REGIM TERORIST COMUNIST. Al doilea martir al Cruciadei Copiilor: Inca un tanar ucis in bataie la Chisinau

Martir de 22 de ani

Inca un tanar moldovean, in varsta de numai 22 de ani, a murit dupa ce a fost batut de politia de peste Prut iar reprezentantii ONU de la Chisinau au fost ingroziti de ceea ce au gasit in timpul vizitei la Penitenciarul nr.13, unde sunt detinuti tinerii care au protestat pe 7 aprilie.
Cadavrul lui Ion Tabuleac a fost aruncat in noaptea de 7 aprilie, in urma protestelor din centrul capitalei de peste Prut, in curtea Spitalului de Urgenta din oras. El avea coastele rupte, rani adanci in regiunea tamplelor si un picior fracturat. Martorii afirma ca trupul neinsufletit al tanarului de 22 de ani a fost aruncat dintr-o masina alba, marca Niva, apartinand Ministerului Afacerilor Interne, relateaza marti Jurnalul de Chisinau. A doua zi, părinţii Semion şi Tatiana Ţâbuleac au primit vestea îngrozitoare de la medicii de la Spitalul de urgenţă că fiul lor ar fi murit electrocutat. Exista rapoarte ca militienii lui Voronin au folosit electrosocuri impotriva manifestantilor.
Potrivit lui Semion Tabuleac, tatal baiatului, la morga nu li s-a permis sa vada corpul neinsufletit. Au vazut cadavrul doar dupa ce acesta a fost imbracat. "Unul din lucratorii de acolo mi-a spus ca a fost adus de o masina Niva, alba, apartinand Ministerului Afacerilor Interne, si a fost aruncat in curtea Spitalului de Urgenta. Era doar in maiou si pantaloni. Nu ne-au permis sa-l vedem in hainele in care a fost adus. Am constatat ca avea un picior frant, costele rupte. Avea rani adanci in regiunea tamplelor", spune cu voce tremuranda tatal baiatului.
Certificatul de deces constata ca moartea tanarului ar fi survenit in urma unei traume toracice. "Baiatul nostru nu avea nici-un document la el. Prima oara ne-au spus ca l-au gasit in strada. Daca ar fi fost gasit in halul acela intamplator in strada ne intrebam cum de-au reusit sa afle cine e si de unde e, ca a doua zi au si luat legatura cu noi si ne-au informat despre moartea lui", se revolta plangand mama baiatului, Tatiana Tabuleac. Ion a fost inmormantat sambata, 11 aprilie. Parintii n-au consultat un avocat si zic ca vor sa cunoasca adevarul despre moartea fiului lor, potrivit Jurnalului de Chisinau.
Sursa: Jos comunismul!

"Eu îmi ofer cetăţenia mea unui basarabean prigonit!"

Părintele Iustin Pârvu către Traian Băsescu: Răspândiţi lumina Învierii lui Hristos şi în suflete bieţilor basarabeni şi oferiţi-le cetăţenia română! Eu îmi ofer cetăţenia mea unui basarabean prigonit!
Domnule preşedinte Traian Băsescu,
Cu multă durere în suflet vă adresez acest mesaj eu, nevrednicul şi smeritul monah din munţii Neamţului, care am jurat în faţa altarului lui Dumnezeu că voi apăra credinţa şi neamul românesc. Îndrăznesc să vă adresez acest cuvânt pentru că inima şi conştiinţa în faţa Evangheliei lui Hristos nu mă lasă să trec cu vederea necazurile şi durerile care s-au năpustit asupra fraţilor noştri basarabeni, acum în perioada aceasta a Patimilor Domnului.
Sub epitrahilul meu, la spovedanie, am ascultat multe din păsurile şi suspinurile fiilor basarabeni şi le înţeleg prea bine amarul şi suferinţa.
Astăzi, vrăjmaşul diavol s-a năpustit ca o fiară sălbatică asupra creştinilor ortodocşi basarabeni, în această săptămână frumoasă a Patimilor Domnului nostru Iisus Hristos, când fiecare creştin trebuia să fie la casa lui liniştit, să se pregătească duhovniceşte, să îşi spele păcatele prin Sf. Împărtăşanie, prin care îşi curăţă viaţa lui precum ograda şi locul unde sălăşluieşte de veacuri, cu părinţii şi strămoşii lui. Iată că vrăjmaşul a găsit mijloacele să tulbure toată liniştea şi pacea românilor noştri ortodocşi de peste Prut. Oare cum vom putea cânta noi Hristos a înviat, ştiind că fraţii noştri de dincolo nu pot să se mai bucure de frumuseţea Învierii lui Hristos?
Ştiţi, Domnia voastră, ce cântare este mai aleasă în aceste sărbători de Paşti, pe buzele tuturor credincioşilor? Se cheamă Ziua Învierii: „Ziua Învierii, să ne luminăm popoare şi unii pe alţii să ne îmbrăţişăm". Oare cu vorbe goale ne vom putea îmbrăţişa fraţii noştri suferinzi de peste Prut, mamele îndurerate care plâng fiii lor zdrobiţi şi internaţi în spitale, unii morţi, cum este cazul tinerilor martiri ai Cruciadei Copiilor Valeriu Boboc şi Ion Tabuleac? Aceşti tineri frumoşi şi curajoşi care s-au ridicat împotriva mârşăviilor roşii, zac sărmanii în patul spitalelor cu trupurile lor lovite şi maltratate de către urâciunea pustiirii pe pământ.
Acest sistem bolşevic îl cunosc prea bine, Domnia voastră! Acest sistem mi-a mâncat 17 ani din viaţă şi port în trupul şi în sufletul meu semnele şi rănile acestei fiare bolşevice, doar pentru că am iubit libertatea în Hristos. Ceea ce se întâmplă la ora aceasta pentru noi nu este nicio noutate. Ci este ceea ce s-a mai întâmplat prin 1946, 47, 48, pe străzile Bucureştiului când erau distruşi, maltrataţi şi urmăriţi cei mai buni fii ai neamului nostru, teroare care a continuat până în campania bolşevică de arestare a generaţiilor 1948, 1964. Cu toată ura şi răutatea s-au năpustit asupra tineretului nostru şi a lumii noastre creştin-ortodoxe, de care se temeau şi se tem şi acum, nu cumva să se reîntroneze viaţa noastră creştin ortodoxă pe planul acesta al Europei de Răsărit. Este aceeaşi mare Rusie de altădată ortodoxă şi care îşi întindea pretenţiile asupra Balcanilor cu forţele ei panslaviste sub firma ocrotitoare a creştinismului ortodox.
Iată, aceeaşi comunişti de atunci s-au năpustit şi asupra fraţilor noştri basarabeni acum, secerând cu secera bolşevică sufletele nevinovate ale acestor tineri curajoşi şi bătând piroane cu ciocanul roşu în inimile îndurerate ale sărmanelor mame care se frământă cu nelinişte neştiind ce urgie va mai aduce şi ziua de mâine sau chiar sărbătoarea Învierii Domnului, şi nu găsesc nicăieri o mângâiere... de parcă am fi neamul cel mai condamnat de pe lumea aceasta.
Domnule preşedinte, aduceţi acestui neam mângâiere! Aduceţi o veste bună mamelor şi tinerilor basarabeni!
Pentru că, să ştiţi, Domnule preşedinte: creştinii ortodocşi sunt temelia acestor neamuri din Răsărit! Nu uitaţi că Hristos S-a răstignit şi a înviat şi pentru românii de peste Prut!
Răspândiţi lumina Învierii lui Hristos şi în suflete bieţilor basarabeni şi oferiţi-le cetăţenia română! Dacă celelalte forme de guvernământ nu au făcut-o până acum, pentru că slujesc aceluiaşi sistem bolşevic, faceţi-o Dumneavoastră! Pe ei nu i-a interesat nimic decât să fie cât mai votaţi pe încă 4 ani, abuzând de ignoranţa unui întreg popor.
Aveţi curajul şi puterea, Domnule preşedinte, să vă împotriviţi fiarei comuniste! Ajutorul îl veţi primi de la Domnul nostru Iisus Hristos şi veţi avea sprijinul milioanelor de ortodocşi ai acestui neam. Să nu nădăjduim în puteri străine, că nu le pasă, Domnule preşedinte! Faţă de conflictul acesta din Basarabia, grăit-a vreun occidental? Grăit-a oare Comitetul European? Ne-a sărit Uniunea Europeană în ajutor? Oare nu cumva interesele şi unora şi altora sunt comune? Eu, ca om, la ora aceasta după vechimea anilor mei, nu mă mai gândesc la visul frumos al Reîntregirii, nu se mai pune problema teritorială, pentru că problema teritorială nu este decât un mijloc de scandal şi de nelinişte a popoarelor. Dar cetăţenia o puteţi oferi fiilor aceştia abandonaţi şi de mama România şi de celelalte mame vitrege, abandonaţi şi de păstorii laici dar şi de cei duhovniceşti care, în loc să aducă o găleată de apă şi să stingă focul care mistuie casa fratelui de lângă noi, preferă să arunce cu apă la moara bolşevică, la care s-au angajat. După atâţia ani de comunism am nădăjduit că se va face lumină şi în ţara noastră. Dar în loc să înflorim, a ajuns bietul român că nu mai are să ciocnească şi el un ou de Paşti; găina i-a pierit, oile nu mai sunt şi toate parcă au pierit încât nici în izvoarele apelor din România nu mai au unde să-şi spele capul obosit de trudă şi de necaz, bieţii români.
Să fim stăpâni la noi în ţară, Domnule preşedinte! Că ţara noastră are multe daruri şi este binecuvântată de Dumnezeu, a cărui Sfântă Înviere o prăznuim cu toţii, acum. Neamul nostru prin credinţă s-a clădit, prin credinţă va rezista! Bunul Dumnezeu a rânduit să fiţi conducător al acestui neam, şi poate veţi mai fi, în vremuri de restrişte şi mari încercări din toate părţile, pe de o parte din Răsărit vine teroarea stalinistă neschimbată, iar din Occident suntem asaltaţi cu dezmăţ şi imoralitate care încalcă orice principiu creştin şi etic, iar mai nou ni se impune un nou control totalitar prin introducerea microcipurilor de tip R.F.I.D. în actele noastre de identitate. Pământul acestui neam va dăinui numai cât se va afla sub binecuvântarea lui Dumnezeu, că altfel mânia Sa va veni negreşit asupra noastră şi ne vor înghiţi neamurile păgâne, după cum spune Proorocul Ieremia: „Poporul de sub conducerea conducătorilor s-a pierdut prin cuvintele lor. Aşa zice Dumnezeu prin glasul proorocului: «Păstorii şi-au ieşit din minte şi nu L-au căutat pe Domnul. De aceea toată păşunea le-a rămas necunoscută şi s-au risipit»(Ier. 10:2)”.
În mâinile Domniei voastre se află soarta acestui popor. Să ne facem părtaşi Dumnezeului Celui viu, şi nu altor dumnezei străini, pentru că unitatea unui popor stă în credinţa lucrătoare în Hristos!
Fiţi alături de fiii basarabeni ai acestui neam şi acordaţi-le cetăţenia! Alături de ceilalţi fraţi de suferinţă din asociaţiile foştilor deţinuţi politici şi luptatori anticomunişti îmi ofer cetăţenia mea unui basarabean prigonit. Harul Domnului nostru Iisus Hristos şi Sfânta Sa Înviere să ne găsească uniţi în cugetul adevărului lui Hristos, ca împreună să putem cânta: „Ziua Învierii, popoare să ne luminăm! Şi unii pe alţii să ne îmbrăţişăm! Să zicem fraţilor şi celor ce ne urăsc pe noi: să iertăm toate pentru Învierea Sa. Şi aşa strigăm: Hristos a înviat din morţi cu moartea pe moarte călcând şi celor din morminte viaţă dăruindu-le”. Amin!
Arhimandritul Justin Pârvu,
stareţul mănăstirii Petru Vodă, 14 aprilie, 2009,
Sfânta Marţi a Patimilor Domnului

Sursa: Victor Roncea

Lacrimi

Întoarcerea zimbrilor

Fericite, mâinile mele merg spre închinăciune,
Vai! Îmi aduc aminte…
trandafiri roşii-purpurii au înflorit pe piepturile copiilor
când ai fost sfâşiată, Românie.
Trandafiri roşii-purpurii
pe mâinile, picioarele şi coasta lui Christ
când ai fost batjocorită…
Vai! îi aud încă pe bătrâni
cum plâng pe dinlăuntru cu chipurile schimonosite de durere…
Sfinţii noştri îşi amintesc…
Vor trebui multe bătăi de pleoape
până la tămăduirea luminii din altar.
Oh! Moldovă! Moldovă! altar al cuvântului celui mai trist.

Sub copitele cailor grânele s-au frânt,
în genunchi nu au căzut decât mărăcinii…
Zimbrilor le-au fost luaţi codrii,
rătăcesc şi acum prin jalea cuvintelor nemairostite.
Răni adânci se deschid în trupurile copacilor
picurând mir peste morţii noştri.
Moldovă! Zimbrii tăi ne privesc doar din steme,
ochiul lor înlăcrimat a ajuns gigantic
ca un gol în cele trei culori.

Moldovă!…
Tu, mamă,
în fiecare noapte îţi chemi copiii strigându-i
pe numele lor de taina şi moarte.
Te vor auzi odată,
din adâncul pământului sau al cuvintelor nemairostite,
într-o noapte de Înviere,
când Mântuitorul va sparge porţile întunericului
şi va prăda iadul.

Moldovă! Zăpada se împleteşte cu gândurile triste
şi se aşterne peste trupul tău ca o linişte…
Întoarcerea zimbrilor tăi
va fi Dumnezeiasca noastră Schimbare la Faţă.

Gavriil STIHARUL

De pe blogul Pr. Savatie

Sursa imagine: http://www.neogen.ro/group/26300/view-posts/65595/page/9

"Şi noi suntem români!"

Prioritatea zero România - R. Moldova : acordarea de urgenţă a cetăţeniei romane tinerilor basarabeni

Apel adresat Preşedintelui Traian Băsescu
inaintea adresarii sale in Parlamentul Romaniei
de către membri fondatori ai Pieţei Universităţii 1989-1990
victime ale Mineriadelor 1990-1991 si Represiunii comuniste 1944-1989,
muncitorii anticomunişti de la Braşov 1987,
luptatori anticomunişti în Rezistenţa Armata din munţi şi
Foşti Deţinuţi Politici 1938-1964 si dupa

Fragmente

“Toate datele cu privire la cursul “revoluţiei” de la Chişinău ne arată că de fapt acolo s-a instrumentat o provocare majoră, iar miza întregii combinaţii operative ar fi (re)aşezarea sârmei ghimpate la marginea răsăriteană a României, devenită de puţină vreme frontieră NATO. Regimul de la Chişinau invoca din nou, şi reinstituie, defuncta „Cortină de Fier” de data aceasta la hotarul de Est al României. Ştim cu toţii că această Cortină de Fier de tristă amintire nu s-a creat din senin, ci a apărut la marginea dintre două lumi – lumea sovietică şi restul lumii. Lumea sovietică insemna nu doar un imperiu al ideologiei bolşevice, ci şi un teritoriu al pan-slavismului, o zonă a rusificarii, un spaţiu de tip concentraţionar, al mortificării conştiinţei. Aceste atribute le-a (re)căpatat zona de la est de Prut, frontiera naturală a României, imediat după ce România a intrat în NATO, ţara noastră devenind frontieră euro-atlantică, iar Basarabia – aşa numită R. Moldova şi o parte din actuala Ucraina -, devenind "buffer-zone", in termenii seci ai geopoliticii. In Moldova, acum, se joacă cartea definirii şi stabilizării frontierei geopolitice a fostului / noului Imperiu Rus. Cadrul actual al evenimentelor de la Chişinău este determinat de vointţa blocului estic al spaţiului CSI, dominat de Moscova, de a lărgi falia frontierei, eventual aşezând cât mai multă sârmă ghimpată la buza prăpastiei şi de a tranforma aşa-zisa "buffer-zone" cu numele de R. Moldova într-un teren minat sau chiar interzis pentru NATO, respectiv pentru potenţialii vectori de schimbare euro-atlantici, care ar fi putut fi alimentaţi de România. Frontiera răsăriteană a UE, pe Prut, la Dunare şi Marea Neagră, se constituie astfel într-o nouă linie de fractură ce face din acest spaţiu locuit majoritar de români o zonă de confruntare, iar nu una de cooperare. Din nou românii sunt prinşi la mijloc între faliile geopolitice, iar aceasta stare nu durează de azi de ieri.”

“Gesturile abuzive, antieuropene şi neprieteneşti ale Chişinăului comunist faţă de Romania, se înscriu într-un şir lung al altor acţiuni de acest fel, cum ar fi eliminarea Istoriei Românilor din învăţământ, refuzul de a coopera cu Ministerul Educaţiei din România, prigonirea Mitropoliei Basarabiei si a preoţilor ei şi, viceversa, susţinerea Mitropoliei ruseşti, care a devenit un minister al propagandei, blocarea iniţiativei de deschidere a celor două birouri consulare româneşti la Bălţi şi Cahul, suprimarea postului TVR 1, iar mai nou promovarea proiectului care interzice cetăţenilor care deţin dubla cetăţenie (în primul rând pe cea românească) să deţină funcţii publice. Despre cetăţeanul rus Vladimir Voronin legea nu zice absolut nimic. Resorturile psihologice ale unor astfel de reacţii şi atitudini sunt alimentate de strategii ruşi care înteleg prea bine că apropierea ţării noastre de România înseamnă în mod automat şi apropierea ei de NATO şi UE, iar pentru a o menţine în sfera de influenţă a Moscovei ei stimulează direct antiromanismul şi “moldovenismul” ca politica de stat în R. Moldova în scopul lărgirii liniei de falie geopolitică pe Prut. Diversiunea rusească a „moldovenismului”, alimentează o gravă criză de identitate, tranşată însă acum câteva zile de zecile de mii de tineri care au strigat în Piaţa Marii Adunări Naţionale – "şi noi suntem români!".

“Actualii guvernanţi de la Chişinău nu sunt comunişti decât cu numele; este o haină de lucru îmbrăcată pentru a se menţine la putere de un grup de capitalişti sadea, de origine rusă în majoritate, hotărâţi însă să utilizeze în orb cei în jur de 600 000 de români basarabeni de peste 60 de ani, votanţii “comunismului”, orbiţi de himera stabilităţii aparente şi de nostalgia vremurilor tinereţii îndoctrinate. La atât se reduce eşalonul de vot al “comuniştilor”. Voronin şi toţi cei din jurul său sunt de fapt afacerişti veroşi, capitalişti pe deplin, implicaţi în toate felurile de bussines-uri, cu contacte şi combinaţii serioase cu medii de afaceri străine, ruseşti, israeliene, germane, americane etc. La nevoie, mai ales dacă primesc ordin de la Moscova, comuniştii de la Chişinău, ca şi fraţii lor de la Bucureşti, pot deveni pe loc social-democraţi, monarhişti, liber-schimbişti, orice - doar să-şi menţină privilegiile şi averea. Cei din aşa zisa “Opoziţie” nu sunt nici ei departe de optica clanului Voronin, mai ales unii, de genul unui Urechean, prezentat pe diverse canale media, inclusiv şi mai ales de la Bucureşti, drept lider al “Opoziţiei”. Ştim cu toţii, cei cât de cât informaţi, că atât comuniştii lui Voronin, cât şi nomenclaturiştii grupati în jurul lui Urechean nu reprezintă altceva decât două feţe ale aceleiaşi politici, ruseşti, în Moldova.”

“Ieri, primarul Chişinăului, Dorin Chirtoacă, a scris disperat presei din România, cerând ajutorul opiniei publice romaneşti şi organismelor internaţionale pentru stoparea încălcărilor grave ale drepturilor omului din Basarabia. Revolta disperării tinerilor basarabeni, numită deja revolta orfanilor, a celor abandonaţi de România şi respinşi de regimul comunist de la Chişinău, intră în faza de represiune sălbatică. Organizaţii internaţionale, organizaţii din România, feţe bisericeşti au adresat apeluri disperate la solidaritate cu cei arestaţi, torturaţi şi chiar ucişi de autorităţile comuniste.
Tinerii noii generaţii au vrut cu disperare să rupă “gardul de sârmă ghimpată” între cele două maluri ale Prutului, dar resurecţia anticomunistă a tineretului din Basarabia nu a convenit nici “Opoziţiei”, nici autorităţilor comuniste, nici Rusiei desigur, dar nici Uniunii Europene, deşi Germaniei, ax european major, i s-a permis cândva ceea ce României îi este interzis şi să pronunţe public: Reîntregirea. Libertatea a devenit o valoare atât de viguroasă încât nu mai poate fi stăvilită. iar tinerii de la Chişinău şi-au făcut auzită opţiunea clar şi apăsat: Reîntregirea! Aceşti tineri şi-au asumat identitatea romanească, un act de conştiinţă şi de voinţă curajos, pentru care acum au de suferit represiunea regimului. Precum Sfântul Nicolae a dărâmat idolii păgânătăţii, tot aşa tinerii de la Chişinău - cu sau fără provocatori - au dărâmat şi ars idolii comunismului, lovind clădiri devenite simboluri ale comunismului, tot aşa precum Sfântul Apostol Pavel, Sfântul Nicolae şi alţi sfinţi de-a lungul istoriei au dărâmat în râvna lor idolii păgânătăţii. Copii bătuţi de comunişti şi trădaţi acum de Opoziţie sunt martirizaţi si expuşi unei sălbatice urmăriri şi persecuţii, care va continua multă vreme, cu scopul anihilării elementelor romaneşti active.

Domnule preşedinte, şi noi, semnatarii acestui Apel am trecut prin acest coşmar, în perioada comunistă, apoi în cea neo-comunistă, în iunie 1990 şi după aceea. Ştim bine prin ce trec aceşti tineri, acesti elevi şi studenţi care au manifestat, ca şi noi altădată, împotriva unui agent moscovit, un cetăţean al Federaţiei Ruse aşezat în fruntea celui de-al doilea stat românesc.”

De aceea vă cerem: Vă rugam acordaţi o şansa acestei generaţii, oferiţi-le dreptul la care râvnesc, dreptul opţiunii la identitatea românească. Românii din Basarabia şi Bucovina de Nord, împreună cu cei din România constituie un element etnic unic, deşi sunt despărţiţi de graniţe, cele două-trei state cu organizări diferite cuprinzând împreună o singură naţiune. Suntem cu toţii responsabili pentru siguranţa fiecarui membru al acestei naţiuni.

Aceşti tineri de la Chişinău, prigoniţi de regim, trebuie ajutaţi şi singura protecţie care le poate fi oferită şi la care au dreptul de altfel, este cetăţenia, în regim de urgenţă, la care au dreptul natural oricum, deoarece majoritatea celor patru milioane de basarabeni sunt romani din cei mai curaţi, neaoşi, un adevărat tezaur uman românesc.
Ca şef al statului român sunteţi direct responsabil de strategia de protejare şi afirmare a identităţii româneşti, la protejarea congenerilor şi etnicilor romani oriunde s-ar afla aceştia. Procesul de redobândire a cetăţeniei române a fost blocat din 2002 de către guvernarea PSD şi aşa a rămas până astăzi – blocat - sau cel mult lăsat cu ţârâita pentru românii din afara graniţelor care au dreptul natural de a avea cetăţenia română. Recunoaşterea acestui drept este absolut necesară, acum, mai mult decât oricând.
Procesul de dobandire a cetăţeniei se de-blochează doar când este vorba de o relaţie nepotrivită - cum a fost cea a fostului premier Adrian Năstase cu fostul primar Serafim Urechean - sau de vreun fotbalist - aşa cum s-a întamplat recent când autorităţile române au dovedit că pot aloca în 24 de ore o cetăţenie unui jucător de fotbal „importat” in România.
Pentru restul milioanelor de români de după noua „Cortină de fier” procedura de redobândire a rămas la fel de dificilă şi inaccesibilă. Ani de-a rândul corupţia de stat şi o aşteptare umilitoare toacă nervii şi seacă inima românilor care vizează la dreptul lor natural, consfinţit chiar prin Constituţia Romaniei: dreptul la cetăţenie.Este inacceptabil ca sute de mii de oameni să nu beneficieze de drepturi legale care le sunt garantate şi prin convenţiile internaţionale la care România este parte. Practic este vorba de un refuz al statului de a aplica legislaţia în vigoare, funcţionarii statului roman perpetuând astfel consecinţele pactului Hitler Stalin, mai cunoscut sub numele de acordul Ribbentrop – Molotov. Sute de mii de etnici români din afara frontierelor actuale ale României au depus sau vor să depună cereri de acordare a cetăţeniei române. Spre deosebire de alte state, în România, acordarea cetăteniei pentru un român din Basarabia, Ucraina, Serbia, Macedonia sau Albania, este un adevărat calvar. Cererea se aprobă în ani de zile după indeplinirea unor criterii absolut aberante pentru o ţară care are datorii morale imense pentru cei care fără voia lor au rămas în afara actualelor frontiere ale României, mulţi preferând să-şi obţină cetăţenia bulgară, care se dă mult mai uşor, deşi este tot stat UE. Dacă Grecia acordă masiv şi în regim de urgenţă cetaţenia greacă aromanilor din Macedonia şi Albania pentru a le cumpara identitatea, dacă Bulgaria pe o simpla declaraţie prin care semnatarul îşi asumă originea bulgară dă cetăţenia pe bandă rulantă bulgarilor din Basarabia, Serbia si Macedonia, dar şi românilor basarabeni care se declară bulgari, România, printr-un sistem birocratic de tip comunist, încearcă să descurajeze cât mai mult pe românii care vor ca şi în acte să devină români. Ne adresam dvs ca la o ultimă instanţă posibilă şi deoarece încă din data de 14.06.2005 aţi afirmat, domnule preşedinte, în cadrul unor dezbateri cu studenţii din Universitatea Bucureşti „că este unul din obiectivele noastre să găsim o formulă de continuare a procesului de acordare a cetăţeniei române pentru românii care locuiesc în Republica Moldova. Avem în vedere acest lucru şi sper să reuşim să dezlegam in perioada imediat următoare şi accelerarea acestui proces”.

Semnează:

Federaţia Română a Foştilor Deţinuţi Politici şi Luptători Anticomunişti

Fundaţia Luptătorilor din Rezistenţa Armată Anticomunistă

Asociaţia Foştilor Detinuti Politici din România

Asociaţia 15 Noiembrie Braşov 1987

Centrul Rezistenţei Anticomuniste

Seniorii Ligii Studenţilor

Grupul Independent pentru Democraţie

Asociaţia Victimelor Mineriadelor

Asociaţia Pentru Apărarea Drepturilor Apatrizilor şi Refugiaţilor

Asociaţia Civic Media

14.04.2009

Daţi mai departe!

Comunicat F.A.M.

Forumul Anticomunist din Moldova (F.A.M.) anunţă Vinerea Mare, 17 aprilie, zi de doliu internaţional pentru jertfele totalitarismului comunist, Valeriu Boboc, precum şi pentru toţi morţii nedeclaraţi încă şi pentru care vor fi emise expertize medico-legale false.

Facem apel către toţi românii din întreaga lume, cît şi către toţi cei solidari cu protestatarii de la Chişinău, ca începînd cu ziua de azi să-şi exprime solidaritatea cu familiile victimelor represaliilor comuniste prin legarea panglicilor negre la maşini, la geamuri şi, pur şi simplu, la mînă sau la piept.

De asemenea, cerem protecţie internaţională pentru TOŢI participanţii la protestele din 6-7-8 aprilie, nu doar pentru cei din ultimile rînduri!

Cerem dreptul la un tratament adecvat pentru TOŢI protestatarii, inclusiv pentru cei implicaţi în ciocnirile fizice şi în actele de escaladare şi incendiere a clădirilor Parlamentului şi Preşedenţiei.

A cere protecţie internaţională doar pentru cei aflaţi în ultimile rînduri este de fapt o lipsă de reacţie!

Daţi mai departe acest mesaj.

14 aprilie 2009, Chişinău

Sursa: http://savatie.wordpress.com/

Sfânta Evanghelie

Luca 7, 37-50

« Şi iată era în cetate o femeie păcătoasă şi, aflând că şade la masă, în casa fariseului, a adus un alabastru cu mir. Şi, stând la spate, lângă picioarele Lui, plângând, a început să ude cu lacrimi picioarele Lui, şi cu părul capului ei le ştergea. Şi săruta picioarele Lui şi le ungea cu mir.

Şi văzând, fariseul, care-L chemase, a zis în sine: Acesta, de-ar fi prooroc, ar şti cine e şi ce fel e femeia care se atinge de El, că este păcătoasă.

Şi răspunzând, Iisus a zis către el: Simone, am să-ţi spun ceva. Învăţătorule, spune, zise el.

Un cămătar avea doi datornici. Unul era dator cu cinci sute de dinari, iar celălalt cu cincizeci. Dar, neavând ei cu ce să plătească, i-a iertat pe amândoi. Deci, care dintre ei îl va iubi mai mult? Simon, răspunzând, a zis: Socotesc că acela căruia i-a iertat mai mult. Iar El i-a zis: Drept ai judecat.

Şi întorcându-se către femeie, a zis lui Simon: Vezi pe femeia aceasta? Am intrat în casa ta şi apă pe picioare nu Mi-ai dat; ea însă, cu lacrimi, Mi-a udat picioarele şi le-a şters cu părul ei. Sărutare nu Mi-ai dat; ea însă de când am intrat, n-a încetat să-Mi sărute picioarele. Cu untdelemn capul Meu nu l-ai uns; ea însă cu mir Mi-a uns picioarele. De aceea îţi zic: Iertate sunt păcatele ei cele multe, căci mult a iubit. Iar cui se iartă puţin, puţin iubeşte.

Şi a zis ei: Iertate îţi sunt păcatele.

Şi au început cei ce şedeau împreună la masă să zică în sine: Cine este Acesta care iartă şi păcatele?

Iar către femeie a zis: Credinţa ta te-a mântuit; mergi în pace. »

Miercurea cea Mare

În această zi, se face pomenire de femeia cea păcătoasă (Luca 7, 37-50), care a uns cu mir pe Domnul pentru că lucrul acesta s-a întâmplat puţin înainte de mântuitoarea patimă.

Când Iisus s-a suit în Ierusalim şi era în casa lui Simon cel lepros, o femeie păcătoasă s-a apropiat de El şi a turnat pe capul Lui acel mir de mare preţ. Pomenirea ei s-a pus în acea zi pentru ca, dupã cuvântul Mântuitorului, să se predice pretutindeni şi tuturor fapta ei cea cu multă căldură. Ce-a îndemnat-o oare la asta? Dragostea pe care ea a văzut că o are Hristos pentru toţi, dar mai cu seamã faptul de acum, când L-a vãzut că intră în casa unui lepros. Se gândea deci femeia că îi va vindeca boala după cum l-a vindecat şi pe acela. Si într-adevăr Hristos a tămăduit-o, dându-i iertare de păcate.

“Doamne femeia ce căzuse în păcate multe, simţind dumnezeirea Ta, luând rânduială de mironosiţă şi tânguindu-se, a adus Ţie mir mai înainte de îngropare…” (Casiana monahia)

http://www.biserica-mihai-viteazul.ro/ro/index/cuv-cre/b24-flo.htm#patimi

Sf. Teofan Zăvorâtul

"Din inimă iese tot binele şi tot răul. După cum ţi-e inima, aşa eşti şi tu înaintea Domnului. Dacă inima ţi-e mândră, atunci oricât de smerit te-ai arăta în afară, Domnul tot mândru te va socoti. Aşa e şi cu orice altceva"

Sf. Teofan : Tâlcuiri din Sfânta Scriptură

Marţi[Mt. 24, 36; 26, 2] Acum poporul, preoţii şi mai marii iudeilor ascultă pentru cea din urmă oară cuvintele Domnului în templu, şi acest cuvânt a fost atotcuprinzător: a cuprins toate cele trecute, cele de faţă şi cele viitoare. Prin întrebarea privitoare la Ioan, Domnul a dat să se înţeleagă că El este Mesia Cel Adevărat; prin pilda celor doi fii, a arătat că iudeii vor fi lepădaţi, iar în locul lor vor fi chemaţi păgânii; prin pilda lucrătorilor viei le-a spus că pe cei lepădaţi îi aşteaptă pierzarea; prin pilda nunţii fiului de împărat a învăţat că şi dintre cei ce vor veni la Dânsul nu toţi vor fi vrednici, ci se vor arăta unii pe care pe bună dreptate îi va arunca în întunericul cel mai dinafară; răspunzând la întrebările privitoare la dajdia către cezarul şi la cea dintâi poruncă, precum şi prin cuvântarea cea de osândă, arată trăsăturile proprii vieţii mântuitoare, în fine, luând deoparte pe ucenici, le-a prevestit nenorocirile viitoare ale Ierusalimului şi le descoperă taina venirii Sale celei de a doua. Ar fi fost de ajuns pentru cineva să asculte toate acestea cu luare-aminte, pentru a se încredinţa că El este adevăratul Mântuitor al lumii – Hristosul şi să se supună poruncilor şi învăţăturii Lui. Până în ziua de azi, citirea capitolelor din Evanghelie privitoare la tot ce s-a întâmplat în ziua aceea este cel mai puternic mijloc de a învia credinţa în Domnul şi, deşteptând în creştini conştiinţa a ceea ce trebuie să fie şi trebuie să aştepte el, de a-i înfierbânta râvna, arătându-l mărturisitor al Domnului nu doar cu gura, ci şi cu fapta.”

Marţea cea Mare

Această zi ne pregăteşte pentru intrarea în cămara Mântuitorului, cu două parabole strict eshatologice – parabola celor zece fecioare (Matei 25, 1-13) şi parabola talanţilor (Matei 25, 14-30; Luca 19, 12-27).

Când Domnul se suia la Ierusalim şi se ducea la Patimă, a spus ucenicilor Săi şi aceste douã parabole, pentru ca nu cumva cineva trăind în feciorie să nu se îngrijească şi de celelalte virtuţi şi mai ales de milostenie, prin care se vădeşte strălucirea fecioriei.

Pe cinci dintre fecioare le numeşte înşelepte căci împreună cu fecioria au avut şi minunatul şi îmbelşugatul undelemn al milostivirii. Pe celelalte cinci le numeşte nebune pentru că, deşi şi ele aveau virtutea fecioriei, nu aveau în aceeaşi măsură milostenie. Pe când se scurgea noaptea acestei vieţi au adormit toate fecioarele, adică au murit. Cu adevărat moartea se numeşte somn. Pe când dormeau ele, strigăt mare s-a fãcut la miezul nopţii; cele care au avut undelemn din belşug au intrat cu mirele la deschiderea uşilor, iar cele nebune, pentru cã nu aveau undelemn din destul îl căutau după ce s-au sculat din somn.

Pentru aceasta deci, au rânduit dumnezeieştii Părinţi pilda celor zece fecioare, împreună cu cea a talanţilor, ca să ne îndemne să veghem necontenit şi să fim gata să ieşim în întâmpinarea adevăratului Mire prin fapte bune, dar mai cu seama prin milostenie, pentru că neştiute sunt ziua şi ceasul sfârşitului vieţii.

Dacă vom săvârşi o singură virtute, cea mai mare chiar, şi nu ne vom îngriji de celelalte, şi mai cu seamă de milostenie, nu vom intra cu Hristos în odihna veşnică, ci vom fi întorşi ruşinaţi. Şi într-adevăr nu-i lucru mai ruşinos ca fecioria să fie biruită de bani.

“La ceasul sfârşitului, suflete, gândind şi de tăierea smochinului temându-te, cu iubire de osteneală lucrează-l, ticăloase, priveghind şi strigând: Să nu rămânem afarã de cămara lui Hristos”. (Condacul zilei)

http://www.biserica-mihai-viteazul.ro/ro/index/cuv-cre/b24-flo.htm#patimi