Scrisoare Deschisa adresata Primarului General al Capitalei, Sorin Oprescu

Opriti perversiunea homosexuala stradala!

Referendum al bucurestenilor pe site-ul Primariei privind marsul homosexualilor

Domnule Primar,

Multi dintre cei care v-am votat am facut-o pentru ca sunteti bucurestean. Pentru ca nu se poate sa nu iubiti orasul acesta si locuitorii lui. De mai multi ani, urmare a unor presiuni dubioase emise asupra fostilor primari generali, Traian Basescu si Adriean Videanu, pe strazile Capitalei noastre se deruleaza, an de an, un bizar circ pervers al refuzatilor soartei, homosexualii.

Este interesant de observat ca aceste actiuni sunt organizate de fapt cu un sprijin masiv financiar, logistic si uman din strainatate, majoritatea participantilor remarcandu-se ca fiind din afara tarii. Normal, o asemenea boala nu este caracteristica poporului roman. Si acesta este si problema: bolile se trateaza, desigur, dar nu in spatiul public ci in locuri de specialitate.

De cateva zile Bucurestiul a fost invadat deja de imagini publicitare de mari dimensiuni in favoarea homosexualitatii, acte aflate dupa parerea noastra la limita legalitatii. Saptamana aceasta bucurestenii sunt tocati la nervi pana sambata, 23 mai, cand este programata o noua parada homosexuala dupa modelul celor aprobate de predecesorii dvs.

Propaganda homosexuala agresiva efectuata in spatiul public este o ofensa la adresa majoritatii romanilor si un atentat psiho-social vizibil impotriva minorilor din Bucuresti si intreaga Romanie, mai ales prin preluarea in extenso ale acestor manifestari anormale de catre televiziunile specializate.

Dupa cum probabil stiti, ultima lovitura din aceasta zona data la adresa normalitatii, a familiei si societatii romanesti, este asa numita initiativa pentru “casatoria homosexuala”. Aceasta aberatie se bazeaza pe un lobby foarte agresiv al homosexualilor ajunsi in functii de decizie la Bruxelles, care si-au transformat problema lor personala intr-o “recomandare europeana”.

Din lipsa unei reactii notabile a autoritatilor romanesti si a celor din spatiul central si est-european, recent integrat in Uniunea Europeana, se pare ca nici pana acum unii functionarasi de la Bruxelles nu au inteles ca Europa este mai mult decat complexul de budoare al Comisiei si Parlamentului European.

Europa inseamna si respect fata de valorile traditiei crestine, in cazul Romaniei un fundament de netagaduit al formarii poporului si statului roman.

La Chisinau, de exemplu, in cel de-al doilea stat romanesc, bazandu-se pe acest fundament, tanarul primar Dorin Chirtoaca a interzis marsul homosexualilor de anul trecut descurajandu-se efectuarea celui de anul acesta. Si in alte state unde credinta este respectata se intreprind masuri similare: in Rusia, Polonia sau Israel, manifestarile de exhibitionism homosexual au fost interzise de Primarie sau se discuta chiar interzicerea lor prin lege, in Parlament.

Respectarea drepturilor unor minoritati nu inseamna jignirea majoritatii acestui oras si a acestei tari. Daca maine o alta minoritate, a pedofililor sau zoofililor, va dori sa-si organizeze un mars pentru promovarea casatoriilor cu copii sau cu capre, oi si miei, o veti aproba numai pentru ca este sponsorizata de Fundatia Soros, ca in cazul de azi?

Va amintim ca cel mai recent sondaj al Uniunii Europene pe tema principalului motiv al manifestarilor homosexuale care se desfasoara saptamana aceasta in Bucuresti – promovarea “casatoriei homo” - confirma credinta puternica a poporului roman prin faptul ca doar 11 la suta dintre romani s-ar arata in favoarea acestei anomalii, in contextul in care 87 la suta suntem ortodocsi.

Avand in vedere respectul Dvs fata de cetatean si traditiile poporului roman va cerem imperios sa nu permiteti desfasurarea marsului homosexualilor in centrul Capitalei ocrotite de Sfantul Dimitrie de Basarabi, ca si de Sfantul Mare Mucenic Dimitrie aflat chiar pe stema Primariei Capitalei.

Va solicitam sa dispuneti pana la data marsului homo initierea unui Sondaj-Referendum pe site-ul Primariei – cum ati mai facut si cu alte ocazii – unde bucurestenii sa poata opinia privind propaganda homosexuala desfasurata pe strazile lor.

Conform drepturilor noastre, pe care stim ca le respectati, subliniem ca o asemenea manifestare ofensatoare necesita dezbatere publica. In cazul in care bucurestenii nu-si vor da acordul va cerem sa actionati in consecinta si sa opriti perversiunea homosexuala stradala.

Va asteptam raspunsul rapid la adresa:

Ene Viorel, presedinte AVMR
Str Batistei Nr 11, Etj 1, Apt 1, Bucuresti
ene_viorel_avmr@yahoo.com, http://www.avmr.ro/
GSM: 0724.363.418 / 0766.482.999
Tel/Fax: 021.310.73.32

Cu acelasi respect,

Asociatia Pentru Educatie si Libertate
Asociatia Victimelor Mineriadelor
Asociatia Adevar si Dreptate
Asociatia Civic Media
A.P.A.D.A.R.
Grupul Independent pentru Democratie
Liga Studentilor – Membri Seniori
19.05.2009

Ţărancă din Câmpulung

Sursa: http://bucurestiivechi.blogspot.com/2009/05/fotografii_19.html

Necesitatea unui părinte duhovnicesc şi a unei pravile( II )

Un alt lucru de neapărată trebuinţă pentru un începător ferm în hotărârea sa este pravila. Pravila este o formulare precisă sau o metodă, o formă şi o întărire a unei lucrări, fie ea exterioară sau interioară. Ea stabileşte direcţia şi desfăşurarea întregii călătorii – plecarea, timpul, locul, momentele importante de schimbare a direcţiei şi sosirea. De pildă, cineva trebuie să citească – este un fel de nevoinţă. Regula trebuie să arate precis : ce cărţi şi când să le citească, cât de mult să citească, cum să se pregătească pentru această nevoinţă, cum să înceapă, să continue şi să sfârşească şi cum să folosească conţinutul celor citite. La fel se întâmplă şi cu rugăciunea, meditaţia sau alte nevoinţe. Regulile îmbracă o anumită lucrare, fiind pentru ea un fel de trup. Să aplicăm regula aceasta tuturor puterilor noastre sufleteşti, tuturor roadelor activităţilor noastre, astfel încât să nu săvârşim nimic peste dânsa.

Nevoia unei reguli se impune de la sine. Păşim într-o viaţă cu totul nouă[...] în care nu avem experienţă şi în care nici puterile sufleteşti nu s-au deprins să lucreze.. Pentru a ne deprinde cu rânduiala vieţii duhovniceşti şi pentru a ne întări într-o lucrare sau alta, e necesar sa avem o regulă a ceea ce facem şi cum să facem[...] Fără regulă nu creşte puterea, iar lucrarea se abate pe căi lăturalnice. Dacă începătorul nu are o regulă pentru rugăciune, nu va şti să se roage; dacă nu are o regulă pentru post, nu va şti să postească şi, în general, cine nu are o regulă de urmat, nu va săvârşi nimic în rânduială, iar viaţa sa va purta pecetea acestei dezordini.[...] Bebeluşul se înfaşă ca să nu crească diform sau cocoşat; la fel să facem şi cu viaţa duhovnicească – să o înfăşăm în reguli, cu multă chibzuinţă, pentru ca ea să crească curgător şi armonios. Regula pune frâu tuturor pornirilor nărăvaşe, care ar putea să ne abată de la lucrarea noastră şi să strice întreaga aşezare a lucrurilor, mânându-ne într-o direcţie greşită, cum este de exemplu postirea exagerată. O plantă tânără este îngrădită cu nuiele sau legată de una mai viguroasă, pentru ca să poată sta dreaptă şi să crească tot astfel. Cel ce creşte fără nicio regulă este neînvăţat şi neîncercat; nu ştie să facă mai nimic, iar pe cele ştiute le face strâmb. Pe altele le face după pravilă, dar nu la momentul şi la locul potrivit. Acest pericol nu e deloc de neglijat : fără o regulă, fără un sprijin, neînvăţatul se prăbuşeşte şi căderile urmează de îndată.[...] unde nu este o regulă, se ivesc fără întârziere abaterile, greşelile, omisiunile, întreruperile, pe când regulile au următoarea lucrare : fie că vrei, fie că nu vrei, continuă după regulă şi vei spori.. Nu există întreruperi, iar lucrarea merge înainte. Şi altceva, cum vei putea să-ţi biruieşti bunul plac şi părerea de sine, aceste înclinaţii extrem de primejdioase ?

În felul acesta, urmând pravila şi sub călăuzirea unui părinte duhovnicesc, râvnitorul se nevoieşte, se sileşte, se împotriveşte sieşi ; se osteneşte pururea şi se luptă, sporind din zi în zi şi apropiindu-se încet, dar sigur, de desăvârşire prin smulgerea patimilor şi sădirea virtuţilor. »

Sfântul Teofan Zăvorâtul, Calea spre mântuire, Ed. Cartea Ortodoxă, Ed. Egumeniţa, 2008

Sf. Teofan Zăvorâtul – Tâlcuiri

Marţi[Fapte 12, 25; 13, 12; In. 8, 51-59]. Iudeii s-au mâniat pe Domnul pentru mustrare şi au luat pietre “ca să arunce asupra Lui”. Dar Domnul, « trecând prin mijlocul lor, s-a dus ». Domnului nu i-au făcut nimic, dar pe ei înşişi s-au pierdut, fiindcă urmarea necredinţei lor a fost înfricoşata osândă a Domnului : « Iată, se lasă casa voastră pustie », şi încă : « Să mergem de aici ». Şi s-a mutat Domnul în alt loc, alegându-şi alte popoare ca sălaş, în locul lui Israel cel iubit. Iată că şi acum, oameni de nimic, în amăgirea minţii lor trufaşe, care nu încape adevărul lui Hristos, iau pietre împotriva Domnului şi aruncă în El. Pe El nu-L vatămă, fiindcă El este, oricum, Domnul, iar adevărul Lui e adevăr nestrămutat, dar aceia se pierd. Domnul trece pe lângă ei, lăsându-i în voia cugetării deşarte care-i şi răsuceşte, cum răsuceşte viforul slabele firişoare de praf. Dar atunci când un popor întreg se lasă atras de filozofări mincinoase, el e lăsat, asemenea iudeilor, în voia soartei. Înţelegeţi, neamuri, şi vă plecaţi Domnului

Ion Ţuculescu

Peisaj din Grecia

Pădure cu ţărănci

Autoportret

1910- La 19 mai se naşte la Craiova Ion Ţuculescu, fiul lui Ioan şi al Verginicăi Ţuculescu.

1917- 1922 Urmează gimnaziul la şcoala « I.H.Rădulescu » din Craiova.

1923- Asistă în atelierul lui Eustaţiu Stoenescu din Craiova la şedinţa de poza a lui C.D. Fortunescu.

1923-1927 Urmează cursurile liceale în Craiova.

1925 - Vara, călătoreşte în Italia.

1927 - Lucrează în atelierul pictorului Th. Romanati.

1928 - Se înscrie la Facultatea de ştiinţe naturale din Bucureşti.

1929- Se înscrie la Facultatea de medicină din Bucuresti, urmând, concomitent, cursurile celor două facultăţi.

1930- Călătoreşte în Grecia împreună cu Gala Galaction şi fiicele acestuia.

1933- Călătoreşte în Turcia, Grecia, Palestina şi Egipt împreuna cu Maria Fotiade, logodnica sa.

1934- Călătoreşte însotit de Maria Fotiade în Turcia şi Grecia. In timpul călătoriei se dedică din nou picturii, fiind influentat de peisajul mediteranean.

1935- 5 mai, se căsătoreşte la Craiova cu Maria Fotiade.

1936- Îşi încheie studiile la Facultatea de ştiinte naturale şi este numit profesor la seminarul teologic de la mănăstirea Cernica, unde predă timp de un an. Il cunoaste pe pictorul Octav Angheluţă. Trimite la Salonul oficial lucrarea intitulată « Crapul ».

1939- Îşi încheie studiile la Facultatea de medicină cu menţiunea Magna cum laude. Călătoreşte în Grecia. Pictează în insula Corfu.

1940- Moartea bunicului său, preotul Papinian, îl afectează profund.

1943- Este trimis pe front, în calitate de medic.

1950- Activeaza la Academia Româna în calitate de cercetător ştiinţific.

1951- Este numit şef de lucrări la Spitalul Brâncovenesc din Bucureşti, unde lucrează pâna în 1954.

1961- Se îmbolnăveşte brusc.

1962- Starea sănătăţii sale continuă să se agraveze. Pictează « Testamentul meu plastic ». Suferă o intervenţie chirurgicală pe data de 8 martie.

In ziua de 27 aprilie picteaza ultimul tablou.

Moare la 27 iulie în vârsta de 52 de ani, la Bucureşti.

Este înmormântat în cimitirul mânăstirii Cernica, în cavoul familiei Galaction.

Sursă informaţii : http://www.itcnet.ro/tuculescu/intro.htm

Sursă imagini : www.cimec.ro/scripts/PCN/clasate/detaliu.asp?...

www.mnar.arts.ro/muzsatelit/EN_lucrare-muzee....

http://museum.ici.ro/oltenia/dolj/romanian/muzeul_de_arta_craiova.htm

Despre îndoială

Daniel Larison, one of today's most astute political commentators and an Orthodox Christian (he attends this parish), has an interesting post commenting on President Obama's recent speech at Notre Dame, in which Mr Obama spoke on questions of faith and doubt. An excerpt from Daniel's post: Everyone is stricken with doubt at times, but it has to be understood that doubt, like an illness, is something from which one may suffer but which is something that needs to be remedied rather than perpetuated or celebrated. Physical illness can have a humbling effect, but a proper understanding of theological anthropology tells us that illness, like death, is part of our fallen state. Doubt is a function of a mind clouded by the passions–it is the result of confusion. It does not teach us anything, but rather prevents us from learning. It is important to see the difference between doubt and apophatic theology: one is the function of human confusion, the other is the necessary recognition of the unknowability of God in His essence. Obama misleadingly lumps the two together. As Obama would have it, because we cannot know God in Himself and cannot always understand what He wills for us we must therefore abandon all claims of certainty, even when these are founded in what God has told and revealed to us about Himself. Obama said, “It is beyond our capacity as human beings to know with certainty what God has planned for us or what he asks of us,” but only for the first part of this is true. What God asks of us is well-known. In the Psalms, for example, He tells us, “Be still and know that I am God.” He has not said, “Be ironically detached and suppose that I might very well be God, depending on how the mood strikes you.” We hide behind doubt and any number of other convenient shields to protect our little selfish empires from the demands that we know God makes of us. He has said, “Love the Lord thy God with all thy heart, and all thy soul and all thy mind and all thy strength.” What He asks of us is quite clear. Indeed, if there is anything we can say that we know with certainty, it is this.

Daniel Larison, unul dintre cei mai abili comentatori şi un creştin ortodox, a făcut un comentariu interesant despre discursul preşedintelui Obama la Notre Dame, în care dl Obama vorbeşte pe tema credinţei şi a îndoielii. Un pasaj din articolul postat de Daniel :

« Fiecare are îndoieli câtedată, dar trebuie înţeles că îndoiala, ca şi boala, este ceva de care unul poate suferi, însă de care e nevoie să se vindece, mai degrabă decât să perpetueze situaţia sau să se bucure de ea. Boala fizică poate avea un efect benefic, de smerire, dar o înţelegere corectă a antropologiei teologice ne demonstrează că boala, ca şi moartea, este o componentă a stării noastre căzute. Îndoiala este o funcţie a unei minţi întunecate de patimi – e rezultatul confuziei. Nu ne învaţă nimic, ci mai degrabă ne împiedică să învăţăm. E important să vedem diferenţa dintre îndoială şi teologia apofatică : una este rodul confuziei umane, cealaltă, necesara recunoaştere a incognoscibilităţii lui Dumnezeu în esenţa Sa. Obama le amestecă pentru a ne induce în eroare. În viziunea lui Obama, deoarece nu-L putem cunoaşte pe Dumnezeu în esenţa Lui şi nu putem întotdeauna şti care este voia Lui cu noi, noi trebuie să abandonăm orice pretenţie de certitudine, , chiar când acestea se întemeiază pe ceea ce Dumnezeu ne-a revelat despre Sine.. Obama a spus : « Este mai presus de puterile noastre omeneşti să ştim cu siguranţă ceea ce Dumnezeu vrea pentru noi sau cere de la noi », dar numai prima parte a spuselor lui este adevărată. Ceea ce Dumnezeu ne cere este bine cunoscut. În Psalmi, de exemplu, El ne spune : « Taci şi cunoaşte că Eu sunt Dumnezeu ». El nu a spus : « Fii degajat în mod ironic şi presupune că Eu aş putea foarte bine să fiu Dumnezeu, depinde cum ai tu chef ! » Ne ascundem în spatele îndoielilor şi al unui număr de scuturi protectoare convenabile ca să apărăm micile noastre imperii egoiste de cererile pe care Dumnezeu ni le adresează. El a spus : « Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău şi mintea ta, şi din toate puterile tale. » Ceea ce El ne cere este foarte clar. Dacă putem spune că ştim ceva mai presus de îndoială, aceasta este. »

Sursa materialului:

http://ishmaelite.blogspot.com/2009/05/doubting-obama.html