Promisiune onorată

„Toate promisiunile făcute de Părintele Savatie în privinţa lecturii volumului „Duhovnicul închisorilor” s-au împlinit. Ea provoacă acea sfântă cutremurare în faţa „tainei pocăinţei” şi a inepuizabilei iubiri a lui Dumnezeu. Căldura acestei cărţi izvorăşte lacrimi lipsite de orice sentimentalism, cu siguranţă katanictice. „O spovedanie pusă înaintea tuturor” de Arhimandritul Spiridon care, la confluenţa secolelor (al XIX-lea- al XX-lea), a fost martorul şi mijlocitorul unor convertiri tulburătoare în spaţiul carceral siberian, în care a fost chemat să-L mărturisească pe Hristos, să înveţe cuvântul lui Dumnezeu şi să păstorească oile turmei sale. Ieromonahul Savatie numeşte confesiunea Arh. Spiridon „îndreptar de spovedanie şi misiune ortodoxă”, unul după a cărui lectură este cu neputinţă să nu-ţi pui măcar o dată „problema vieţii veşnice şi a zădărniciei căutărilor omeneşti în afara lui Dumnezeu.” Sufletul omenesc macerat de păcate şi de patimi îşi dezvăluie predispoziţia de a răspunde chemării lui Dumnezeu-Cuvântul prin pocăinţa mântuitoare. Arhimandritul Spiridon dă mărturie despre puterea duhovniciei exercitate cu dragoste şi înţelegere.
„…când am văzut că ne îndemnaţi spre Dumnezeu, am simţit că ne iubiţi sincer şi că ne doriţi mântuirea. O! în faţa razei de iubire sinceră nu va rezista nici cel mai înrăit puşcăriaş![…] O, dacă lumea ne-ar fi iubit la fel cum ne iubiţi dumneavoastră, credeţi-mă, am fi cu toţii sfinţi.” Sunt cuvintele unui condamnat din Odessa, şef a şase găşti de tâlhari, care nu avusese niciodată mâinile nepătate de sânge omenesc, cum mărturiseşte, pentru că „patimile ne-au făcut să ajungem asemenea fiarelor sălbatice, iar patimile sunt cultivate de către lumea şi mediul în care ne-am născut, am crescut şi am trăit.” Pentru că erau priviţi de către semenii lor ca nişte bestii, au fost nişte bestii. Dar la dragoste au răspuns cu dragoste, împăcându-se cu Dumnezeu prin Taina Spovedaniei şi a Sfintei Euharistii înainte dev moarte. „Cred din adâncul sufletului că L-a găsit pe Dumnezeu”, mărturiseşte duhovnicul. Un text din care emană lumina lui Hristos!

Omul duhovnicesc

„Mulţi, chiar dintre cei răi, trag foloase de pe urma virtuţilor unui singur om, dar pe un singur om, care face fapte bune în mijlocul unui popor rău, răutatea celor mulţi nu-l doboară împreună cu ceilalţi.[…] un singur om, care trăieşte drept, va putea smulge un popor întreg de la mânia lui Dumnezeu, dar un oraş întreg, care-i stricat, nu va putea pierde, nu va putea târî pe un om cu viaţă virtuoasă la osândă şi pedeapsă.”(Sfântul Ioan Hrisostom)

Armele războiului duhovnicesc

Dumnezeu să mă ierte, dar am impresia că se face uz într-un mod nepermis de numele şi de autoritatea Părintelui Justin. Nu mi-l pot imagina pe Cuviosul ieşind în stradă şi asistând la strigătele mulţimii de la poalele dealului Partiarhiei, oricât de dreaptă ar fi cauza apărată acolo. În liniştea chiliei sale de la „Petru-Vodă” tulburarea din lume nu poate avea decât un ecou dureros. Rugăciunea este leacul tuturor rănilor provocate de noi înşine, de lume sau de vrăjmaşul diavol, recomandat stăruitor de către duhovnicii noştri. Părintele vorbea de pregătirea duhovnicească pentru mucenicie, nu de ieşirea în stradă, care este discutabil cât efect va avea în stăvilirea campaniei de restrângere a drepturilor şi libertăţilor, dusă de către stat. Una este să nu primeşti semnul lui antihrist chiar cu riscul vieţii, alta să încerci cu disperare să schimbi derularea evenimentelor care, cu îngăduinţa lui Dumnezeu se întâmplă, nu? Mai ales, să uiţi că arunci în gura presei şi a opiniei publice oameni şi valori prea înalte pentru a fi astfel compromise. Mă tem că bunele intenţii nu sunt de ajuns, iar interpretarea cuvintelor Părintelui Justin a fost făcută fără multă gândire sau înţelepciune. Cui serveşte această dezbinare? Această azmuţire a creştinilor unii împotriva altora? Mărturisesc că m-au înfiorat şi baladele anticip şi lozincile şi înfierbântarea manifestanţilor. E paradoxal, pentru că au dreptate în ceea ce susţin, dar se cam înşală în maniera de manifestare aleasă. Nu vom reuşi să fim luaţi în serios de către autorităţi dacă nu vom proceda prin mijloace diplomatice. Să auzim de bine!