Sursa: http://sfparascheva.mmb.ro/index.php?pag=51
marți, 13 octombrie 2009
Cum încearcă vrăjmaşul să abată omul pe calea greşită(II)
Din experienţele adunate în Vieţile Sfinţilor este limpede că Dumnezeu, pe cei care cred în El şi îşi închină viaţa Lui, îi conduce cu iubire fierbinte spre desăvârşire, în diferite feluri. El chiar va îngădui vrăjmaşului să le facă rău, dar nu va întârzia să sosească cu ajutorul Său. Totul este de la Dumnezeu. Dar căile sale sunt minunate şi, foarte important, ele sunt ascunse. Chiar omul care este condus, înţelege aceste căi numai atunci când priveşte înapoi, după ce faptul a fost împlinit. Iată atunci, cât de importantă este rugăciunea neîncetată: „Mântuieşte-mă prin calea pe care Tu o ştii!”. Încredinţându-se grijii lui Dumnezeu cu această rugăciune, drumul devine fără întoarcere.
Vrăjmaşul nu va dormi. Sfinţii lui Dumnezeu au observat că el lucrează asupra începătorilor în două feluri.
(1). Pe unii nu-i tulbură deloc şi nu le opune nicio rezistenţă. Cei care nu au piedici interioare sau exterioare şi văd că totul merge lin, încep să-şi închipuie că aşa stau lucrurile şi cred că au izgonit toţi potrivnicii, care nu mai pot să li se arate. De îndată ce au intrat aceste gânduri, potrivnicul vine imediat şi începe să ţese visuri deşarte din care se nasc mândria de sine, căderea din ajutorul dat de Dumnezeu şi încetarea căutării acestui ajutor. Rezultatul este pierderea darului. De îndată ce s-a ajuns până aici, diavolul începe să lucreze cu tiranie ca să stârnească răul din interior şi multă împotrivire din afară, şi sărmanul om mândru cade. Astfel de împrejurări nu sunt rare. Permite-mi să-ţi atrag atenţia asupra acestui fapt acum, când te gândeşti cum să-ţi ordonezi viaţa, ca atunci când vei începe noua viaţă şi totul va merge liniştit, să nu-ţi faci nicio părere prea bună despre tine, ci să vezi în aceasta cursa diavolului, lucrul cel mai periculos, şi îţi vei spori grija faţă de această problemă. Desăvârşirea, pe care abia o putem pricepe, vine după multă strădanie, şi după ani îndelungaţi, nu de la început şi în timpul primelor zile.
(2). Pe de altă parte, vrăjmaşul atacă pe alţii cu toată puterea şi iuţimea chiar de la început, şi astfel, asemenea începători sunt pierduţi. Indiferent încotro se îndreaptă un asemenea om, totul se întoarce împotriva lui în gândurile şi simţirile sale. În afară se pare că totul merge împotriva bunelor sale intenţii şi că nimic nu-i este binevoitor. Vrăjmaşul procedează astfel pentru a-l înspăimânta pe novice chiar de la început şi a-l determina să renunţe la bunele sale intenţii şi să se întoarcă la viaţa sa uşuratică. De îndată ce observă la el că novicele nu cedează, ci se menţine pe poziţie, îndată se retrage. Opunerea curajoasă în faţa vrăjmaşului aduce cununa nevoinţelor, şi el nu doreşte să le aducă asemenea cununi. Ţine minte, deci, ca în cazul împotrivirii grele să nu te înspăimânţi; trebuie să ştii că aceasta este o cursă a diavolului, la care el va renunţa de îndată ce observă hotărârea ta.
Este bine să nu consideri calea din faţa ta ca fiind plăcută. Aceasta este o viziune realistă a problemei. Pregăteşte-te să fii hotărâtă. Totuşi, trebuie să te mântuieşti. Mai sunt şi alte lucruri pe care ar trebui să ţi le spun, dar o voi face altădată.
***
Fragment lămuritor despre destinatara scrisorilor Sf. Teofan, din Prefaţa cărţii „Viaţa duhovnicească şi cum o putem dobândi”:
„Odată, pe când se afla la un bal anual, în mijlocul sălii de dans, tânăra doamnă a avut o viziune neaşteptată asupra nemuririi sufletului şi întrucât această viziune i-a luminat cugetul, i-a venit ideea că tot acest vârtej din jurul ringului de dans era total inutil. Fiind uimită şi tulburată, ea a scris pustnicului: „Este normal acest lucru sau este o piedică nefirească în calea dorinţei de a trăi o viaţă fericită în această lume?”. Răspunsul la întrebarea ei a declanşat o corespondenţă care a avut ca rezultat acest volum şi retragerea ei într-o chilie de mănăstire, devenind monahie. Ea obişnuia să stea în faţa ferestrei care dădea înspre grădina împrejmuită a mănăstirii, unde un tril de pasăre pătrundea în interior şi ieşea, ca un semn al unui vizitator din cer şi un simbol al libertăţii duhovniceşti.”
Cum încearcă vrăjmaşul să abată omul pe calea greşită(I)
Din Studiul introductiv la volumul „Viaţa duhovnicească şi cum o putem dobândi”, alcătuit de Protos. Teodosie Paraschiv la 14 octombrie 2006 :
„Viaţa duhovnicească şi cum o putem dobândi” este rezultatul unei corespondenţe între o tânără creştină din partea superioară a clasei de mijloc şi Sf. Teofan Zăvorâtul. În această colecţie de scrisori îl vedem pe Sf. Teofan străduindu-se să se asigure că tânăra creştină, căreia i se adresează, nu numai că este familiarizată cu principiile vieţii duhovniceşti, ci pricepe cu acurateţe „tonul” acestei vieţi.
Această acordare a sufletului este necesară pentru ca sufletul să fie în armonie cu vocea Providenţei divine ce răsună în inima omului[…]Sf. Teofan ne prezintă viaţa duhovnicească ca pe o lucrare ce are ca obiectiv acordarea sufletului uman cu harul dumnezeiesc. Din această perspectivă, lucrarea faptelor bune, a poruncilor în general, nu mai este privită… cantitativ, ci ca pe un mijloc de dobândire a ceva mult mai înalt, şi anume harul dumnezeiesc.
Pentru omul modern, raţionalist, pare greu de înţeles cuvântul Mântuitorului, Care spune că cine calcă o poruncă oricât de mică se face vinovat de călcarea tuturor celorlalte. Dar dacă comparăm poruncile cu tonurile muzicale dintr-o partitură muzicală , ne este mai uşor să înţelegem că şi schimbarea unui singur ton strică armonia întregii partituri.”
***
Cum încearcă vrăjmaşul să abată omul pe calea greşită
Îndreptarea vieţii nu constă în reorânduirea exterioară, ci în duh, cu hotărârea de a porni război împotriva piedicilor. Diferite mijloace prin care vrăjmaşul încearcă să abată pe calea greşită pe cei care se află pe calea adevărată a vieţii
[...]Ca să nu-ţi scadă râvna, îţi dau acest sfat :
Veghează atunci când faci din nou lucrurile, ca să dai mai multă atenţie lucrurilor profunde decât celor exterioare. Lucrurile exterioare pot fi lăsate la o parte pentru moment, aşa cum sunt, cu excepţia acelora care, prin natura lor, au o acţiune vătămătoare asupra inimii, determinând omul să aibă gânduri deşarte, tulburătoare, iscând dorinţe care nu sunt necesare, şi altele asemenea. Desigur, rezidirea omului trebuie să atingă şi problemele exterioare, dar nu atât de mult în formă, cât în duhul în care trebuie făptuite. Dacă procedezi aşa, atunci în exterior totul va rămâne neschimbat, cu puţine excepţii, dar duhul va fi complet diferit. Dacă nu renunţi prea brusc la aspectele exterioare, ai avantajul ca schimbarea ta să nu fie prevăzută clar de cei din jurul tău.
[...]Cel mai bine faci dacă te pregăteşti să nu o porneşti pe calea uşoară, ci să te avânţi în luptă. Aşa ! Pregăteşte-te de luptă şi ia-L pe Domnul în ajutor, să-ţi dea putere să înduri toate ispitele ce-ţi vor ieşi în cale. Nu-ţi pune nădejdea în tine. Pune-ţi toată nădejdea în Domnul, te vei bucura întotdeauna de ajutorul Lui !
Totuşi, când te pregăteşti pentru luptă, nu te gândi că întotdeauna vei câştiga. Adesea va fi numai trudă şi nu va aduce nimic[altceva] decât mâhnire. Vei vedea adesea că trebuie să ai mare grijă cu fiecare dorinţă, că poţi aluneca, că poţi face greşeli şi poţi cădea. Trebuie să ştii dinainte că aşa stau lucrurile. Vei da peste acestea, dar nu te teme.[…] nu te aştepta ca viaţa care îţi stă înainte să fie altfel decât plină de tot felul de duşmănii, griji şi necazuri.
Ai nevoie de un singur lucru, mult curaj: indiferent ce se întâmplă, mergi mai departe pe drumul pe care ai pornit. Trebuie să hotărăşti numai ce ai de făcut şi să porneşti în această viaţă cu încredere, hotărâre şi îndelungă răbdare. Indiferent cum merge viaţa, cu împlinirile şi neîmplinirile ei, trebuie să ştii că toate acestea vin din voinţa lui Dumnezeu.”
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
