« Bucură-te ceea ce eşti plină de dar, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei...

 Aici Fecioara s-a învrednicit  de venirea Arhanghelului Gavriil, care i-a adus vestea cea bună că ea va naşte pe Fiul Celui Preaînalt. « Bucură-te ceea ce eşti plină de dar, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei...Duhul Sfânt se va pogorî peste tine şi puterea Celui de Sus te va umbri ; pentru aceasta şi Sfântul ce Se va naşte din tine Se va chema Fiul lui Dumnezeu. »(Lc. 1, 28-35).

Maria a primit vestea cea bună de la înger în chip smerit şi supus. « Atunci Cuvântul, în chip cunoscut Lui, S-a pogorât şi, precum Însuşi a voit, a venit şi a pătruns în Maria şi S-a sălăşluit întru ea »(Sfântul Efrem Sirul, Lauda Maicii lui Dumnezeu). « Precum fulgerul luminează ceea ce este ascuns, aşa şi Hristos curăţeşte ce este tăinuit în firea lucrurilor. El a curăţit-o  şi pe Fecioara şi apoi S-a născut, ca să arate că acolo unde este Hristos, se vădeşte şi curăţia în toată vârtutea ei.  A curăţit-o pe Fecioară, pregătind-o prin Duhul Sfânt, şi apoi pântecele devenind curat, L-a zămislit. A curăţit-o pe Fecioară pe când era neprihănită ; de aceea, născându-se, a păzit-o fecioară. Nu zic că Maria s-a făcut nemuritoare, ci că fiind luminată de har, nu era tulburată de dorinţe păcătoase »(Sfântul Efrem Sirul, Omilie  împotriva ereticilor, 41). « Lumina S-a sălăşluit întru Ea, curăţindu-i mintea, gândurile şi îndeletnicirile, sfinţindu-i fecioria »(Sfântul Efrem Sirul, Maria şi Eva). « Pe cea care era curată după înţelegerea omenească, El a curăţit-o prin har »(Episcopul Ignatie Briancianinov, Expunere a învăţăturii Bisericii Ortodoxe despre Maica lui Dumnezeu).

Maria nu a spus nimănui despre arătarea îngerului, ci însuşi îngerul a descoperit lui Iosif despre  zămislirea minunată a Mariei din Duhul Sfânt(Mt. 1, 18-24) ; şi după Naşterea lui Hristos, împreună cu mulţime de cete cereşti, acesta i-a vestit pe păstori. Păstorii, venind să se închine noului născut, au spus că au auzit despre El. Îndurând mai înainte bănuiala  în tăcere, Maria a ascultat  acum iarăşi în tăcere şi a păzit în inima ei cuvintele despre măreţia Fiului ei. (Lc. 2, 8-19). Ea a auzit, patruzeci de zile mai târziu, rugăciunea de laudă a lui Simeon  şi prorocia despre sabia ce va străpunge sufletul ei. Mai apoi a văzut cum Iisus sporea în înţelepciune ; L-a auzit la doisprezece ani învăţând în Templu şi totul păzea în inima ei(Lc. 2, 21-52).

Deşi plină de har, ea încă nu pricepea pe de-a-ntregul în ce stătea slujirea  şi măreţia Fiului ei. Învăţăturile iudaice despre Mesia îi erau încă proprii şi simţămintele fireşti o îndemnau să-i poarte de grijă, păzindu-L de lucruri şi primejdii care puteau să pară mari. Pentru aceea, ea L-a ocrotit pe Fiul ei la început mai mult decât se  cuvenea, ceea ce L-a făcut să arate superioritatea rudeniei duhovniceşti asupra celei trupeşti(Mt. 12, 46-49). « El se îngrijea şi de cinstea Maicii Sale, dar cu mult mai mult de mântuirea sufletului ei şi de binele oamenilor, pentru care Se îmbrăcase în trup.(Sfântul Ioan Hrisostom, Tâlcuire la Ioan, Omilia 21). Maria a înţeles aceasta şi a auzit cuvântul lui Dumnezeu şi l-a păzit pre el(Lc. 11, 27-28). Ca nimeni altcineva, ea avea aceleaşi simţăminte ca şi Hristos(Filip. 2, 5), purtând fără murmur amărăciunea unei mame când îşi vedea Fiul prigonit şi pătimind.

Sfântul Ioan Maximovici – Dreapta cinstire a Născătoarei de Dumnezeu

http://tpb.traderom.ro/expozitii/companii/Mirea_icoane/Ro/icoane_lemn/icoane_lemn1.htm

***

ACATISTUL BUNEI VESTIRI DE LA SCHITUL LACU – AUDIO :

http://laurentiudumitru.ro/blog/2009/03/26/acatistul-buneivestiri-a-preasfintei-nascatoare-schitul-lacu-audio/

Dreapta preacinstire a Maicii lui Dumnezeu(I)

Biserica Ortodoxă învaţă  despre Maica lui Dumnezeu ceea ce Sfânta Tradiţie şi Sfânta Scriptură au grăit despre ea şi o proslăveşte în fiece zi  în locaşurile ei, cerându-i ajutorul şi ocrotire. Ştiind că ei îi sunt bineplăcute numai acele laude care sunt pe potriva adevăratei slavei sale, Sfinţii Părinţi şi melozii i-au rugat stăruitor pe ea şi pe Fiul ei să-i înveţe în ce fel să o cânte în imne.

« Întăreşte-mi mintea, Hristoase Dumnezeule, ca să cânt cu îndrăzneală lauda Preacuratei Maicii Tale »(Icosul Adormirii). « Biserica învaţă că Hristos S-a născut din Pururea Fecioara Maria »(Sfântul Epifanie, Cuvânt adevărat despre credinţă). “Este de trebuinţă ca noi să mărturisim că Sfânta şi Pururea Fecioară Maria este Theotokos(Născătoare de Dumnezeu), ca să nu cădem în hulă. Căci cei ce tăgăduiesc că Sfânta Fecioară este Theotokos nu mai sunt credincioşi, ci ucenici ai fariseilor şi ai saducheilor”(Sfântul Efrem Sirul, Către Ioan monahul).

Din tradiţie se ştie că Maria era fiica bătrânilor Ioachim şi Ana, si că Ioachim se trăgea din neamul împărătesc al lui David, iar Ana din cel preoţesc. Având această obârşie aleasă, erau totuşi săraci. Dar nu asta îi mâhnea pe drepţii aceştia, ci mai degrabă că nu aveau prunci şi nu puteau nădăjdui ca urmaşii lor să-L vadă pe Mesia. Şi iată cum, odată dispreţuiţi fiind de iudei pentru nerodirea lor, amândoi aduceau rugăciuni lui Dumnezeu  în durerea sufletului – Ioachim pe un munte, unde se retrăsese după ce preotul nu voise să primească jertfa lui în Templu, şi Ana în grădina sa, tânguindu-se pentru sterpiciunea ei – şi acolo li s-a arătat un înger, care i-a vestit că vor da naştere unei fiice. Plini de bucurie, aceştia au făgăduit s-o închine pe prunca lor lui Dumnezeu.

În nouă luni li s-a născut o fiică, numită Maria, care din însăşi pruncia ei a arătat cele mai bune virtuţi ale sufletului. Pe când era de trei ani, părinţii ei, împlinind făgăduinţa lor, au condus-o cu alai pe micuţa Maria la Templul din Ierusalim ; ea însăşi a urcat treptele cele înalte şi, prin descoperirea lui Dumnezeu, a fost dusă în chiar Sfânta Sfintelor de Arhiereul care o întâmpinase, luând cu ea harul lui Dumnezeu, care a rămas asupra ei în Templul ce până atunci fusese lipsit de har. A fost aşezată în cămările fecioarelor care erau în Templu, dar petrecea atât de mult timp în rugăciune în Sfânta Sfintelor, încât se poate spune că vieţuia acolo. Fiind împodobită cu toate virtuţile, ea s-a arătat o pildă de viaţă nemaiîntâlnit de curată. Fiind supusă şi ascultătoare tuturor, nu mâhnea pe nimeni, nu spunea niciun cuvânt aspru nimănui, era prietenoasă tuturor şi nu îngăduia niciun cuget necurat.
[...] « În ciuda dreptăţii şi neprihănirii vieţii pe care a dus-o Maica Domnului, păcatul şi moartea veşnică s-au arătat întru ea. Acestea nu puteau decât să se arate ; întocmai este învăţătura adevărată şi credincioasă a Bisericii Ortodoxe despre legătura Maicii Domnului cu păcatul originar şi cu moartea ».(Episcopul Ignatie Briancianinov, Expunere a învăţăturii Bisericii Ortodoxe despre Maica lui Dumnezeu).

« Străină de toată căderea în păcat, ea nu era străină de ispitirile păcatului. » « Singur Dumnezeu este fără de păcat, în vreme ce omul va avea în el pururea ceva cu trebuinţă de îndreptare şi desăvârşire, pentru a împlini porunca lui Dumnezeu : Fiţi sfinţi, că sfânt sunt Eu, Domnul Dumnezeul vostru(Lev. 19, 9)(Sfântul Ambrozie al Milanului, Tâlcuire la Psalmul 118). Cu cât este cineva mai curat şi mai desăvârşit, cu atât îşi dă seama mai mult de nedesăvârşirile sale , socotindu-se pe sine cel mai nevrednic.

Fecioara Maria, dăruindu-se pe ea însăşi cu totul lui Dumnezeu, chiar dacă a alungat dintru sine orice aplecare spre păcat, totuşi a simţit neputinţa firii omeneşti  mai puternic decât alţii şi a dorit cu înflăcărare venirea Mântuitorului. În smerenia ei, se socotea nevrednică de a fi măcar slujitoarea Fecioarei care avea să-L nască. Pentru ca nimic să nu o poată distrage de la  rugăciune şi trezvie, Maria a făgăduit lui Dumnezeu să nu se căsătorească, pentru a-I bineplăcea numai Lui întreaga sa viaţă. Fiind logodită cu bătrânul Iosif când vârsta nu-i mai îngăduia să rămână la Templu, ea s-a aşezat în casa lui din Nazaret.

Sfântul Ioan Maximovici – Dreapta cinstire a Născătoarei de Dumnezeu

Icoana :

http://www.bizantinicon.com/magazin_romana_3.html