Δόξα Πατρὶ καὶ Υἱῷ καὶ Ἁγίῳ Πνεύματι - ΚΟΙΝΩΝΙA -

Δόξα Πατρὶ καὶ Υἱῷ καὶ Ἁγίῳ Πνεύματι - ΚΟΙΝΩΝΙA -

joi, 1 octombrie 2009

II."Începutul întregii gârboviri a Europei a fost necinstirea părinţilor, a celor trupeşti şi a celor duhovniceşti. "


"Pricina gârbovirii Europei stă în călcarea legii lui Dumnezeu şi mai cu seamă în necinstirea părinţilor săi. 

Nimic nu pedepseşte Dumnezeu cu mai multă asprime decât păcatul copiilor împotriva părinţilor, 

căci este un păcat împotriva Părintelui ceresc."


 


« Ca să vadă mai mult, ar fi trebuit să fie dreaptă, cu capul ridicat spre cer şi cu mintea deschisă către lumea de sus. Iar acea lume de sus nu este un muşunoi de viermi, ci Ierusalimul cel de sus, oastea Domnului cea luminată şi strălucitoare, alcătuită din minunata ierarhie cerească a Serafimilor, Heruvimilor, a Scaunelor, Domniilor, Puterilor, Stăpâniilor şi Începătoriilor, a Arhanghelilor şi Îngerilor, şi din mulţimea nenumărată de Drepţi şi Plăcuţi ai lui Dumnezeu. Femeia gârbovă nu poate vedea întregul Ierusalim de sus, întreaga lume duhovnicească de deasupra omului. Ea vede doar ce-i mai jos de ea, nicidecum ce-i mai presus. De aceea, tot ce a cugetat şi a făurit de-a lungul ultimelor câtorva veacuri a cugetat şi a făurit pe nisip, pe praf, pe pământ şi pe noroi, pe cele pe care le putea vedea şi simţi sub ea. Cine va înţelege privind în această lumină evoluţia omenirii europene  de la ruperea de Biserică, acela va înţelege tot. Aşa cum pescarul de pe râul mâlos miroase a mâl, aşa şi întreaga cultură europeană, cu ştiinţa şi filosofia ei, cu arta şi religia ei şi cu întreaga ei cultură, miroase toată a mâl, a pământ, a praf – singurele lucruri pe care o femeie gârbovă le poate vedea. Hristos este singurul tămăduitor al gârbovirii.

Pricina gârbovirii Europei stă în călcarea legii lui Dumnezeu şi mai cu seamă în necinstirea părinţilor săi. Nimic nu pedepseşte Dumnezeu cu mai multă asprime decât păcatul copiilor împotriva părinţilor, căci este un păcat împotriva Părintelui ceresc. De aceea Domnul i-a binecuvântat dintru început pe cei ce îşi cinstesc părinţii, pe tatăl şi pe mama lor, ca pe un simbol al lui Dumnezeu ; de aceea i-a blestemat pe cei ce îşi batjocoresc părinţii, aşa cum s-a întâmplat cu Ham, fiul lui Noe, care l-a batjocorit pe tatăl sau. Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta(Mt. 15, 4)aceasta este esenţa, inima tuturor poruncilor lui Dumnezeu. Cine îşi cinsteşte părintele pământesc, acela îşi cinsteşte şi Părintele ceresc. Pe această învăţătură de jos este întemeiată învăţătura de sus. Cine nu-şi cinsteşte tatăl şi mama, pe care îi vede, cum Îl va cinsti pe Dumnezeu Tatăl, pe care nu Îl vede ?

Începutul întregii gârboviri a Europei a fost necinstirea părinţilor, a celor trupeşti şi a celor duhovniceşti. De atunci a început să-i crească cocoaşa din spate, precum cea a cămilei, de atunci a început să i se împreuneze capul cu genunchii. De aceea nu vede nimic din cele cereşti şi nu înţelege nimic din cele duhovniceşti. Ea vede şi înţelege numai ceea ce e vierme sau muşuroi de viermi.

Fiţi cu luare aminte, fraţilor, şi învăţaţi să vă cinstiţi părinţii. Aceasta este toată porunca lui Dumnezeu, temelia tuturor celorlalte porunci ale lui Dumnezeu. »

Sfântul Nicolae Velimirovici, Prin fereastra temniţei, Editura Predania, 2009.


Sursa icoanei: www.razbointrucuvant.ro/.../


I. "...în acest veac capul omenirii s-a aplecat atât de jos încât s-a împreunat cu genunchii"...



« Omul gârbovit nu priveşte la cer, ci la pământ. Aşa era în vremea aceea o femeie gârbovă. De optsprezece ani împliniţi, capul ei era împreunat cu genunchii, încât putea privi doar praful pământului şi viermii din praf, şi respira praf şi toate duhorile pământului. Dar Hristos s-a milostivit de ea şi i-a strigat : Femeie, slobozitu-te-ai de boala ta. Şi şi-au pus pre dânsa mâinile ; şi îndată s-a îndreptat, şi slăvea pe Dumnezeu(Lc. 13, 2).

Tâlcuirea modernă : din toate continentele  acestei lumi, Europa reprezintă pe femeia gârbovă. De când întâi-stătătorii duhovniceşti ai Europei, fără ştiinţa şi voia popoarelor europene, s-au rupt de adevărata Biserică a lui Hristos, din Răsărit, de atunci omenirea europeană a început din ce în ce mai mult să se gârbovească şi să-şi plece capul spre pământ. Veacul al XX-lea este veacul cel mai bolnav din  viaţa omenirii europene, căci în acest veac capul omenirii s-a aplecat atât de jos încât s-a împreunat cu genunchii, iar de aici nu mai poate vedea decât pământul şi viermii pământului şi nu mai poate respira duhorile pământului. Să-i vorbeşti despre cer înseamnă să-i vorbeşti despre ceea ce nu poate vedea, căci întreaga ei fiinţă e atât de gârbovită încât, cu simţurile ei, nu poate percepe  decât ceea ce este jos, ce e din pământ, ce e  mai prejos de om. Din această perspectivă a femeii gârbove trebuie privită şi preţuită întreaga viaţă a Europei din veacurile trecute. Din această perspectivă, cea a unei femei gârbove ce priveşte în pământ, s-au dezvoltat ştiinţa, arta, economia, politica şi întreaga viaţă omenească, individuală şi socială – îndeosebi viaţa omenească. Privind numai la pământ, s-a explicat totul numai prin pământ. Văzând numai pământul, s-a luptat doar pentru pământ. Auzind numai pământul, toată ştiinţa omenească s-a lăsat purtată de freamătul pământului umed. Simţind numai  miasma putreziciunii pământeşti, acel miros a covârşit  toate bine-plăcutele miresme cereşti. Mintea omenească s-a preocupat doar de cercetarea celor pe care le poate vedea cu ochiul, auzi cu urechea şi mirosi cu nasul, s-a încredinţat adică pământului şi numai pământului – aceasta este înţelegerea femeii gârbove. Sute de aparate a născocit mintea femeii gârbove, ca să cerceteze pământul şi cele din pământ. A cercetat toate plantele şi rădăcinile, viermii mari şi mici, şi pe cei foarte mici, pe cei văzuţi şi pe cei nevăzuţi. [...] Pe toate le-a văzut, pe toate le-a aflat, şi a vestit cerului şi pământului că nu există nimic afară de viermi, mari şi mici, văzuţi şi nevăzuţi, gânditori şi negânditori, că omul este numai un vierme între viermi, iar deasupra viermilor, un supra-vierme[referire la Supraomul lui Nietzsche]. Atât a putut vedea femeia gârbovă şi nimic mai mult. »

Sfântul Nicolae Velimirovici, Prin fereastra temniţei, Editura Predania, 2009.



Sursele imaginilor:http://www.predania.ro/c008fereastra_temnitei.html

 http://florinm.wordpress.com/2009/08/26/despre-desfraul-europei/