Iubirea aproapelui

“Iubirea aproapelui este o virtute atât de mare, încât pune margini libertăţii omului şi astfel o păstrează între hotarele moralităţii. Când trece peste anumite margini, libertatea devine abuz, anarhie, crimă, viaţă fără  reguli morale. Iubirea aproapelui nu numai ne opreşte să-i facem rău semenului, dar ne obligă să-i facem bine. Cel mai mare semn de libertate în creştinism, este renunţarea la propria libertate, din iubire faţă de om, ca şi Hristos Mântuitorul, Care şi-a arătat cea  mai mare libertate prin iubirea faţă de oameni.

Unde este milă şi iubire faţă de om, acolo viaţa e frumoasă, e veselă şi fericită, ca o grădina plină de îngeri, de copii, de crini şi de trandafiri. Acolo este şi dreptate şi fericire. Unde lipseşte mila şi iubirea faţă de om, acolo viaţa este ca şi o grădină plină de şerpi, de şerpi veninoşi, de fiare sălbatice. »(Pr. Ilarion Felea, Spre Tabor)

 

Sursa imaginii: http://europeana.cimec.ro/detaliu.asp?

Pericolul alcoolismului

O cruce ortodoxă rusească marchează locul în care preotul Andrei Nikolaev şi familia sa au ars de vii în decembrie 2006, în Dalekushi,, Rusia.

Articol de Tom Lasseter / McClatchy Newspapers

Dalekushi, Rusia – Focul a mistuit trupul preotului, oase carbonizate şi carne vie, arzând ore întregi. Trupurile soţiei, Oksana, şi ale copiilor, de 10, 7 şi 5 ani, zăceau întinse lângă trupul lui Andrei Nikolaev în cenuşa rămasă de pe urma incendierii căsuţei  lor modeste dintr-o zonă rurală a Rusiei.

Un investigator guvernamental a suspectat o incendiere voită şi multe persoane au învinuit de moartea acestei familii pe alcoolicii din zonă care spărgeau bisericile în căutare de icoane  bune de vândut pentru a-şi procura bani de vodka. S-a zvonit că Nikolaev, îngrijorat ca biserica lui nu era destul de sigură, ţinea banii şi odoarele acasă, au declarat orăşenii.

La mai bine de doi ani şi jumătate de la incendiul din decembrie 2006, nimeni nu a fost arestat în acest caz. Oficialii ruşi, fără să ofere vreo probă, dau acum vina pe victime. Nikolaev era în misiune de salvare a acestui colţ îndepărtat al ţării sale din starea de declin, alcoolism şi alte rele.  Avea 32 de ani când a murit, cu vreo două săptămâni înainte de vacanţa de Crăciun din Rusia ortodoxă.

Cunoştinţele spuneau că Nikolaev, care sosise pe la mijlocul anilor `90 să slujească la Dalekushi şi în satele din împrejurimi, despărţite unele de altele prin fâneţe şi legate prin drumuri de ţară prăfuite, era hotărât să schimbe ceva. El crescuse în Kuvshinovo, la 16 mile înspre vest, unde muncitorii la fabrica de hârtie câşătigau câteva sute de dolari pe lună. Biserica lui, Sfânta Treime, cândva o clădire impunătoare, neoclasică, flancată cu şiruri de coloane albe, se prăbuşea. Ctitorită în 1836 pe o moşie boierească, cu peisaje luxuriante şi lacuri, biserica din Dalekushi a fost transformată, prin 1930,  într-o tabără de tineret a Partidului Comunist, apoi folosită ca fabrică pentru industrializarea laptelui, centru de recreere şi depozit pentru îngrăşăminte.

Nikolaev începuse să adune bani pentru repararea bisericii. În predicile sale îi implora pe săteni să nu mai bea. Nu era un mesaj popular. Cu mai puţin de două luni înainte de moartea sa, Nikolaev apăruse la un studio de TV din Moscova, cu pletele sale castanii până la umeri şi cu barbişonul, purtând veşmântul negru preoţesc şi o cruce mare de aur. TVTs, un canal controlat de conducerea oraşului Moscova, l-a invitat să vorbească despre pericolele alcoolismului. Nikolaev a spus atunci că se confruntase cu şapte tentative de jefuire a bisericii sale.

«  Am fost nevoit să mă apăr – iertaţi-mă ! – cu puşca în mână », a spus el.  Reportajul îl arată mergând printre ruinele vechii sale locuinţe de lânga Dalekushi, care arsese până la pământ cu un an înainte – incendiu pus de către beţivi, le spusese Nikolaev atunci prietenilor săi. Dacă nu şi-ar fi scos afară soţia şi copiii în noaptea aceea, ar fi fost morţi, a mărtrisit el. « E foarte dificil să trăieşti în satul acesta », a mărturisit el auditoriului. « E greu mai ales dacă eşti preot şi ai familie...Mereu am fost foarte îngrijorat pentru familia mea. »

Un inspector federal – şef a declarat că familia Nikolaev  a pierit într-un incendiu premeditat. După ce media naţională şi occidentală a relatat întâmplarea şi a adus la cunoştinţa publicului opiniile preotului despre declinul Rusiei, oficialii au început să vorbească despre o problema electrică sau despre o crimă şi un suicid în cazul Nikolaev.

Când un reporter de la publicaţia McClatchy a vizitat Dalekushi, guvernatorul Alexander Volkov i-a declarat : « Preotul a dat foc din interior casei sale ». Vera Davidova, o vecină a spus că în seara dinaintea morţii sale Nikolaev era afară, în stradă, aşteptându-şi copiii să se întoarcă de la piaţă. Purtătoarea de cuvânt a comitetului regional de investigare al Procuraturii, Karina Beketova, nu are niciun comentariu de făcut. Ea nu spune dacă este vreo anchetă în desfăşurare.

Ca mulţi alţi localnici, nici Davidova nu vrea să facă ipoteze despre potenţialii ucigaşi. Ea menţionează, însă, că mulţi oameni săraci au nevoie de bani pentru alcool. O femeie care îl cunoştea pe Nikolaev de pe vremea când era student la teologie a declarat că acesta îi mărturisise că familia sa primise ameninţări. Întrebată cine ar putea fi responsabil de campania de intimidare şi cine l-ar fi putut ucide pe preot, Zinaida Zhirnova a spus : « Toţi aici se îmbată, deci e greu să ştii li cine anume îl ameninţa ».

Sursa materialului : http://www.johnsanidopoulos.com/2009/08/russian-priest-family-burned-alive.html