Vieţuitoare în Rusia, secolul al XVI-lea
“Bucură-te, dreptar al vieţuirii creştine în familie »
« Bucură-te, ocrotitoare a orfanilor şi a copiilor lipsiţi de dragostea părintească » « Bucură-te, că ai arătat că familia e drum spre rai »
« Bucură-te, că în lume ai trăit ca şi cum nu ai fost din lume »
Tatăl Sfintei Iuliana, Iustin, este descris de fiul său ca un "bărbat credincios şi milostiv de la curtea împărătească" - făcând parte din mica boierime. Mama sa, Ştefania este şi ea descrisă ca "iubitoare de Dumnezeu şi de săraci". Au avut mai mulţi copii şi erau destul de înstăriţi, însă aceasta nu-i făcea să se abată de la singurul lucru care trebuie - căci trăiau în mare virtute.
Insă când Iuliana avea 6 ani, mama ei a murit, iar ea s-a dus să locuiască la bunica ei. Acolo, vreme de 6 ani, a fost crescută în credinţă şi virtute. Murind şi bunica, ea s-a dus la mătuşa ei, care fusese însărcinată de bunica să o crească pe Iuliana cum se cuvine şi întru evlavie. Mătuşa avea şi ea 8 fiice şi un fiu, deci Iuliana a ajuns din nou într-o familie numeroasă.
Incă de mică, Sfânta Iuliana era foarte credincioasă, îndrăgind rugăciunea şi liniştea. Se pare că mătuşa ei, deşi era o femeie de treabă, nu era la fel de credincioasă ca mama şi bunica sa. De pildă, obişnuia să o dojenească pe Iuliana pentru postul ei, căci fata nu voia să mănânce dimineaţa. Şi verii ei râeau de ea.
Ca fire, Iuliana era foarte blândă linişită şi smerită. Totuşi, încă de la vârsta de 12 ani arăta o mare tărie lăuntrică, urmându-şi viaţa de rugăciune şi post chiar cand i se puneau oprelişti şi era luată în râs. Era foarte pricepută la croitorie şi broderie şi îşi petrecea multe ceasuri cu cusutul pentru orfani, văduve şi bolnavii din sat. Fiul ei spune că "toţi erau uimiti de înţelegerea şi credinţa sa; şi frica lui Dumnezeu începu a se sălăşlui în ea".
Matuşa ei locuia destul de departe de biserică, astfel că Iuliana avea puţine prilejuri să audă cuvântul lui Dumnezeu ori învăţăturile despre mântuire. Fiul ei ne spune că ea a învăţat cele ale credinţei urmând cu sârguinţă poruncile Evangheliei. A ajuns înţeleaptă prin virtute, chiar dacă nu avea carte.
La 16 ani s-a căsătorit cu Gheorghe Osorin, un boier bogat din judeţul Murom. Fiul ei ne spune că au fost cununaţi în satul soţului, de către preotul Patapie - care pentru virtutea sa a fost mai târziu făcut arhimandrit într-o mănăstire din împrejurimi. Acest preot virtuos i-a învăţat despre credinţă - învăţăturile Apostolilor şi ale Sfinţilor Părinţi. El i-a învăţat cum trebuie să vieţuiască soţii creştini - cu post, cu rugăciune, milostenie şi orice fapte bune. Sfânta Iuliana nu numai că a ascultat cu băgare de seama, ci a încercat şi să înfaptuiască cele învăţate.
Ea şi soţul ei trăiau împreună cu socrii ei, aşa cum era obiceiul, căci nu aveau decât un fiu şi două fiice. Când socrii au vazut multele însuşiri bune ale Iulianei, "s-au bucurat de ea şi au lăudat pe Dumnezeu, dându-i în grijă gospodăria". Intrucât aveau multe slugi şi multă avere, aceasta era o sarcină foarte anevoioasă, cu multe răspunderi. Chivernisirea uriaşei gospodării cuprindea şi împărţirea sarcinilor fiecărui slujitor. Fiul ei ne spune că de multe ori avea grija să dea fiecarei slugi o sarcină "după puterea sa" .
Iuliana îşi cinstea cu deosebire socrii şi se silea să împlinească tot ce îi cereau fără să murmure - în aşa măsură că ei "se minunau şi mult o cinsteau pentru aceasta". Din nou fiul ei spune că deşi nu avusese parte de învăţătură, toţi "se minunau de bunul ei simţ", căci era în stare să răspundă cum se cuvine la toate întrebările lor.
Iată cum descrie fiul ei viaţa de rugăciune a mamei sale din acea vreme: "din copilarie fericita Iuliana fusese obişnuită să se roage lui Dumnezeu vreme îndelungată în fiecare seară şi să facă o sută de metanii sau mai mult, şi apoi îşi îngăduia să doarmă; tot aşa, sculându-se din somn, în fiecare dimineaţă se ruga mult lui Dumnezeu; şi îi arăta şi soţului ei cum să facă la fel, căci zice Apostolul Pavel: Ce ştii femeie, de îţi vei mântui bărbatul? (I Cor. 7,16); şi acelaşi lucru îl zicea şi ea bărbatului."
Apoi fiul ei citează pe larg dintr-o carte foarte populară în acea vreme în Rusia, numită Smaraldul - pe care e limpede că Sfânta Iuliana o cunoştea foarte bine. Era o culegere de citate din sfinţi, adunate spre a arata mirenilor că omul poate fi sfânt şi să trăiască în lume, şi fără a fi nevoie să meargă la mănăstire. Iată, de pilda, un citat dat de fiul ei din aceasta carte:
"Viaţa oamenilor se împarte în două stări: cea monahicească şi cea de obşte. Celor din viaţa de obşte le este îngăduit a se căsători şi a mânca carne, însă celelalte porunci ale lui Hristos trebuie să le împlinească la fel ca şi călugării."
Sau altul:
"Nu tot care e tuns [în monahism] se mântuieşte, ci cel care face cele vrednice de monah."
Uneori de-a lungul îndelungatei lor caăsnicii, soţul ei era plecat câte 2-3 ani în slujba ţarului. In acele răstimpuri, Iuliana îşi sporea nevoinţele ascetice. Se ruga mai mult şi îşi petrecea nopţile brodând pe ascuns lucruri ce urmau a fi vândute spre a-i ajuta pe săraci ori în folosul bisericilor. In acest chip, era în stare să facă milostenie fără ca socrii ei ori altcineva să aibă cunoştinţă, afară de o slujnică ce împărţea milosteniile.
Iată cum descrie fiul ei viaţa de zi cu zi:
"In timpul zilei chivernisea cu osârdie gospodaria şi se îngrijea de văduve şi de orfani ca o adevarată mama. Ii spala cu mâinile ei, îi îmbrăca, le dădea de mâncare şi de băut... Ura mândria şi trufia şi niciodată nu-şi striga slugile cu porecle, necerând nimănui să-i aducă apa să se spele pe mâini sau să-i scoată ciubotele din picioare; toate acestea le făcea singură. Numai când era nevoie, dacă veneau oaspeţi, atunci slujitorii o ajutau şi o slujeau cum se cuvine. Dar de îndată ce oaspeţii plecau, ea se schimba cu totul mustrându-se necontenit şi cu umilinţă, zicea: cine sunt eu, o biata femeie, să fiu slujită de aceşti oameni, făpturile lui Dumnezeu? Şi lăudând pe Dumnezeu pentru aceasta, era în toate icoana virtuţii. Unele slugi însă erau nechibzuite, neascultatoare şi trândave la lucru; altele îi întorceau vorba, dar ea toate le îndura cu smerenie."
Dacă vreo slugă nu-şi făcea treaba sau o făcea de mântuială, ea repara totul singură, zicând:
"Eu însămi păcătuiesc mereu înaintea lui Dumnezeu, iar Dumnezeu mă rabdă, aşadar ce să cer de la ei, care sunt făpturi omeneşti ca şi mine; deşi Dumnezeu ni i-a încredinţat să ne slujească, sufletele lor înfloresc mai bine decât ale noastre."
Ea îşi aducea aminte şi de cuvintele Mântuitorului nostru: "Căutaţi să nu defăimaţi pe vreunul dintr-aceşti mai mici; că zic vouă că îngerii lor în ceruri pururea văd faţa Tatălui meu care este în ceruri" (Mat.18,10).
Nu ocăra niciodat slugile obraznice, şi pentru aceasta era adeseori mustrată de socrul, soacra sau soţul ei. Insă nimic nu o descumpănea; stătea tare, nemişcată ca un stâlp, îşi punea toată nădejdea în Dumnezeu şi în Preacurata Maică a Domnului şi adeseori îl chema pe marele făcător de minuni Nicolae, de la care dobândea mult ajutor.
Apoi fiul ei ne spune că, spre sfârşitul vieţii, ea a vorbit despre o întâmplare din primii săi ani. Intr-o noapte când soţul ei era plecat cu treburi, ea se afla singură şi, pe când se ruga a fost cuprinsă de spaimă. Punându-se în pat, s-a acoperit cu o pătură şi a adormit. Atunci i s-au arătat niste draci, înfricoşând-o şi zicându-i că au s-o ucidă de nu va înceta cu "treaba asta" a rugăciunii îndelungate. Ea a început să se roage încă şi mai mult şi a cerut ajutorul Sfântului Nicolae. Sfântul s-a arătat, a izbit pe draci cu o carte şi i-a gonit. Apoi, blagoslovind-o, i-a spus: "Fiica mea, fi vitează şi tare şi nu te teme de ameninţările dracilor şi de oamenii răi". După ce el a tăcut, ea s-a trezit şi a văzut un bătrân cuvios ieşind din odaie. Dar încercând uşa, a văzut că era încuiată ca de obicei. Aceasta este doar una din întâmplările minunate povestite de fiul ei.
Pe lânga chivernisirea gospodăriei, Sfânta Iuliana a născut 10 băieţi şi 3 fete. Şase dintre copii au murit în pruncie, dar ceilalţi şapte au fost crescuţi de ea. Chiar cu atâtea răspunderi, era în stare să facă multe fapte bune. De pilda, pe când încă îi mai trăiau socrii, ţinutul lor a fost lovit de o foamete şi molimă. Iuliana se prefăcea că vrea să mănânce mai mult, astfel ca în timpul foametei a putut să împartă hrana fără vreo plată. In timpul molimei ea a îngrijit în taină cu mâinile ei pe cei atinşi de boală - deşi cei mai mulţi oameni, temându-se de molipsire, nu se apropiau de bolnavi.
După moartea socrilor, la adânci bătrâneţe, Iuliana şi-a sporit milosteniile şi facerile de bine. Ea ţinea minunatul obicei de a hrăni pe săraci şi orfani în cinstea celor plecaţi din această viaţaă cerând celor pe care-i ajuta să se roage pentru sufletele celor adormiţi.
După ce doi dintre fiii ei au fost omorâţi în chip tragic (unul de către o slugă la o ceartă, altul într-o bătălie), ea a vrut să se retragă într-o mănăstire şi să-şi dăruiască timpul rugăciunii. Voia îndeosebi să se roage pentru aceşti doi fii, căci simţea că muriseră nepregătiţi. A cerut soţului să o lase să plece la mănăstire (căci avuseseră o lungă viaţă de familie împreună, iar el era bătrân), dar el a stăruit zicându-i că era încă nevoie de ea acasă. Ea i-a spus chiar că, de nu se va îndupleca s-o lase să plece, are să fugă. Atunci, ne spune fiul ei, soţul i-a citit cartea fericitului Cosma Preotul şi a altor Sfinţi Părinţi, şi încă multe alte scrieri sfinte - toate despre felul cum poti fi sfânt în lume şi cum că nu se cuvine să nu te îngrijeşti de familie spre a intra în starea monahală. Auzind aceste cuvinte ale sfinţilor, ea a lepădat gândul de a intra în mănăstire, zicând: "Facă-se voia Domnului".
Totuşi i-a cerut soţului ca din acea clipă să trăiască ca frate şi soră, ceea ce el a primit. De acum ea a înmulţit strădaniile întru nevoinţă, hrănind în fiecare sâmbătă şi duminică mulţi preoţi, orfani şi văduve în casa ei, slujind ea însăşi acestora, ca şi slugilor ei.
Din nou, fiul ei pomeneşte faptul că, deşi era neştiutoare de carte, îşi punea adeseori copiii să-i citească şi avea o asemenea înţelepciune, încât era în stare să tâlcuiască "toate lucrurile grele ca un filosof înţelept ori ca un învăţat". Adeseori le spunea copiilor lucruri de felul acesta: "Cum putem noi, în vremurile de azi să urmăm viaţa sfinţilor din trecut?" Soţul ei a mai trăit zece ani. Dupa moartea lui, ea şi-a sporit şi mai mult strădaniile duhovniceşti, mai ales milostenia. Fiul ei pomeneşte faptul că ea se ruga adeseori pentru soţul adormit şi citează un cuvânt al Sfântului Ioan Gură de Aur despre buna înrâurire pe care o poate avea soţia asupra soţului prin rugăciune şi faceri de bine, chiar şi după moartea lui. Apoi spune: "Ea urma credincioasei împărătese Teodora (11 februarie) şi altor sfinte femei ce s-au rugat pentru soţii lor după moarte."
Spre sfârşitul vieţii ei, o foamete straşnică a lovit întreaga Rusie. Sfânta Iuliana a cheltuit aproape tot ce avea spre a cumpara hrană pentru familie şi slujitorii săi şi pentru oricine venea să-i ceara ajutor. Ea a împărţit toată hrana din casă până ce nu a mai rămas nici măcar un bob de grâu. Apoi şi-a mutat întreaga ei gospodărie într-un alt sat. Când şi acolo lucrurile s-au înrăutăţit, ea le-a spus slugilor că dacă nu voiau să îndure foamea împreună cu ea, erau sloboze să plece şi să trăiască cum vor putea mai bine. Unii au plecat, dar câţiva au rămas cu ea.
Şi-a învătat slugile rămase să facă un fel de pâine din unele ierburi şi scoarţă de copac. Toată familia şi mulţi cerşetori au trăit cu acea pâine pe timpul foametei, care a durat 2 ani. Mulţi au spus că aceea a fost cea mai dulce pâine pe care o gustaseră vreodată; fiul ei zice că era îndulcită de rugăciune. Tot el ne spune că în vremea acelei încercări, ea a fost mai voioasă ca niciodată. Impărţirea cu dărnicie a acelei pâini şi multe alte fapte de milostenie săvârşite de a lungul vieţii au făcut-o binecunoscută şi foarte iubită în obştea ei.
La 26 decembrie, 12 ani dupa moartea soţului ei, s-a îmbolnăvit grav. Fiul ei ne spune că se ruga zăcând întinsă întreaga zi, iar noaptea se ruga în picioare. Slugile râdeau de ea pentru acest lucru şi îi ziceau în faţă că nu cred că e cu adevărat bolnavă. Dar ea stăruia zicând că este. Apoi la 2 ianuarie, cunoscând că viaţa ei pământească ajunsese la sfârşit, şi-a chemat duhovnicul şi a primit Sfânta Impărtăşanie. Apoi şi-a chemat şi copiii, slugile şi pe toţi sătenii din apropiere la patul ei, unde, spune fiul său, "îi învăţa despre dragoste, rugăciune, milostenie şi alte fapte ale virtuţii." I-a sărutat pe toţi cei de faţă şi, dându-le iertare şi împăcare, s-a întins, a făcut semnul crucii de trei ori, şi-a înfăşurat metaniile în jurul braţului şi a rostit ultimele cuvinte - "Slava lui Dumnezeu pentru toate" şi "In mâinile Tale îmi încredinţez duhul. Amin"
Şi a dat apoi sufletul în mainile lui Dumnezeu pe Care L-a iubit de când era copilă; şi în acea clipa toţi au zărit o cunună de aur în jurul capului său, "şi toată casa s-a umplut de bună-mireasmă". Noaptea târziu ea s-a arătat uneia dintre slugi şi a cerut să fie îngropată lânga sotul ei, în satul celălalt.
Fiul ei povesteşte că, ani mai târziu, când s-a săpat un mormânt pentru unul dintre fiii ei alături de al său, groparii au dat de moaştele ei din care se revărsa mir binemirositor. El spune că aceasta e pricina pentru care a pus pe hârtie viaţa ei. Mai târziu, prin mijlocirile ei, s-au făcut şi minuni.
Troparul, glas 4
Prin faptele tale cele drepte, Iuliana, icoana desăvârşitei slujiri a Domnului lumii te-ai arătat; cu postul, cu privegherea şi cu rugăciunile, de insuflarea dumnezeiască întru evangheliceasca vieţuire te-ai învrednicit, pe cei înfometaţi hrănind, de săraci grijind, pe bolnavi alinând şi pe cei slabi întărind. Acum stai de-a dreapta Stăpânului Hristos, mijlocind pentru sufletele noastre.
Acatistul Sfintei Iuliana din Lazarevo, ocrotitoarea celor căsătoriţi
( 2 ianuarie )
Condacul 1: Pe Sfânta Iuliana cea milostivă, care prin faptele ei a fost icoană vie a lui Hristos şi a mărturisit că familia este o cale de sfinţenie, biruind cu iscusinţa cursele vrăjmaşului şi ispitele trupeşti, să o lăudăm, iubitorilor de Dumnezeu, zicând: Bucură-te, Sfântă Iuliana, cunună a familiilor creştine!
Icosul 1: Tu eşti bucuria noastră, mângâierea şi ajutorul nostru, roabă aleasă a lui Hristos, că împreună călătoreşti pe marea vieţii cu cei ce se roagă ţie, izbăvindu-i de vifor şi ducându-i la limanul cel liniştit al raiului, şi pentru aceasta îţi cântăm:
Bucură-te, mlădiţă a Bisericii drept-slăvitoare,
Bucură-te, candelă aprinsă pentru Hristos,
Bucură-te, înger al curăţiei şi al rugăciunii,
Bucură-te, dreptar al vieţuirii creştine în familie,
Bucură-te, pildă pentru soţiile credincioase,
Bucură-te, pavăză a mamelor creştine şi a copiilor lor,
Bucură-te, veghetoare asupra tinerilor care vor să se căsătorească,
Bucură-te, arătând calea spre mănăstire celor ce o caută,
Bucură-te, mână întinsă celor ce vor să se pocăiască,
Bucură-te, ajutătoarea celor ce pun început bun mântuirii,
Bucură-te, glas al sfinţeniei în pustia lumii iubitoare de rătăcire,
Bucură-te, sfântă Iuliana, cunună a familiilor creştine.
Condacul al 2-lea: Născându-te într-o familie credincioasă, încă din copilărie sufletul tău a râvnit după frumuseţile cereşti, ai iubit postul şi rugăciunea mai mult decât petrecerea cu cei de o vârstă cu tine şi nu te-ai scârbit când erai defăimată pentru nevoinţele tale, ci Îi cântai lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 2-lea: Orfană rămânând de la o vârstă fragedă, ai căutat să trăieşti ca o vrednică fiică a Maicii Domnului şi la ea ai căutat sprijin şi ocrotire. Şi, prigonită fiind de rudele care nu înţelegeau asprimea vieţii tale, nu te-ai lenevit a duce lupta cea bună. Pentru aceasta îţi cântăm:
Bucură-te, că între oameni trăind, ai ales a fi cu mintea la cele cereşti,
Bucură-te, că, lipsită fiind de iubirea mamei tale, ai căutat iubirea lui Dumnezeu,
Bucură-te, ocrotitoare a orfanilor şi a copiilor lipsiţi de dragostea părintească,
Bucură-te, alinare a suferinţelor celor apăsaţi de singurătate,
Bucură-te, că frăgezimea vârstei nu te-a împiedicat să dobândeşti Duhul cel Sfânt,
Bucură-te, că nu te înduplecai să renunţi la nevoinţele tale,
Bucură-te, că timpul îl petreceai în lucrări duhovniceşti,
Bucură-te, că îţi ascundeai virtuţile cu smerenie,
Bucură-te, că prin răbdarea batjocurilor te-ai încununat,
Bucură-te, că nu ai căutat înţelegere la oamenii slabi în credinţa,
Bucură-te, că nu te-ai deznădăjduit când erai dispreţuită pentru vieţuirea ta,
Bucură-te, că pe stânca răbdării ai stat şi te rogi pentru cei lipsiţi de răbdare,
Bucură-te, Sfântă Iuliana, cunună a familiilor creştine!
Condacul al 3-lea: Iubitor de Hristos fiind părintele care te-a cununat cu soţul tău, după predania Sfinţilor Părinţi v-a călăuzit să trăiţi în viaţa de familie, sporind în iubire, în rugăciune şi nevoinţa, ca să cântaţi împreună cu toţi sfinţii: Aliluia!
Icosul al 3-lea: Stavilă eşti celor care defaimă căsătoria zicând că este o cale a poftelor şi a patimilor, pentru că ai adeverit că nunta este o mare binecuvântare şi un mare dar pentru cei care o trăiesc în Hristos şi in Biserică, după cuvântul Sfântului Pavel, apostolul neamurilor. Şi drept mulţumire îţi zicem unele ca acestea:
Bucură-te, că ai arătat că familia e drum spre rai,
Bucură-te, că ai îndepărtat îndoiala de la cei şovăitori,
Bucură-te, adeverire a vieţii trăite după Evanghelie,
Bucură-te, următoare a poveţelor Sfântului Apostol Pavel,
Bucură-te, întărire a celor ce aleg să se unească în Taina cununiei,
Bucură-te, praznic al inimilor care caută să dobândească sfinţenia,
Bucură-te, floare care aduci bună mireasmă în casele creştinilor,
Bucură-te, sprijin al celor care se împotrivesc duhului acestei lumi,
Bucură-te, mărturisire a iubirii prin care familia se întăreşte,
Bucură-te, că goneşti diavolii semănători de dezbinare,
Bucură-te, că izgoneşti tulburarea şi neînţelegerea,
Bucură-te, pace a familiilor credincioase,
Bucură-te, Sfântă Iuliana, cunună a familiilor creştine!
Condacul al 4-lea: Ai înţeles, Sfântă Iuliana, că dacă prin femeia credincioasă se poate mântui bărbatul necredincios, dacă urmează credinţei şi faptelor ei de virtute, cu atât mai mult bărbatul credincios poate să se folosească de vieţuirea sfântă a soţiei sale şi să Îi cânte lui Dumnezeu cu glas de strigare: Aliluia!
Icosul al 4-lea : Ai vrut să îl duci şi pe soţul tău Gheorghe la măsura nevoinţelor tale, vrând să se vadă şi în fapte credinţa sa. Cu pricepere l-ai sfătuit să ridice pe umerii săi crucea nevoinţelor, făcându-se pildă pentru soţii credincioşi ca să se sprijine unul pe altul în lupta cea duhovnicească, şi pentru aceasta auzi de la noi:
Bucură-te, sfeşnic aprins de Dumnezeu în noaptea îndepărtării de credinţă,
Bucură-te, că pe soţul tău l-ai sfătuit cu multă pricepere,
Bucură-te, că de la tine învaţă soţii să se ajute în războiul duhovnicesc,
Bucură-te, sfătuire cu pricepere şi mustrare blândă,
Bucură-te, nădejde a celor biruiţi de deznădejde,
Bucură-te, că aduci gândul cel bun în sufletele şovăitoare,
Bucură-te, că de nepriceperea noastră nu te scârbeşti,
Bucură-te, că ne arăţi cum să-i ajutăm pe cei de lângă noi,
Bucură-te, că nu prin vorbe, ci prin fapte ne înveţi să îi sfătuim,
Bucură-te, cuvânt bun spus la vreme potrivită,
Bucură-te, tăcere roditoare, binecuvântată de Dumnezeu,
Bucură-te, rugătoare pentru toţi cei ce vor să se mântuiască,
Bucură-te, Sfântă Iuliana, cunună a familiilor creştine!
Condacul al 5-lea: Cu treisprezece copii te-a binecuvântat Dumnezeu şi vie roditoare ai fost, după cuvântul Psalmistului David. Dar greutăţile creşterii copiilor nu te-au îndepărtat de lucrarea duhovnicească, ci ţi-au fost pricină de înmulţire a virtuţilor, căci I-ai cântat neîncetat lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 5-lea: Cum te vom lăuda, mamă cu mulţime de copii şi sfântă cu mulţime de fii duhovniceşti? Că prin faptele tale ai ruşinat pe cei care fug de crucea facerii de copii şi de cea a creşterii lor în Hristos, şi pentru aceasta îţi cântăm:
Bucură-te, laudă a soţilor care nu-şi îngroapă talanţii,
Bucură-te, urmaşă a sfintelor mame din vechime,
Bucură-te, că ai adus pe lume treisprezece copii,
Bucură-te, că nu te-ai deznădăjduit când Domnul i-a luat la El pe unii din ei,
Bucură-te, că ţi-ai crescut copiii în dreapta credinţă,
Bucură-te, că i-ai învăţat să trăiască pentru Hristos,
Bucură-te, că nu i-ai hrănit doar trupeşte, ci şi duhovniceşte,
Bucură-te, mărturisitoare a virtuţii şi osândire a păcatului,
Bucură-te, mustrătoare a femeilor care vor să lepede pruncii,
Bucură-te, că îi cerţi pe soţii care nu vor să facă copii,
Bucură-te, că, aflând despre faptele tale, unii se pocăiesc de faptele lor,
Bucură-te, că mică biserică a fost familia ta,
Bucură-te, Sfântă Iuliana, cunună a familiilor creştine!
Condacul al 6-lea: Nu ne este lesne să înţelegem cum, purtând grija familiei, ai găsit vreme să te ocupi şi de mulţime mare de săraci şi de orfani, dar ai arătat prin aceasta că mulţimea treburilor casei nu trebuie săi oprească pe credincioşi să Îi cânte lui Dumnezeu : Aliluia!
Icosul al 6-lea: În loc să asculte poruncile Evangheliei şi să poarte de grijă săracilor, bolnavilor, orfanilor şi tuturor necăjiţilor, mulţi creştini se îngrijesc numai de binele lor şi al rudelor lor, dobândind bunătăţile pământeşti şi pierzând Împărăţia Cerurilor, dar tu ai ţinut poruncile şi ai dobândit raiul cel gătit sfinţilor. Iar noi, învăţându-ne din jertfelnicia ta, îţi cântăm:
Bucură-te, că te osteneai lucrând nopţile pentru a-i ajuta pe cei săraci,
Bucură-te, hrănitoare a celor flămânzi şi însetaţi,
Bucură-te, că prin lucrul mâinilor tale i-ai îmbrăcat pe cei lipsiţi,
Bucură-te, că i-ai îngrijit în casa ta pe cei bolnavi,
Bucură-te, că aveai grijă ca morţii să fie înmormântaţi după lege,
Bucură-te, că nici casnicii tăi nu ştiau milosteniile tale,
Bucură-te, că ai fugit de lauda omenească,
Bucură-te, că ai rânduit milosteniile cu dreaptă socoteală,
Bucură-te, că pentru virtutea ta unii slujitori te ocărau,
Bucură-te,că ai răbdat defăimările lor fără să te mâhneşti,
Bucură-te, chemându-ne să luăm de la tine pildă de vieţuire,
Bucură-te, că ne chemi să te urmăm în milostenie,
Bucură-te, Sfântă Iuliana, cunună a familiilor creştine!
Condacul al 7-lea: Ridicându-te la rugăciune într-o noapte, vrăjmaşul diavol te-a înspăimântat, iar tu, de frică, ai lăsat rugăciunea şi te-ai dus să te culci, dar nici în somn ispita nu a încetat, căci ai visat mulţime de diavoli care încercau să te omoare. Dar, rugându-te Maicii Domnului şi Sfântului Nicolae, ai primit degrabă ajutor, şi pentru aceasta I-ai cântat lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 7-lea: Sfântul Nicolae ţi-a spus în vis: „Fiica mea! Fii tare şi puternică şi nu te înfricoşa de ameninţările diavolilor, căci Hristos mi-a poruncit să te apăr de diavoli şi de oamenii cei răi”, iar tu, trezindu-te, l-ai văzut cum ieşea ca un fulger din camera ta, deşi uşa era închisă. Te lăudăm cu toţii, cinstită Iuliana, pentru că eşti fiică duhovnicească a sfântului din Mira Lichiei:
Bucură-te, că de ispitele întunericului ne ajuţi să ne ferim,
Bucură-te, că celor înfricoşaţi de diavol le aduci pacea,
Bucură-te, sprijin al preoţilor care se luptă cu puterile întunericului,
Bucură-te, că îi ajuţi să izgonească diavolii care îi chinuie pe oameni,
Bucură-te, că Domnul ţi-a dat putere împotriva duhurilor necurate,
Bucură-te, că pe cei robiţi de păcate îl îndrepţi spre pocăinţă,
Bucură-te, că pentru rugăciunile tale nevăzutului înşelător îi descoperim cursele,
Bucură-te, că ai arătat că mirenii pot ajunge la măsurile monahilor,
Bucură-te, că, precum ai fost ajutată de Sfântul Nicolae, ne ajuţi şi tu pe noi,
Bucură-te, că nu numai de diavoli, ci şi de oamenii răi te-a apărat sfântul ierarh,
Bucură-te, că, cinstindu-i pe sfinţi, ai fost ajutată de ei,
Bucură-te, că acum împreună cu ei Îl slăveşti de Dumnezeu,
Bucură-te, Sfântă Iuliana, cunună a familiilor creştine!
Condacul al 8-lea: Încercând iar diavolii să te înspăimânte, degrabă a venit Sfântul Nicolae şi i-a gonit, dar unul din ei a strigat fugind că la bătrâneţe vei muri de foame şi nu vei mai putea să ajuţi pe nimeni după obicei, dar tu nu te-ai înfricoşat, ci I-ai cântat lui Dumnezeu cântarea de biruinţă: Aliluia!
Icosul al 8-lea: Mii şi mii de creştini au murit din pricina marii foamete îngăduite de Dumnezeu pe pământul rusesc, tu însă te-ai străduit să nu laşi nici un sărac să plece neajutorat de la uşa casei tale. Şi, ştiind că nici acum nu îi laşi lipsiţi de ajutorul tău pe cei necăjiţi, îţi zicem:
Bucură-te, că în vremuri grele credinţa nu ţi s-a împuţinat,
Bucură-te, că atunci când puţin- credincioşii se tulburau tu ţi-ai păstrat tăcerea,
Bucură-te, că în lume ai trăit ca şi cum nu ai fost din lume,
Bucură-te, că i-ai îndemnat pe cei de lângă tine să se mulţumească cu ce aveau,
Bucură-te, că rugându-i să nu fure de la alţii i-ai învăţat să ceară de la Dumnezeu,
Bucură-te, că necazul l-ai înfruntat prin veselie duhovnicească,
Bucură-te, că în necazuri a fost încercată credinţa ta,
Bucură-te, că ai purtat crucea sărăciei nu L-ai hulit pe Dumnezeu,
Bucură-te, că ştiind greutăţile vieţii îi ajuţi pe cei lipsiţi,
Bucură-te, milostivă ajutătoare în ceasul încercării noastre,
Bucură-te, că te rogi să avem cele de trebuinţă,
Bucură-te, Sfântă Iuliana, cunună a familiilor creştine!
Condacul al 9-lea: Cum oare să vieţuim, ca să Îi fim bineplăcuţi lui Dumnezeu? Cine are cu adevărat dreaptă socoteală, rânduind cum trebuie postul şi rugăciunea? Ştiindu-ne micimea, ne rugăm ţie, Sfântă Iuliana, să te rogi să fim îndrumaţi prin părinţii noştri duhovniceşti, ca lui Dumnezeu, Care te-a întărit, să Îi putem cânta cu toţii cântarea de laudă: Aliluia!
Icosul al 9-lea: Nu te-ai uitat la neputinţa firii femeieşti, ci ai adăugat nevoinţa peste nevoinţă, simţindu-te acoperită de harul lui Hristos. Nefiind maică, ai arătat că mirenii pot lua asupra lor jugul asprelor nevoinţe, ruşinându-i pe toţi cei care spuneau că vremea nevoinţelor a trecut, şi pentru râvna ta îţi zicem:
Bucură-te, că însetai după cuvintele înţelepte ale Sfinţilor Părinţi,
Bucură-te, că nu în puterile tale, ci în Hristos ţi-ai pus nădejdea,
Bucură-te, că ai fugit de lenevie şi de împrăştierea minţii,
Bucură-te, că nu ai lăsat ispita mândriei să îţi intre în suflet,
Bucură-te, că ai dispreţuit făţărnicia şi purtarea fariseică,
Bucură-te, că mult te-ai folosit de sfaturile duhovnicului tău,
Bucură-te, că îi ajuţi pe creştini să îşi găsească duhovnici iscusiţi,
Bucură-te, că, ascultându-L pe Dumnezeu, ai fost şi tu ascultată de El,
Bucură-te, că nopţile le petreceai în privegheri, bucurându-te în Domnul,
Bucură-te, că, rugăciunea lui Iisus zicând neîncetat, ai curăţit cămara inimii tale,
Bucură-te, dascăl al rugăciunii pentru cei din vâltoarea lumii,
Bucură-te, că pe Mirele Hristos L-ai aşteptat ca o fecioară înţeleaptă,
Bucură-te, Sfântă Iuliana, cunună a familiilor creştine!
Condacul al 10-lea: După ce ai adus pe lume treisprezece copii, ai râvnit a-ţi înmulţi nevoinţele şi te-a frământat gândul plecării la mănăstire. Dar soţul tău te-a rugat să rămâi alături de el, învoindu-se să trăiţi în înfrânare, ca fraţii. Iar tu, fiind soţie ascultătoare şi mamă iubitoare de fii, te-ai supus cu smerenie, cântându-I lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 10-lea: Ai arătat că nu dispreţuieşti nunta, trăind viaţă legiuită cu bărbatul tău, însă ai arătat şi că scopul vieţii de familie este dobândirea raiului. Iar după ce ţi-a i făcut datoria de mamă, născând şi crescând mulţi copii, ai vrut să urci mai sus pe scara virtuţilor şi ai trăit lângă soţul tău ca lângă un frate în Hristos. Şi pentru aceasta îţi cântăm:
Bucură-te, că ai vrut să urmezi cuvioşilor părinţi şi cuvioaselor maici,
Bucură-te, că, fără să depui voturile călugăreşti, ai trăit ca o maică,
Bucură-te, că, rămânând în aceeaşi cameră cu soţul tău, ai trăit îngereşte,
Bucură-te, că, după moartea acestuia, te-ai pregătit pentru propria ta moarte,
Bucură-te, că preotul a auzit glasul Maicii Domnului care din icoană te-a lăudat,
Bucură-te, că glasul a mărturisit în chip minunat că Duhul Sfânt sălăşluieşte în tine,
Bucură-te, că Maica Domnului te-a chemat să te rogi la biserica , nevoindu-te,
Bucură-te, că, deşi era foarte frig, i-ai dat ascultare, necruţându-ţi ostenelile,
Bucură-te, că, sărutând tu icoana Născătoarei de Dumnezeu, în tot satul s-a simţit bunămireasmă,
Bucură-te, că Împărăteasa Cerurilor a cerut să fii cinstită pentru sfinţenia ta,
Bucură-te, că, pentru evlavia ta, oamenii L-au slăvit pe Dumnezeu,
Bucură-te, Sfântă Iuliana, cunună a familiilor creştine!
Condacul al 11-lea: Îmbolnăvindu-te în ultimele zile ale vieţii tale, nu ţi-ai împuţinat nevoinţele, ci ai înmulţit rugăciunile. Şi când, slăvindu-L pe Dumnezeu, ai părăsit această lume s-a văzut pe capul tău o coroană de aur şi o lumină albă, pentru care toţi I-au cântat Domnului într-un glas: Aliluia!
Icosul al 11-lea: Bucurie mare au avut cei care au aflat moaştele tale nestricate şi de mir izvorâtoare, şi au dus de îndată la catedrală un vas cu mirul binemirositor, cu care ungându-se bolnavii au primit tămăduire. Vestind şi noi binecuvântarea sfintelor tale moaşte, îţi cântăm aşa:
Bucură-te, că la moartea ta s-a arătat pe capul tău o coroană de aur,
Bucură-te, că ai fost încununată de Dumnezeu pentru sfinţenia ta,
Bucură-te, că, după moarte, ai cerut să fii înmormântată lângă soţul tău,
Bucură-te, că şi prin aceasta ai arătat cinstea familiei,
Bucură-te, adeverind că taina căsătoriei nu se sfârşeşte în lumea aceasta,
Bucură-te, că îi chemi pe creştini să se pregătească pentru viaţa cea veşnică,
Bucură-te, că şi după moarte L-ai mărturisit pe Hristos,
Bucură-te, că aflarea sfintelor tale moaşte a fost pricină de bucurie,
Bucură-te, că mulţimea mirului izvorât a arătat mulţimea minunilor tale,
Bucură-te, că celor care îşi întinează trupurile prin păcate le vădeşti rătăcirea,
Bucură-te, că celor care dispreţuiesc trupul le arăţi greşeala,
Bucură-te, că trupul tău a fost templu al Duhului Sfânt,
Bucură-te, Sfântă Iuliana, cunună a familiilor creştine!
Condacul al 12-lea: Arătându-te după moarte preotesei Agata, care era bolnavă, i-ai zis: „ Mergi la biserică şi sărută icoana Sfintei Iuliana”, iar ea, tămăduindu-te, a făcut cunoscută minunea ta, cântându-I lui Dumnezeu cu mulţumire: Aliluia!
Icosul al 12-lea: Mulţime mare de minuni ai făcut nouă, credincioşilor, şi pentru aceasta te rugăm să stai lângă noi în fiecare zi a vieţii noastre, apărându-ne în necazuri şi ispite ca să îţi cântăm cu inimile pline de bucurie:
Bucură-te, că pe preoteasa Agata ai chemat-o să sărute icoana ta,
Bucură-te, că şi pe noi ne chemi să te cinstim ca pe o ajutătoare a noastră,
Bucură-te, că pe copiii cărora le curgea sânge din mâini şi din picioare i-ai vindecat,
Bucură-te, că pe Iosif l-ai izbăvit de moarte când nimeni nu credea că va mai trăi,
Bucură-te, că el a venit pe jos în satul Lazarevo pentru a-ţi mulţumi,
Bucură-te, că din ostenelile lui ne învăţăm şi noi să fim mulţumitori,
Bucură-te, că ai stins focul care se apropia de biserică,
Bucură-te, că multe feluri de minuni ai săvârşit prin harul lui Dumnezeu,
Bucură-te, primind puţinele noastre cuvinte de laudă,
Bucură-te, că din Rusia în toată lumea s-a întins lauda ta,
Bucură-te, că moaştele tale au binecuvântat ţinuturi îndepărtate,
Bucură-te, minune a lui Dumnezeu pentru întărirea adevăratei credinţe,
Bucură-te, Sfântă Iuliana, cunună a familiilor creştine!
Condacul al 13-lea:
O, Sfântă Iuliana din Lazarevo, comoară a Rusiei dreptcredincioase şi a întregii Biserici, primeşte acum această rugăciune care se aduce ţie ca mulţumire pentru ajutorul pe care îl dai neamului creştinesc, şi întăreşte-ne ca până la sfârşitul vieţii noastre să Îi cântăm lui Dumnezeu împreună cu tine: Aliluia!
(Acest condac se zice de 3 ori. Apoi se zice Icosul 1 şi Condacul 1.)
Rugăciune:
Sfântă Iuliana din Lazarevo, chivot al milosteniei şi reazem al familiilor credincioase, plecând genunchii la rugăciune cădem către tine şi te rugăm: vezi necazurile care ne apasă, vezi furtuna care s-a ridicat asupra noastră. Nu ne lăsa, sfântă a lui Dumnezeu. Vino în ajutorul nostru degrabă, aşa cum şi Sfântul Nicolae a venit în ajutorul tău când erai înconjurată de diavoli. Nu pregeta, sfântă, să arăţi puterea pe care ţi-a dat-o Dumnezeu pentru mângâierea celor neputincioşi.
Vino, Sfântă Iuliana, vino şi stai lângă inimile noastre apăsate de durere şi de tulburare. Roagă-te să ne întărim credinţa, să părăsim păcatele şi să punem început bun mântuirii. Arată-te păzitoare a curăţiei şi iubirii celor căsătoriţi, îndrumătoare a copiilor şi a tinerilor. Fii mângâietoare a orfanilor şi a celor întristaţi şi grabnică tămăduitoare a celor bolnavi, aşa cum ai fost şi celor care au primit de la tine ajutor minunat în rugăciunile lor.
Ai grijă de toţi creştinii, de copii, de părinţii lor, de toţi monahii şi monahiile, de toţi preoţii şi ierarhii. Roagă-te pentru noi, să nu fim înghiţiţi de duhul lumii acesteia şi să nu lepădăm credinţa cea dreaptă. Ci să mergem pe calea sfinţeniei, pe calea rugăciunii şi a virtuţilor, ca, acoperiţi de rugăciunile tale, să Îl slăvim pe Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, Treimea cea de o fiinţă şi nedespărţită, în vecii vecilor. Amin.
"Într-o iarnă a fost atât de frig, încât pământul se crăpase din pricina gerului şi pentru o vreme ea nu s-a mai dus la biserică, ci se ruga acasă. Într-o zi foarte de dimineaţă, când preotul a intrat în biserica Dreptului Lazăr din sat, a auzit venind din icoana Preasfintei Născătoare de Dumnezeu o voce care zicea :
« Du-te şi întreab-o pe milostiva văduvă Iuliana de ce nu vine la biserică să se roage. Rugăciunea ei de acasă este bineplăcuta lui Dumnezeu, dar nu atât de mult ca rugăciunea din biserică. Dar trebuie să o cinsteşti, căci are mai puţin de şaizeci de ani şi Duhul Sfânt sălăsluieşte în ea. ».
Preotul a alergat apoi cu mare spaimă la fericita Iuliana, a căzut la picioarele ei cerând iertare şi i-a povestit despre vedenia sa. Ea a ascultat cu multă reţinerea cele spuse, deoarece nu erau spuse în taină, ci de faţă cu multă lume şi apoi i-a zis :
« Vă înşelaţi ! Nu cumva e vorba de sfinţia voastră ? Cine sunt eu, o păcătoasă înaintea Domnului, ca să fiu vrednică de o astfel de întâmplare ? »
Apoi i-a rugat stăruitor pe preot şi pe cei ce auziseră acestea să nu le spună nimănui, nici înainte, nici după moartea ei. Atât de mare era smerenia sa, încât nici după moarte nu voia să fie lăudată de oameni. Imediat după aceasta a mers la biserică şi a cerut să se facă o rugăciune, iar ea s-a rugat mult cu lacrimi şi a sărutat icoana Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Dintr-o dată, chiar în acel moment, o mireasmă minunată s-a răspândit în biserică şi în tot satul, încât toţi se minunau şi îl slăveau pe Dumnezeu. Astfel cuvântul preaînţeleptului Pavel către Timotei : Pe văduve cinsteşte-le(1 Tim. 5, 3) s-a împlinit, căci însăşi Maica Domnului, cea mai curată dintre toate făpturile, a dat mărturie despre această văduvă şi a poruncit ca ea să fie cinstită. Din acea zi fericita Iuliana a început să meargă în fiecare zi la biserică să se roage. »
