Ce ţi s-a întâmplat? Ce fel de
întrebări sunt acestea? „Nu ştiu ce să fac cu viaţa mea. Ar trebui
să fac ceva în mod deosebit? Ar trebui să-mi definesc un anumit scop pentru
mine însămi?”. Am citit aceasta şi am rămas consternat ; de unde pot
veni asemenea gânduri urâte? Într-adevăr, tu ţi-ai lămurit toate acestea când ţi-ai exprimat
dorinţa de a te situa la nivelul demnităţii umane, în felul în care aceasta este
stabilită de Dumnezeu. Despre ce am vorbit noi dacă nu despre aceasta? De unde
vin aceste probleme? Aş
crede că printre prietenii tăi se află gânditori progresişti sau ca ai intrat
într-o societate în care există astfel de oameni şi ei te-au rătăcit de la
bunul simţ. Asemenea oameni vorbesc aiurea. Expresii ca „binele omenirii” şi
„binele oamenilor” sunt întotdeauna pe buzele lor. Probabil tu, după ce ai auzit
atât de multe idei profunde, te-ai simţit captivată de ele, şi când ai revenit
la viaţa reală, ai constatat cu regret că ai vegetat în cercul tău familial
fără folos sau scop. Of! Numai acum ţi-a deschis cineva ochii.
Dacă intuiţia mea este corectă,
atunci îmi datorezi o scuză pentru că nu mi-ai spus nimic despre aceasta, deşi
mi-ai promis că îmi vei scrie totul.[…] am să-ţi spun acum pe scurt un gând general, ca să vezi
că viaţa pe care ai trăit-o până acum şi cea pe care o trăieşti acum este viaţă
adevărată, şi nimic nu trebuie schimbat în ea.
Omul trebuie să cunoască scopul
exact al vieţii. Totuşi, este înţelept acest lucru? Oare scopul nu e deja
înţeles? Ipoteza generală constă în aceea că, existând o viaţă dincolo de
mormânt, scopul adevăratei vieţi, fără excepţie, trebuie să fie acolo şi nu
aici.[…] fă-ţ i o regulă pentru propria ta viaţă ca să urmăreşti
acest scop cu toată tăria; vei vedea ce lumină va emana de acolo în scurta ta
şedere pe pământ şi în problemele tale. Primul lucru care va apărea va fi
convingerea că aici pe pământ sunt doar mijloacele pentru dobândirea celeilalte
vieţi. Cu privire la aceste mijloace există o singură regulă: să foloseşti
aceste mijloace în aşa fel ca să te conducă spre scopul tău şi să nu te abată
de la el, şi să nu acţionezi împotriva lui. Aşadar, iată răspunsul la
întrebarea ta: „Nu ştiu ce să fac cu viaţa mea”. Priveşte la Cer şi măsoară
fiecare pas al vieţii tale ca şi cum ar fi un pas către el.”
Întrebi: „Ar trebui să fac ceva?”. Sigur că este necesar. Fă orice îţi cade la îndemână, în cercul şi
în situaţia ta – şi crede că aceasta este şi va fi treaba ta cea adevărată;
nu ţi se cere nimic mai mult. Este o mare greşeală să
crezi că trebuie să faci lucrări
importante şi mari , fie pentru cer sau, cum cred progresiştii, pentru a
aduce o contribuţie umanităţii. Asta nu este deloc necesar. Este necesar doar să faci totul potrivit poruncilor lui
Dumnezeu. Ce este de
făcut precis? Nimic în mod special, numai ce i se prezintă fiecăruia potrivit
împrejurărilor vieţii sale chestiuni
care sunt cerute de evenimente individuale cu care venim în contact. Asta-i
tot.
Dumnezeu aranjează soarta
fiecărui om şi întregul curs al vieţii fiecăruia face parte, de asemenea, „din
vistieria” tuturor bunurilor Sale, precum şi fiecare moment şi fiecare
întâlnire. Să luăm un exemplu: Vine la noi un om sărac: Dumnezeu l-a adus. Ajută-L! Dumnezeu, Care ţi-a adus
acest sărac, cu dorinţa, desigur, de a te purta cu acest om într-un fel care
să-I facă Lui plăcere, se uită la tine ca să vadă cum ai reacţiona de fapt. El
va fi mulţumit dacă îl vei ajuta. Îl vei ajuta? Tu vei face ceea ce Îi este
plăcut lui Dumnezeu şi încă un mare pas spre scopul final: răsplata din Cer.
Dacă generalizezi această întâmplare, vei ajunge la concluzia că în
toate împrejurările şi în timpul fiecărei întâlniri, este necesar să faci ceea
ce Dumnezeu doreşte ca noi să facem. În ceea ce priveşte ceea ce vrea El, noi
ştim aceasta cu certitudine, din poruncile pe care ni le-a dat. Caută cineva
ajutor? Ajută-l! Te-a supărat cineva? Iartă-l! Ai supărat pe cineva? Aleargă
să-i ceri iertare şi împacă-te cu el! Te-a lăudat cineva? Nu te mândri! Te-a
certat cineva? Nu te mânia! Este timpul de rugăciune? Roagă-te! Este timpul de
muncă? Munceşte! Etc., etc., etc. Dacă după toate aceste explicaţii,
începi să lucrezi în felul acesta în fiecare împrejurare, aşa ca lucrările tale
să-I fie plăcute lui Dumnezeu, împlinindu-le potrivit poruncilor, fără nicio
abatere, atunci toate problemele vieţii tale se vor rezolva complet şi
satisfăcător.
Din volumul Sf.
Teofan Zăvorâtul, „Viaţa duhovnicească şi cum o putem dobândi”, Iaşi, 2006.
