache. Pentru aceasta, din adâncul inimilor, cu veselitoare glasuri să le strigăm: Bucuraţi-vă, mult-pătimitorilor martiri Braâcoveni, care pentru dreapta credinţă mult v-aţi nevoit!
Icosul întâi
Intregind lanţul de aur al noilor martiri, cu neasemănare mai curat decât cel de Ofir, în cetatea marelui Constantin cu îndrăzneală pe Hristos Dumnezeu l-aţi mărturisit şi lepădarile pentru bunătăţile vremelnice ale acestui veac trufaş şi nestatornic, desăvârşit le-aţi zdrobit. Drept aceea, minunându-ne de mărimea voastră de suflet, vă aducem cu umilinţă graiuri ca acestea:
Bucuraţi-vă, că avuţia cea stricăcioasă aţi defăimat.
Bucuraţi-vă, că bogăţia cea gândită aţi aflat.
Bucuraţi-vă, că de frumuseţea materialnică nu v-aţi biruit.
Bucuraţi-vă, că pentru dragostea lui Hristos toate gunoaie le-aţi socotit.
Bucuraţi-vă, preaînţelepţilor, voi partea cea bună aţi ales.
Bucuraţi-vă, că roadele blagocestiei cu bucurie aţi cules.
Bucuraţi-vă, că vitejească răbdare împreună până în sfârşit aţi aratat.
Bucuraţi-vă, că biruinţă deplină asupra lumii, a trupului, şi a diavolului aţi câştigat.
Bucuraţi-vă, mult-pătimitorilor martiri Brâncoveni, care pentru dreapta credinţă bine v-aţi nevoit!
Condacul al 2-lea
Luminaţi fiind dintru înălţime, aţi primit a pătimi şi a muri pentru Ziditorul tuturor, că de El să fiţi şi proslăviţi; iar mai dorită decât toată lumea văzută v-a fost cununa mucenicească, pentru care aţi mers la jertfă având pe buze cântarea îngerească: Aliluia!
Icosul al 2-lea
Din fragedă pruncie ai înţeles, voievodule Constantin, că "frica Domnului este începutul înţelepciunii" şi te-ai adăpat din izvorul cel nesecat al dumnezeieştilor Scripturi. Apoi la vreme cuviincioasă invrednicindu-te tainei Sfintei cununii, cu unsprezece odrasle domneşti Dumnezeu te-a blagoslovit, pe care de asemenea în frica şi în certarea Lui crescându-i, patru au ajuns mucenici măriţi. De aceea de la noi acum auziţi:
Bucuraţi-vă, că dumnezeiasca pronie din nefiinţă în această lume v-a adus.
Bucuraţi-vă, că începutul cel bun, al fricii de Dumnezeu, cu toţii l-aţi pus.
Bucuraţi-vă, căci dulceaţa cea negraită a Sfintelor Scripturi aţi aflat.
Bucuraţi-vă, căci cu osârdie, ziua şi noaptea, din izvoarele lor v-aţi adapat.
Bucuraţi-vă, căci cunoştiinţei fapta cea bună aţi adus.
Bucuraţi-vă, căci râvna voastră nu v-a dat clipa de repaos.
Bucuraţi-vă, căci zilele cele rele ale acestei vieţi bine le-aţi chivernisit.
Bucuraţi-vă, căci călătoria aţi săvârşit şi la limanul ceresc aţi sosit.
Bucuraţi-vă, mult-pătimitorilor martiri Brâncoveni, care pentru dreapta credinţă bine v-aţi nevoit!
Condacul al 3-lea
Nu ai voit domnie şi stăpânire pământească, fericite Constantine, ştiindu-te domn în casa şi pe moşia ta, ci mai vârtos ai dorit să domneşti, prin sfinte nevoinţe şi sfinte virtuţi, peste patimi. Iubit-ai puterea cerească a harului Sfântului Duh mai vârtos decât pe cea lumească, şi acum Domnului strigi împreună cu pruncii tăi şi cu sfetnicul Ianache: Aliluia!
Icosul al 3-lea
Silit ai fost de sfatul cel mare al Ţării Româneşti să primeşti a fi domnitor, căci în vremuri mult tulburate prin înconjurări de oşti şi de vrăjmaşi, blândeţea şi înţelepciunea ta au adus buna ocârmuire. Fericiţi suntem noi că ţi-ai tăiat voia ta şi ai primit greul sceptru domnesc, căci spunând şi tu întru sine-ţi: "eu şi neamul meu vom sluji lui Dumnezeu", ne îndemnaţi pe toţi cu dorire a vă striga:
Bucură-te, noule Moise al Ţării Valahiei şi a ei propăşire.
Bucură-te, că împreună cu tainicul Ianache îi urzeşti buna sporire.
Bucură-te, feciorule Constantin, al lui Hristos viteaz oştean.
Bucură-te, bine urmându-l, tu, minunatule Ştefan.
Bucură-te, Radule, cel vrednic de laude multe.
Bucură-te, micule Matei, dar desăvârşitule la minte.
Bucuraţi-vă, podoabe nepreţuite ale Ţării Româneşti.
Bucuraţi-vă, mărgăritare şi binecuvântări ale oraşului Bucureşti.
Bucuraţi-vă, mult-pătimitorilor martiri Brâncoveni, care pentru dreapta credinţă bine v-aţi nevoit!
Condacul al 4-lea
Lăcaşuri ale Sfântului Duh aţi ajuns prin mucenicie, căci şi voi mult aţi ajutat poporul lui Dumnezeu să se zidească în duh, ridicând mănăstiri, biserici, şi tipărind cărţi cu aleasă hrană duhovnicească. Cum dar nu vom cânta Stăpânului tuturor, Celui Ce a binevoit a lucra prin voi, cântarea: Aliluia!
Icosul al 4-lea
Întunericul necredinţei şi al neştiinţei ai izgonit, şi lumina cunoştiinţei dumnezeieşti a strălucit peste ţară, căci, ca şi Solomon, ai iubit, mărite Constantine, podoaba casei lui Dumnezeu. Din tiparniţe au ieşit sfinte cărţi, comori de vindecări, bucuria creştinilor evlavioşi, pentru care vă bucurăm pe voi zicând:
Bucuraţi-vă, iubitorilor de sfinte lăcaşuri şi altare.
Bucuraţi-vă, ctitori de mânăstiri şi dăruitori de odoare.
Bucuraţi-vă, căci tipăriturile voastre din popor întunericul risipesc.
Bucuraţi-vă, căci cărţile Sfântului Ierarh Antim în ţară lumina sporesc.
Bucuraţi-vă, căci voi tipărirea primei Biblii în română aţi continuat.
Bucuraţi-vă, căci apoi Psaltirea, cărţi de slujba şi zidire sufletească ne-aţi dat.
Bucuraţi-vă, căci cărţile voastre şi până astăzi se doresc.
Bucuraţi-vă, Treimea Sfânta în ctitoriile voastre toţi o blagoslovesc.
Bucuraţi-vă, mult-pătimitorilor martiri Brâncoveni, care pentru dreapta credinţă bine v-aţi nevoit!
Condacul al 5-lea
Făclii luminătoare pentru Ţările Române şi pentru toată Ortodoxia s-au arătat tiparniţele înfiinţate sau restaurate de voi la Snagov şi Bucureşti, Râmnicu Vâlcea şi Târgovişte, Buzau, Tiflis, şi Alep, făcând pe creştinii români şi greci, iviri şi arabi, să cânte cu toţii într-un glas: Aliluia!
Icosul al 5-lea
Slava nepieritoare ţi-ai dobândit, evlaviosule domn Constantin, şi după dreptate ai fost socotit în vremea ta apărătorul întregii creştinătăţi ortodoxe, căci cine a năzuit către tine şi l-ai trecut cu vederea sau către cine nu s-a revărsat milostivirea ta mai presus de nădejde? Iată pentru ce limbi, seminţii, şi popoare îţi cântă ţie, Sfântului Ierarh Antim Ivireanul, şi împreună pătimitorilor tăi, unele ca acestea:
Bucuraţi-vă, vajnici apărători a toată Ortodoxia.
Bucuraţi-vă, căci ne sunteţi tăria, slava, şi bucuria.
Bucuraţi-vă, stâlpi de foc ceresc, voi cerul şi pământul uniţi.
Bucuraţi-vă, că pentru ţara voastră şi întreaga lume mijlociţi.
Bucuraţi-vă, că români şi greci cu graiuri alese va heretisesc.
Bucuraţi-vă, că iviri şi arabi din inimi recunoscătoare vă mulţumesc.
Bucuraţi-vă, că lucrarea voastră mană cerească pentru multe ţări a însemnat.
Bucuraţi-vă, că roade cereşti aţi cules după ce cu lacrimi aţi semănat.
Bucuraţi-vă, mult-pătimitorilor martiri Brâncoveni, care pentru dreapta credinţă bine v-aţi nevoit!
Condacul al 6-lea
Dar cum oare vom putea lăuda noi, nevrednicii, râvna voastră pentru Sfintele lui Dumnezeu lăcaşuri? Căci unde nu aţi zidit sau reînnoit biserici, mănăstiri, paraclise, schituri, bolniţe, trapeze? Pentru toate acestea, din toate părţile miluite de voi, oraşe şi sate Româneşti, mănăstiri din Sfântul Munte al Athonului, ca şi din Bulgaria, Serbia, Grecia, Albania, din ostroavele mării greceşti şi de peste tot Răsăritul Ortodox, până la muntele Sinai şi Ierusalim răsuna cântarea: Aliluia!
Icosul al 6-lea
Precum Binecredinciosul voievod Ştefan cel Sfânt în Moldova, şi voi multe şi alese lăcaşuri de închinăciune aţi ridicat, preafericiţilor, iar daniile voastre pretutindeni au ajuns. Bine aţi înmulţit talanţii voştri, turnul faptelor voastre cele bune desăvârşit l-aţi înălţat, pentru care auziţi:
Bucuraţi-vă, că Marelui Mucenic Gheorghe, lăcaş luminat în Bucureşti i-aţi cladit.
Bucuraţi-vă, că şi Mitropoliei muntene frumoasă clopotniţă i-aţi zidit.
Bucuraţi-vă, strigă vouă mănăstirile de la Sâmbăta de Sus, Râmnicu Sărat, şi Viforâta.
Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, vă spun cele de la Brâncoveni, Bistriţa-Vâlcea, şi Arnota.
Bucuraţi-vă, tainic şoptesc cele de la Gura Motrului, Strehaia, şi Sadova.
Bucuraţi-vă, auziţi dinspre Govora, Dintr-un lemn, Mamul, şi Tismana.
Bucuraţi-vă, vă spun bisericile voastre din Făgăraş, Scheilor din Braşov, şi Ocna Sibiului.
Bucuraţi-vă, vi se cântă în cea a Sfântului Mucenic Dumitru din Târgovişte, de la Mogoşoaia, şi Potlogi.
Bucuraţi-vă, mult-pătimitorilor martiri Brâncoveni, care pentru dreapta credinţă bine v-aţi nevoit!
Plenipotenţiarul veneţian la Ţarigrad, Andrea Memno, a fost de faţă în 15 august 1714, la scena execuţiei lui Constantin Brâncoveanu Vodă şi a membrilor familiei sale ucişi din porunca sultanului Ahmed. În scrisoarea sa către dogele Veneţiei, plenipotenţiarul său raportează astfel:
Duminică 15 august de dimineaţă, s-a tăiat capul bătrânului principe al Vlahiei, tuturor fiilor lui şi unui boier care-i era vistier.
Iată cum s-a făcut:
Încă de dimineaţă Sultanul Ahmed se puse într-un caic împărătesc şi veni la seraiul zis foişorul Jalikiacs pe canalul Mării Negre, în faţa căreia era o mică piaţă, unde au adus pe Brâncoveanu Voievod, pe cei patru băieţi ai lui şi pe vistierul Văcărescu, i-au pus în genunchi unul lângă altul la oarecare depărtare, un gâde le-a scos căciulile din cap şi Sultanul i-a mustrat făcându-i haini. Apoi le deteră voie a face o scurtă rugăciune.
Înainte de a se ridica securea asupra capului lor fură întrebaţi dacă voiesc să se facă turci şi atunci vor fi iertaţi. Glasul cel înăbuşit de credinţă al bătrânului Brâncoveanu răsună şi zise înspăimântat de această insultă:
"Fiii mei! Iată, toate avuţiile şi tot ce am avut am pierdut; să nu ne pierdem însă şi sufletele! Staţi tare şi bărbăteşte, dragii mei, şi nu băgaţi seamă de moarte. Priviţi la Hristos Mântuitorul nostru câte a răbdat pentru noi şi cu ce moarte de ocară a murit; credeţi tare întru aceasta şi nu vă mişcaţi nici vă clătiţi din credinţa cea pravoslavnică pentru viaţa şi lumea aceasta."
La aceste cuvinte Ahmed se făcu ca un leu turbat şi porunci să li se taie capetele. Gâdele înfiorător, ridică securea şi capul marelui vistier Enache Văcărescu se rostogoli pe pământ. Apoi se începu cu uciderea copiilor. Când gâdele ridică securea la capul feciorului celui mai tânăr al domnului, Beizadea Mateiaş, numai de 16 ani, acesta se îngrozi de spaimă; sărmanul copilaş, văzând atâta sânge de la fraţii lui şi de la Văcărescu, se rugă de Sultan să-l ierte, făgăduindu-i că se va face turc. Însă părintele său, Domnul, al cărui cap căzu în urmă, înfruntă pe fiul său şi zise: "Mai bine să mori în legea creştinească, decât să te faci păgân, lepădându-te de Iisus Hristos pentru a trăi câţiva ani mai mult pe pământ!
Copilaşul ascultă şi ridicând capul, cu glas îngeresc zise gâdelui: "Vreau să mor creştin. Loveşte!"
În urmă ucise şi pe Brâncoveanu.
O Doamne! O Doamne! Pana-mi tremură când vă scriu Excelenţă. Ceea ce am văzut ... Mă întreb: putut-a fi de faţă cineva să nu fi plâns, văzând capul nevinovatului Mateiaş tânăr tinerel, rostogolindu-se pe jos, lângă capul părintelui său care se apropiase de-al copilului ... părea a-l îmbrăţişa...
Gâdele stropit de sângele creştinesc, face un salut Sultanului Ahmed şi se retrage. Sultanul însoţit de plenipotenţiarii Germaniei, Rusiei, Angliei se ridică să plece. Văzându-mă cu ochii înlăcrimaţi spuse Sultanul că regretă acum ceea ce a săvârşit...
ACATISTUL SFINŢILOR MARTIRI BRÂNCOVENI
~~~+~~~
Condacul 1:
Vrednic trăitor şi apărător al dreptei credinţe, floare aleasă a Ortodoxiei noastre, chemat ca Sfântul Constantin cel Mare să stăpâneşti în pace şi în credinţă dreaptă peste neamul tău, ai înzestrat întreaga Ortodoxie cu binefacerile puse în mâinile tale de Bunul Dumnezeu; iar noi te lăudam şi îţi cântăm: Bucură-te, Sfinte Voievod Constantin Brâncoveanu, că pentru Hristos te-ai jertfit cu fiii tăi!
Icosul 1:
Văzând Dumnezeu osârdia credinţei tale, S-a bucurat şi te-a chemat în fruntea neamului tău binecredincios şi te-a uns ca să-l cârmuieşti în pace, cu dragostea ta cea jertfelnică, ca să se poată închina liniştit în bisericile şi mânăstirile cele zidite de tine şi de înaintaşii tăi, pentru care auzi de la noi cântările acestea:
Bucură-te, pildă de vrednicie şi înţelepciune;
Bucură-te, cel pururea râvnitor spre facerea de bine;
Bucură-te, că Dumnezeu te-a uns să cârmuieşti neamul românesc;
Bucură-te, că ai ferit ţara de distrugeri;
Bucură-te, că te-ai nevoit să-ţi aperi supuşii de uneltiri diavoleşti;
Bucură-te, că Domnul ţi-a pus ţie coroana ca să conduci cu gând curat;
Bucură-te, că toate le-ai izbândit cu semnul crucii;
Bucură-te, că fiii tăi cu evlavie credinţa ţi-au urmat;
Bucură-te, că primejdii de tot felul nu te-au depărtat de la Dumnezeu;
Bucură-te, podoabă a creştinătăţii ortodoxe;
Bucură-te, Sfinte Voievod Constantine, că pentru Hristos te-ai jertfit cu fiii tăi!
Condacul al 2-lea:
Rugător cu credinţa neîntinată, răspunzând chemării celei de taină, Domnul te-a ales să fi cu râvnă în cârmuirea poporului tău; iar noi, mulţumim pentru toate, slăvim cu tine pe Dumnezeul nostru prin cântarea: Aliluia!
Icosul al 2-lea:
Având înţelepciunea dată de Bunul Dumnezeu şi urmând cuvântul Evangheliei, şi descoperind poporului tău calea cea mult dorită de el, calea păcii, a rugăciunii, a libertăţii de ţară, evlavia prin care sfintele slujbe, pentru care îţi cântăm unele ca acestea:
Bucură-te, că ai ferit poporul tău de năvălirile vrăjmaşilor;
Bucură-te, că ai cârmuit în frică de Dumnezeu;
Bucură-te, că pentru tine ziua începe cu închinarea la Tatăl Ceresc;
Bucură-te, că ne-ai izbăvit de primejdii;
Bucură-te, că ne-ai păzit de pedepsele cele amare;
Bucură-te, că ai biruit încercările diavolului;
Bucură-te, mare făcătorule de bine;
Bucură-te, că te-ai străduit pentru binele tuturor;
Bucură-te, că nu ţi-ai întors faţa de la suferinţele semenilor tăi;
Bucură-te, Sfinte Voievod Constantine, că pentru Hristos te-ai jertfit cu fiii tăi!
Condacul al 3-lea:
Apărător te-ai arătat fraţilor căzuţi sub ocupaţia străină şi apăsaţi să-şi schimbe credinţa cea moştenită de la apostolul strămoşilor noştri, Andrei cel Întâi chemat; iar pentru străduinţele tale în răspândirea de carte ortodoxă, mulţumim lui Dumnezeu cântând: Aliluia!
Icosul al 3-lea:
Având harul dat de sus, ca Sfântul Împărat Constantin cel Mare, ai zidit locaşuri de închinăciune, ai împodobit biserici şi mănăstiri spre lauda lui Dumnezeu, şi ai adăpostit părinteşte pe cei prigoniţi din ţări îndepărtate, iar noi îţi înălţăm laude ca acestea:
Bucură-te, că ai adăpostit pe străinii înfometaţi;
Bucură-te, că le-ai oferit hrană şi dragoste creştinească;
Bucură-te, că i-ai ajutat în suferinţele lor;
Bucură-te, că până departe a mers slava faptelor tale;
Bucură-te, că pe fraţii în nevoi i-ai întărit cu cărţi de slujbă ortodoxă;
Bucură-te, că pe cei pribegi i-ai miluit;
Bucură-te, că darurile tale au întărit temelia Ortodoxiei;
Bucură-te, că Domnul ţi-a dat ţie să vindeci rănile celor încătuşaţi;
Bucură-te, că sufletul tău revarsă dragoste curată;
Bucură-te, Sfinte Voievod Constantine, că pentru Hristos te-ai jertfit cu fiii tăi!
Condacul al 4-lea:
Ajungând tu pe tronul Ţării Româneşti, Sfinte Mucenice Brâncovene Constantine, ai ştiut a întări poporul, Biserica noastră si întreaga Ortodoxie. Pentru aceasta ai trecut prin cele mai grele încercări cântând cântarea îngerească: Aliluia!
Icosul al 4-lea:
Ispitele şi ura Imperiului Otoman s-au ridicat împotriva ta ca să te despartă de Dumnezeul părinţilor noştri şi de neamul tău, şi să te ducă în robia satanei care a subjugat creştinătatea ortodoxă. Dar tu, Sfinte Martire Brâncovene, nu ţi-ai slăbit virtuţile creştineşti şi nici nu ai părăsit scaunul în care te-a uns Domnul, pentru care nu încetăm a-ţi aduce unele ca acestea:
Bucură-te, că înţelepciunea ta a biruit pe diavol;
Bucură-te, că ispitele satanei nu te-au cucerit;
Bucură-te, că ura Imperiului Otoman nu te-a spăimântat;
Bucură-te, că în casele tale a luminat candela dragostei de Dumnezeu;
Bucură-te, că virtuţile creştineşti nu le-ai părăsit;
Bucură-te, că familia şi seminţia ta te-au urmat cu credinţă;
Bucură-te, că pe poporul tău l-ai ferit de robie;
Bucură-te, că Imperiul Otoman l-ai ţinut departe de ţara ta;
Bucură-te, că ne-ai ajutat să rămânem în turma lui Hristos;
Bucură-te, că inima ta curată a dorit fericirea neamului nostru;
Bucură-te, Sfinte Voievod Constantine, că pentru Hristos te-ai jertfit cu fiii tăi!
Condacul al 5-lea:
Chemat de pronia dumnezeiască spre ocrotirea întregii Ortodoxii de sub robia Semilunei, ai ridicat biserici încă înaintea ungerii tale în scaun domnesc, iar cinstita doamna ta, Maria, urmând pilda Sfintei Împărătese Elena, a cercetat şi ridicat biserici bine plăcute lui Dumnezeu Căruia îi cântăm:Aliluia!
Icosul al 5-lea:
Auzind de braţul tău apărător şi de mâna ta plină de daruri, de departe au venit la tine ierarhi izgoniţi din scaunele lor, şi de la tine au cerut ajutor. Iar tu, Sfinte Brâncovene, i-ai adăpostit să slujească în bisericile şi în mănăstirile noastre româneşti şi le-ai oferit ajutoare ca să scape de chinuri nedrepte, pentru care auzi de la noi unele ca acestea:
Bucură-te, apărător al poruncilor dumnezeieşti;
Bucură-te, că te-ai îndurat de suferinţele ierarhilor asupriţi;
Bucură-te, că rugăciunile celor veniţi la noi erau bineplăcute lui Dumnezeu;
Bucură-te, că nu te-ai trufit cu milostivirea ta;
Bucură-te, că te-ai arătat apărător al Sfintei Ortodoxii;
Bucură-te, că mănăstirile şi locurile Sfinte din Răsărit au primit cu bucurie darurile tale;
Bucură-te, că cei miluiţi slăveau pe Dumnezeu pentru binefacerile tale;
Bucură-te, că ocrotirea inimii tale a potolit durerile celor în necazuri;
Bucură-te, că ai ajutat Biserica din Constantinopol mult încercată de apăsarea străină;
Bucură-te, că ai miluit cu dragoste pe toţi cei credincioşi;
Bucură-te, Sfinte Voievod Constantine, că pentru Hristos te-ai jertfit cu fiii tăi!
Condacul al 6-lea:
Văzând poporul tău că Bunul Dumnezeu te-a dăruit cu inimă curată şi plină de milostenie, te-a urmat să potoleşti foamea celor străini şi răpitori şi să împarţi cele folositoare celor ce erau nedreptăţiţi, pentru care lăudam pe cel minunat întru Sfinţi: Aliluia!
Icosul al 6-lea:
În timp ce urcai spre desăvârşire, prădătorii ţărilor creştine aşteptau să se năpustească asupra ta, căci auziseră că reverşi daruri către toţi. Dar tu, Sfinte Brâncovene Martire, urmând pilda Sfântului Ierarh Nicolae, care cu aurul său a salvat cele trei fecioare sărace de la vânzarea lor spre pierzanie, ai venit întru izbăvirea de rău, pentru care auzi de la noi unele ca acestea:
Bucură-te, că ai chivernisit averi prin care să-i îmblânzeşti pe răpitorii străini;
Bucură-te, că ai ştiut să foloseşti viaţa de pe pământ pentru cea din ceruri;
Bucură-te, că ai dat poporului românesc Sfânta Scriptura în limba sa;
Bucură-te, că ai adus îndestulare şi pace supuşilor tăi;
Bucură-te, că ai împărţit toate cu dreptate şi milostenie;
Bucură-te, că ai tămăduit cu aurul tău suferinţele Bisericilor de departe;
Bucură-te, că virtuţile tale creştineşti au fost mai scumpe decât bogăţiile lumii acesteia;
Bucură-te, lumină a faptelor duhovniceşti;
Bucură-te, că proprii tăi fii nu au dorit aurul, ci curăţia şi sfinţenia;
Bucură-te, că darurile tale îmbelşugate au tămăduit multe dureri sufleteşti şi trupeşti;
Bucură-te, Sfinte Voievod Constantine, că pentru Hristos te-ai jertfit cu fiii tăi!
Condacul al 7-lea:
Urmând cuvintele Evangheliei şi îndemnând pe fiii şi pe fiicele tale să ridice necontenit, cu adânca evlavie, rugăciuni în sfintele biserici şi mănăstiri zidite şi împodobite cu frumuseţe cerească de familia ta, rugându-te să duci la tronul Celui Prea Înalt cântarea noastră: Aliluia!
Icosul al 7-lea:
Chemat la tron, prin voia lui Dumnezeu ca să veghezi libertatea Ortodoxiei, ai purtat şi ai transmis fiului tău, apoi şi nepotului tău, numele de Constantin care să ducă prin vremi puterea braţului întărit de Duhul Sfânt întru apărarea turmei Celui Prea Înalt, pentru care auzi de la noi unele ca acestea:
Bucură-te, că familia ta a păzit poruncile creştineşti;
Bucură-te, că ai ţinut aprinsă în sufletul tău candela credinţei, nădejdii şi dragostei;
Bucură-te, că ai lăsat tuturor românilor cărţi cu învăţătura cea dreaptă;
Bucură-te, că fii şi fiicele tale au pus Evanghelia mai presus de cele lumeşti;
Bucură-te, că seminţia ta a înfruntat încercările diavolului;
Bucură-te, că ţi-ai pregătit fiii pentru viaţa cerească;
Bucură-te, că de ocrotitorii tăi cereşti, diavolii s-au spăimântat;
Bucură-te, chip luminat de bunătate şi adevăr;
Bucură-te, că Dumnezeu a sălăşluit în inima ta şi în familia ta dreptcredincioasă;
Bucură-te, că imperiul prădalnic se uimea de statornicia credinţei tale în Hristos;
Bucură-te, Sfinte Voievod Constantine, că pentru Hristos te-ai jertfit cu fiii tăi!
Condacul al 8-lea:
Sfinte Constantine Brâncovene, martir al lui Hristos, lumea creştina şi căpetenii ale păgânilor asupritori au văzut credinţa ta şi puterea lui Dumnezeu. Te rugăm, ajută-ne pe noi să fim moştenitori ai Împărăţiei lui Dumnezeu căruia îi cântăm: Aliluia!
Icosul al 8-lea:
Ca înţeleptul Solomon, ai împodobit lăcaşurile Domnului zidite de tine şi ai înzestrat bisericile şi mănăstirile înălţate de înaintaşii tai, ca să sporeşti ruga celor ce te urmau şi care se învredniceau de darul ostenelilor tale pentru care slăvim faptele tale zicând:
Bucură-te, că prin dragoste şi credinţă pe mulţi ai miluit;
Bucură-te, că prin daniile tale ai întărit pe fraţi în dreapta credinţă;
Bucură-te, că ai înălţat altare creştine în imperiul prădalnicilor păgâni;
Bucură-te, că ai făcut pământul românesc leagăn al celor lipsiţi;
Bucură-te, că în inima ta sălăşluia puterea Sfântului Duh;
Bucură-te, că, precum razele soarelui se răspândesc pe pământ, aşa milostivirea ta s-a răspândit în lume;
Bucură-te, că ai oprit defăimarea Ortodoxiei;
Bucură-te, că i-ai slăbit pe vrăjmaşii credinţei noastre;
Bucură-te, mare vistier al nădejdilor şi izbăvirii;
Bucură-te, că în inima ta au încăput toţi cei urgisiţi;
Bucură-te, Sfinte Voievod Constantine, că pentru Hristos te-ai jertfit cu fiii tăi!
Condacul al 9-lea:
Nu vom înceta să lăudam facerile de bine şi credinţa ta cea nestrămutată, căci din cauza lor ura diavolească s-a năpustit să te răpească împreună cu familia ta din turma lui Hristos. Dar, Sfinte Martire, nu te-ai lăsat vândut celor ce-ţi cereau sufletul, ci ai rămas credincios lui Dumnezeu Căruia îi aducem cântarea: Aliluia!
Icosul al 9-lea:
Precum poporul ales a fost dus în robie, aşa şi familia ta a fost răpită din locurile sale în Vinerea sfintelor Patimi. Când supuşii tăi aprindeau, în noaptea Învierii, lumânările de la lumina lui Hristos, familia ta trecea Dunărea prin întuneric ca să fie afundată în vremelnice suferinţe. Tu însă te rugai lui Dumnezeu, pentru care îţi cântăm unele ca acestea:
Bucură-te, că iertare cereasca ai cerut pentru toţi;
Bucură-te, că ţi-ai păstrat curăţia inimii;
Bucură-te, că în suferinţa nedreaptă nu ai hulit pe vrăjmaşi;
Bucură-te, că toata românimea şi ocrotiţii tăi cei de departe se rugau cu lacrimi pentru tine;
Bucură-te, că mulţi creştini din Imperiul Otoman te iubeau şi te cinsteau;
Bucură-te, că ţi-ai pregătit calea sfinţeniei;
Bucură-te, că ai jertfit pentru Hristos domnia pământească;
Bucură-te, că mulţimea suferinţelor ţi-a deschis calea spre ceruri;
Bucură-te, că ţi-ai încurajat familia să sufere pentru Hristos;
Bucură-te, că te-ai ostenit pentru neamul tău şi Biserica lui Hristos;
Bucură-te, Sfinte Voievod Constantine, că pentru Hristos te-ai jertfit cu fiii tăi!
Condacul al 10-lea:
Cinstim chinurile voastre şi lacrimile de durere, căci ele nu v-au slăbit virtuţile creştineşti; ci le-au întărit, aşteptând în rugăciune jertfa bine plăcută lui Dumnezeu, Căruia îi cântăm: Aliluia!
Icosul al 10-lea:
Ajuns în capitala chinuitorilor tăi, Sfinte Constantine, te-au pus în cătuşe de fier, cu lanţuri grele la picioare legate de zidul închisorii; te-au ars cu fier înroşit pe trup, ţi-au crestat pielea capului şi te-au aruncat în adâncimea întunecoasă a groaznicei închisori, în „groapa sângelui”; acolo te-au chinuit ca să-ţi slăbească dragostea pentru Hristos, dar tu ai rămas credincios lui Dumnezeu. Pentru care auzi de la noi unele ca acestea:
Bucură-te, că întunericul din „groapa sângelui” ţi-a luminat calea spre ceruri;
Bucură-te, că chinurile tale au spălat păcatele seminţiei tale;
Bucură-te, că ai rămas credincios Domnului Hristos;
Bucură-te, că şi fiii tăi te-au însoţit în chinuri şi dureri;
Bucură-te, că martiriul vostru a ruşinat pe fiii satanei;
Bucură-te, că în inimile voastre florile credinţei, nădejdii şi dragostei nu s-au ofilit;
Bucură-te, că mucenicia voastră a zdruncinat tăria păgânătăţii;
Bucură-te, că noi vă cinstim şi ne rugam vouă;
Bucură-te, că lacrimile voastre de durere au fost primite în cer;
Bucură-te, că împreună aţi rămas în turma lui Hristos;
Bucură-te, Sfinte Voievod Constantine, că pentru Hristos te-ai jertfit cu fiii tăi!
Condacul al 11-lea:
Când ai văzut pe călăii, grabnici la uciderea creştinilor ortodocşi, că te răpeau şi pe tine şi pe familia ta, ai slăvit pe Dumnezeu ca dreptul Iov, zicând: „Doamne, fie voia Ta”. Iar noi, văzând statornicia ta de a rămâne pe veci cu credinţa neîntinată în Dumnezeul cel Ceresc, ne rugam Lui şi-L slăvim cântându-I: Aliluia!
Icosul al 11-lea:
La locul de martiriu, aşezat în genunchi, plin de răni, în cămaşa ta însângerată, având în faţa ta pe cei patru fii, şi pe sfetnicul Ianache, ţi-ai făcut rugăciunea, pentru ca jertfa ta să fie bine primită la Dumnezeu şi ţi-ai îndemnat copiii să primească pătimirea pentru credinţa strămoşească. Pentru aceasta, cu smerenie în faţa icoanei tale şi a celor martirizaţi cu tine, te lăudăm cu aceste cuvinte:
Bucură-te, că Domnul te-a uns să stăpâneşti cu credinţă şi dreptate;
Bucură-te, că Domnul te-a chemat, ca pe Sfântul Gheorghe, să aperi Ortodoxia de vrăjmaşi;
Bucură-te, că prin cărţile tale de slujbe şi învăţări, ai răspândit credinţa ortodoxă, precum florile parfumul lor;
Bucură-te, că te-ai născut în ceruri prin botezul sângelui, în ziua prăznuirii Adormirii Maicii Domnului;
Bucură-te, că atunci când se săvârşea în bisericile din Ţara Românească aceasta prăznuire, ai trecut ca martir în ceata sfinţilor;
Bucură-te, că puterea Sfântului Duh a întărit sufletul cinstitei tale soţii, Maria, ca să privească, cu durere martirizarea ta si a fiilor tai;
Bucură-te, că jertfa ta a întărit Ortodoxia românească;
Bucură-te, că toată creştinătatea ortodoxă cinsteşte jertfa ta;
Bucură-te, că prin mutarea ta în ceata sfinţilor, ai întărit credinţa strămoşească în Hristos;
Bucură-te, că nu vom înceta a ne ruga ţie şi fiilor tăi martiri;
Bucură-te, Sfinte Voievod Constantine, că pentru Hristos te-ai jertfit cu fiii tăi!
Condacul al 12-lea:
Plini de trufie că au pus capul tău şi al fiilor tăi în stâlpii de la poarta Cetăţii, spre înfricoşare, chinuitorii şi-au atras mânia lui Dumnezeu, iar tu Sfinte Noule Mucenice Brâncovene te-ai mutat în ceruri la Bunul Dumnezeu Căruia îi înălţăm cântare: Aliluia!
Icosul al 12-lea:
Precum s-a bucurat Irodiada la vederea capului Sfântului Ioan Botezătorul, aşa s-au bucurat atunci păgânii văzând capul tău căzut peste capetele fiilor tăi; şi precum ucenicii au luat trupul lui Ioan şi l-au îngropat cu mare cinste, aşa cei miluiţi de tine au pescuit trupurile voastre din apele Bosforului şi le-au aşezat cu cinste în Mănăstirea Halki, cea împodobită de tine, iar noi îţi aducem cântări ca acestea:
Bucură-te, că în ceruri ţi-ai gătit loc de odihnă;
Bucură-te, că împreună cu ceilalţi sfinţi români ai apărat Biserica, dreapta credinţă şi poporul românesc, care v-a odrăslit;
Bucură-te, că Biserica neamului a „rânduit cinstirea” voastră în rândul Sfinţilor;
Bucură-te, că evlavioşii creştini în rugăciuni vă cinstesc pe voi;
Bucură-te, că pilda vieţii tale ne ajută să sporim în nădejdea vieţii veşnice;
Bucură-te, că rugându-ne Milostivului Dumnezeu, vă cinstim ca pe marii Sfinţi ai Bisericii lui Hristos;
Bucură-te, că Biserica neamului nostru vă cinsteşte, cu bucurie ca martiri ai lui Hristos;
Bucură-te, că jertfa ta şi a fiilor tăi ne întareşte credinţa şi nădejdea în ajutorul lui Dumnezeu;
Bucură-te, Sfinte Voievod Constantine, că pentru Hristos te-ai jertfit cu fiii tăi!
Condacul al 13-lea:
Plecând la ceruri în timpul Sfintei Liturghii, în zi de Duminică, la praznicul Adormirii Maicii Domnului, tot poporul dreptcredincios ne rugăm ţie ca împreună cu fiii tăi şi cu Sfântul Ianache martirizaţi, să mijloceşti la Bunul Dumnezeu pentru noi care îi cântam: Aliluia!
(Acest condac se citeşte de trei ori apoi se repeta Icos 1).
Faima minunilor icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului a trecut hotarele Siriei, iar harul ei se dăruieşte nu numai creştinilor, ci şi celor de altă credinţă. Vom povestiaici o minune a Maicii Domnului care s-a petrecut cu o musulmană. Această minune s-a săvârşit în urmă cuvreo douăzeci de ani în Siria.
O femeia mahomedană a născut un copil care nu putea să meargă. La orice încercare a copilului de a face un pas, mâinile şi picioarele i se mişcau în toate părţile.
Femeia ar fi făcut orice ca să-l vindece pe copilul ei. Ar fi vrut ca profetul ei, Mahomed, să aibă acest har şi putere de a face minuni. Atunci ar fi mers la geamie şi s-ar fi rugat lui săptămâni şi luni de zile. Însă profetul ei se îngrijea numai de haremul său şi să făgăduiască miere şi pilaf credincioşilor lui. El este profetul bunurilor pământeşti şi al desfătărilor.
Îndurerata mamă auzise de Maica Domnului « Saidnaya » acreştinilor ortodocşi şi de minunile ei cele multe, dar în inima ei se ridicau gânduri de îndoială. Oare va voi Maica creştinilor să se milostivească de ea ? Simţea însa chemarea Maicii Domnului.Simţea că o firimitură din dumnezeiasca ei milostivire vaexista şi pentru ea. Nu va pierde nimic Maria, Maica creştinilor, dacă va dadin bogăţia darurilor ei puţină bucurie şi acestei mame.Şi se gândea în sinea ei : « Creştinii o numesc « Maica celor îndureraţi », însă eu o voi numi Maica mea, pentru că şi eu sunt mamă ca şi ea, iar ea ştie ce înseamnă durerea pe care a încercat-o pentru singurul ei Fiu ».
Astfel a mers la Mănăstirea Maicii Domnului. S-a oprit cu mult respect înaintea sfintei icoane izvorâtoare de mir a Maicii Domnului şi a spus:
- Preasfântă Maică a creştinilor, ştiu că nu sunt dintre fiii tăi, deoarece am altă credinţă. Dar fiindcă toţi vorbesc de noianul milostivirii tale, cer şi eu o picătură din ea. Ştiu că poţi vindeca copilul meu. Vindecă-l şi voi umbla prin sate şi voi aduna untdelemn şi ţi-l voi aduce ca recunoştinţă.
Mama şi fiul ei au rămas în acea noapte în mănăstire. Noaptea copilul ei a văzut în vedenie pe Maica Domnului care l-a vindecat de boala lui chinuitoare. De bucurie, copilul a început să strige, să umble şi să alerge încoace şi încolo spunând :
- Merg pe picioare ! M-am făcut bine.
Atunci când mama l-a întrebat pe copil cum s-a întâmplat, ce s-a petrecut, acesta a răspuns:
- O Femeie foarte frumoasă, care era îmbrăcată în veşminte albastre şi albe, a tras de mâinile şi de picioarele mele şi m-a vindecat. Acum sunt bine şi pot merge.
Auzind acestea, femeia a îngenunchiat înaintea icoanei Maicii Domnului şi primul dar pe care i l-a adus a fost un râu de lacrimi fierbinţi. Apoi s-a întors la treburile sale.Dar nu şi-a uitat făgăduinţa, ci umblând din poartă în poartă ca o cerşetoare, cerea untdelemn pentru Maica Domnului. Nu o interesa ce spuneau toţi ceilalţi despre ea, ci având mereu înaintea ochilor ei minunea, vindecarea copilului ei, pe care îl vedea în fiecare clipă, spunea tuturor măreţia şi slava Preasfintei Maici a lui Dumnezeu.
După ce a adunat untdelemnul, a pornit spre Saidnaya.De la drum până în vârful muntelui, unde se află mănăstirea, există destule trepte. Acea mamă urca treptele aducând cu ea şi vasul cu untdelemn, dar inima o luase înaintea picioarelor şi ardea de dorinţa dea-şi exprima din nou simţămintele de recunoştinţă faţă de Maica Domnului. La un moment dat a obosit şi a lăsat vasul cu untdelemn pe o treaptă ca să se odihnească puţin. Când a ridicat vasul ca să-şi continue urcuşul, a rămas uimită văzând că pe treapta unde fusese vasul cu untdelemn se întipărise chipul Maicii Domnului. Astăzi această icoana este înconjurată cu un gărduţ de lemn şi mărturiseşte fiecărui vizitator şi închinător care urcă treptele atotputernicia Maicii Domnului.
Patericul Maicii Domnului, Ed. Evanghelismos, 2008, pp. 278-280.
Venirea icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului în mănăstirea ei. Spre sfârşitul secolului al VIII-lea a fost aleasă egumenă a mănăstirii monahia Marina, căci era împodobită cu o mare şi fierbinte credinţă în Domnul şi în Maica Domnului. Numele egumenei Marina este strâns legat de istoria sfintei icoane a Maicii Domnului « Saidnaya », pentru că evlavia ei faţă de Maica Domnului era nemăsurată. De aceea şi Maica Domnului a binevoit să lege numele egumenei de istoria icoanei sale.
Într-o vreme, a vizitat mănăstirea unionistul egiptean Teodor, care călătorea spre Ierusalim. Aici a fost găzduit cu obişnuita ospitalitate călugărească.
Când trebuia să plece din mănăstire spre Sfintele locuri, egumena Marina l-a rugat să-i cumpere o icoană a Maicii Domnului de la Ierusalim. I-a dat încă şi banii necesari. Teodor a făgăduit bucuros că-iva împlini dorinţa.
După ce s-a închinat la Locurile Sfinte, Teodor a pornit de la Ierusalim spre patria sa. Uitase ceea ce îi făgăduise egumenei Marina. Nu s-a depărtat mult de Ierusalim când, amintindu-şi de făgăduinţă, s-a întors îndată în oraş şi a cumpărat icoana.
Harul dumnezeiesc al sfintei icoane. De îndată ce a cumpărat icoana, Teodor a fost impresionat de strălucirea ce o înconjura. Vedea cum Maica Domnului dăruise acestei icoane putere cerească şi Har dumnezeiesc şi de aceea prin mintea lui treceau tot felul de gânduri. Mai târziu, această icoanăfăcătoare de minuni l-a izbăvit de tâlhari şi de atacul diferitelor fiare sălbatice.
Aceste minuni ale Maicii Domnului l-au băgat în ispită pe Teodor şi s-a gândit să ţină pentru el icoana. Astfel, de la Ierusalim a trecut prin Nazaret şi prin Aka ca să ajungă la mare. De acolo cu corabia ar fi ajuns în Egipt evitând mănăstirea. Bucuria lui era mare, deoarece până la portul Aka nu a întâlnit nicio piedică în înfăptuirea planurilor lui.
S-a îmbarcat în corabie cu vistieria cea nepreţuită, cu sfânta icoană a Maicii Domnului. Nu a apucat să-şi aranjeze bine lucrurile, când un vânt înfricoşător a început să tulbure marea atât de mult, încât toţi cei din corabie nu mai nădăjduiau să scape cu viaţă. Marea mugea ca o fiară sălbatică, care era gată să înghită toată lumea.
Pocainţa păcătosului. În faţa acestei primejdii, Teodor şi-a dat seama de greşeala sa. A văzut în aceasta furtună mânia Maicii Domnului, care acum nu-l mai ocrotea, aşa cum o făcuse de multe ori, ci îl condamna la cea mai înfricoşătoare moarte, înecul. [...] Corabia s-a întors de unde a pornit, iar Teodor a coborât şi călătorind pe uscat, a ajuns la binecuvântata mănăstire a Maicii Domnului. A fost găzduitîn mănăstire, dar aici din nou ispititorul l-a atacat cu mai multă putere, voind să surpe înlăuntrul său încrederea în Maica Domnului. I-a venit iarăşi gândul să păstreze sfânta icoană pentru el. Timp de patru zile, cât a fost găzduit în mănăstire, se ascundea de privirea egumenei, temându-se să nu fie recunoscut de ea.
Când s-a pregătit să plece pe ascuns şi a ajuns la poarta mănăstirii, l-a cuprins o slăbiciune cu transpiraţie rece. Se mira de ce nu poate ieşi din mănăstire. Parcă un zid de piatră îi împiedica ieşirea.
Văzând acestea, Teodor s-a pocăit cu adevărat şi întorcându-se, a dat egumenei icoana Maicii Domnului. Totodată i-a povestit toate minunile pe care icoana le făcuse de la plecare lui de la Ierusalim şi până a ajuns la mănăstire.
Faima icoanei s-a răspândit repede atât printre creştini, cat şi printre musulmani. Aceştia din urmă au început să ceară ocrotirea Maicii lui Dumnezeu şi sa afle la aceasta icoană mângâiere în bolile şi ispitele lor. Mănăstirea a ajuns repede cunoscută datorită nenumăratelor minuni savârşite de sfânta icoană.
Patericul Maicii Domnului, Ed. Evanghelismos, 2008, pp. 275-277
"Cu Dumnezeu vom birui şi El va nimici pe cei ce ne necăjesc pe noi”(Ps.59, 13)
Slavă lui Dumnezeu pentru toate!
« Ajutorul meu de la Domnul..."
Sub milostivirea ta scăpăm, Născătoare de Dumnezeu !
Persoane interesate
Faceți căutări pe acest blog
Acatistul Sfintei Ecaterina
Catapeteasma Bisericii de la Aiud
Sfinţii Mărturisitori din închisori
Doamne, ia-mi libertatea care îmi robeşte sufletul şi dă-mi robia care-mi eliberează inima!”
Mărturisirea lui Dumnezeu cu preţul vieţii este preţul învierii oamenilor întru sfinţi.(Pr. A Boca)
Sf. Acoperamant
Sf. Apostoli
Sfânta Cruce
Sf. Ioan Botezătorul
Sfinţii Arhangheli
Sfântul Spiridon al Trimitundei - Vecernia
Cuviosul Paisie
" Domnul Dumnezeu, PreaMilostivul, să vă binecuvinteze, Domnul să vă ajute, Domnul să vă miluiască, Domnul să vă păzească de tot răul, Domnul să va umple de bucurie duhovnicească, Domnul, ca un bun şi iubitor de oameni, să vă ierte de păcate şi în ceruri cu drepţii să vă primească ! Binecuvintează, Doamne, pe robii tăi aceştia şi rugăciunea lor, şi dragostea lor, şi credinţa lor, şi bucuria lor, şi smerenia lor, şi răbdarea lor. Binecuvintează, Doamne, osteneala lor, şi căsuţa lor, şi pâinea lor, şi copiii lor, şi viaţa lor, şi sfârşit bun le dăruieşte, iar dincolo un colţişor de rai le dăruieşte, că binecuvântat eşti în veci. Amin !"
"Dumnezeu te urmăreşte cu iubirea Sa îndurerată, în orice ţară te-ai duce. Iubirea e ca Dumnezeu: nu are hotare."(Pr. Arsenie Boca)
*** „…aştept învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să fie. Amin”
***
« Dragostea este suprema răspundere pentru altul » (Pr. Dumitru Stăniloae)
***
