« Nu-i om pe lume să nu aibă nevoie de ajutorul tău . Ia seama mai întâi la suferinţa inimii. Cum să-l ajuţi nu-i carte să te înveţe. Fă-o cu gingăşie şi cu mare umilinţă. Mândria otrăveşte roadele iubirii. Şi uneori e bine iubirea să lucreze, alteori mai bine e să aştepte până ce inima-i vesteşte. Că iubirea pururi cată la celălalt, gata în orice clipă să-i sară în ajutor. Şi rugăciunea o luminează când şi cum să ajute. Şi tot ea ne face în chip minunat văzători ai tainei celui de lângă noi. Avem pentru aceasta nenumărate pilde în vieţile de sfinţi. Departe de ai săi, Sf. Serafim de Sarov în toată viaţa sa cu rugăciune primea înştiinţare de la ei. Iar Sf. Simeon cel nebun pentru Hristos aşa a cunoscut cu duhul că murise cea care i-a fost soţie în lume. Iubirea nu cere mari isprăvi şi planuri mari ; face mult bine doar cu o vorbă bună, cu o privire, cu o rugăciune... »
Părintele Serghie, în volumul lui Jean-Claude Larchet, « Ţine candela inimii aprinsă »