Când potrivnicul se vede bătut la piedica primă cea mai uşoară ce o ridică în calea robilor lui Dumnezeu prin lume, mândria nu-l lasă să se dea biruit, ci le stârneşte piedica a doua, prin viciile trupului sau o iubire trupească de sine. Firea trupului fiind surdă, oarbă şi mută, nu te poţi înţelege cu el decât prin osteneală şi foame. Însă acestea trebuie conduse după dreapta socoteală, ca să nu dăuneze sănătăţii. Acestea îl îmblânzesc, încât nu se mai ţine vrăjmaş lui Dumnezeu.
Rugăciunea şi postul scot dracii poftei şi ai mâniei din trup.
Foamea îmblânzeşte fiarele.
Cu dinadinsul se atrage luarea aminte că toată lupta aceasta să nu se ducă fără îndrumarea unui duhovnic iscusit, care ştie cumpăni pentru fiecare în parte măsura, trebuinţa şi pitinţa...
***
Citirea
Pentru a învăţa din Dumnezeieştile Scripturi şi Vieţile Părinţilor cum să biruiască patimile şi să dobândească virtuţile. Pentru ca să umple mintea lui cu cuvintele Duhului Sfânt şi să uite cuvintele şi gândurile necuvioase, [pe] care le-a auzit fiind afară de chilie, cel ce vrea să înveţe cunoştinţa de Dumnezeu nu trebuie să fie numai cu auzirea. Pentru că altceva este auzirea şi altceva este fapta.
Cunoştinţa duhovnicească nu se iveşte numai din cugetare, ci se dă de la Dumnezeu, după har, celor smeriţi la cuget. Că cel ce citeşte Scripturile poate le cunoaşte în parte ; nu e de mirare, mai ales dacă e lucrător. Dar unul ca acesta nu are cunoştinţa lui Dumnezeu, ci trebuie să asculte cuvintele celor ce au cunoştinţă de Dumnezeu : Prooroci, Apostoli, Sfinţi Părinţi(Preoţi).
Seminţe duhovniceşti – Un caiet al Părintelui Arsenie Boca, Editura Lumea Credinţei, Bucureşti, 2009, p.122 ; p. 80.
