Când vezi lucruri frumoase şi cinstite pe pământ, consideră-le toate nimicuri şi gunoi faţă de frumuseţea şi bogăţia cerurilor de care te vei bucura după moarte, dacă vei şti să dispreţuieşti toate ale lumii. Întoarce-ţi privirea la soare şi cugetă că sufletul tău va fi mai strălucitor decât acesta, dacă vei rămâne în harul Creatorului; iar de nu, va fi mai întunecat şi mai neplăcut decât întunericul iadului. Privind cerul, ridică-te cu ochii sufletului mai sus, la cerul de foc[Cerul este locaşul tuturor fericiţilor, avându-şi fiinţa din lumina cea mai curata. Sf. Calliot spune că, după teologi, este: "scaunul Domnului", după cuvintele: "scaun îmi sunt Cerurile", sau "Cerul Cerului Dumnezeu". E locaşul îngerilor şi al oamenilor, e împarăţia mult dorită a Cerurilor, despre care vorbeşte fericitul Augustin: "Pentru o singură zi aş fi dorit să mă îndulcesc de împărăţia cerească şi atunci toate ale lumii şi toată îndulcirea trupească aş fi defăimat". Iar fericitul Ieronim, arătându-se învins lui Augustin zicea: "Frate, fericirea cerească e negrăită, necuprinsă de minte; de ea se îndulcesc îngerii, drepţii o moştenesc şi rămân crezând astfel"], acolo fixează-ţi gândul, fiindcă-i locaşul tău de bucurie, gătit pentru totdeauna, dacă vei trăi pe pământ cu nevinovăţie.
Primăvara, când auzi cântecul păsărilor în pădure, şi orice altă cântare dulce, ridică-ţi mintea la acele dulci cântari ale Paradisului şi cugetă că acolo neîncetat răsună Aliluia şi celelalte doxologii îngereşti[Sunt trei doxologii mai de seamă cu care cele două cete îngereşti slavoslovesc pe Sfânta Treime: a Scaunelor, Heruvimilor şi Serafimilor, Gel-Gel; (Iezechil 1,13) care iese din roatele Heruvimilor, şi, după Dionisie Areopagitul însemnează « rostogolire »; a doua, a Domniilor, a Puterilor şi a Stăpâniilor este: « Sfânt, Sfânt, Sfânt », iar a treia, a începătoriilor, Arhanghelilor şi Îngerilor "Aliluia", dupa cum se exprima Nichita Stithat (p. 851), Filocalia, c. 99] şi roagă-te lui Dumnezeu să te învrednicească a-i cânta totdeauna cu duhurile cereşti: "Şi după aceasta am auzit glas mare de multe popoare în cer, zicând: Aliluia!" (Apoc. 9,1).
Când vei simţi că te ispiteşte dulceaţa făpturilor, aminteşte-ţi că acolo sub dulceaţă, e ascuns şarpele infernal la pândă, gata să te ucidă ori cel puţin să te muşte. Şi atunci să zici în sine-ţi: "Oh, şarpe blestemat! Cum stai ascuns gata să mă înghiţi!"
Apoi întoarce-te la Dumnezeu şi zi: "Bine eşti cuvântat, Dumnezeul meu, că mi-ai arătat mie pe vrăjmaşul meu şi m-ai izbăvit din gâtlejul turbat şi din undiţa lui". Aleargă îndată la rănile Celui Răstignit, închinându-I-te, şi meditează cât de mult a suferit Domnul în Sfântul Trup să te scape de păcat şi să te facă a urî plăcerile cărnii. Îţi mai amintesc de un lucru, ca să poţi scapa de acest farmec primejdios şi de această poftă a cărnii. Iată ce este: deschide-ţi mintea şi dă-ţi seama ce va fi acea faţă care te tulbură, după moarte, adic, putreziciune, viermi şi rea mirosire.
Când mergi, la fiecare pas şi călcătura de picior, aminteşte-ţi că în acest fel te apropii de mormânt. Iar când vezi păsări zburătoare în văzduh, ori ape curgătoare pe pământ, gândeşte-te că viaţa îţi zboară cu mare iuţeală şi ajunge la sfârşitul ei.
Icoana :
De asemenea, dacă se abat asupra ta diferite nenorociri, procedează astfel: când, de pildă, esti strâmtorat de vreo durere ori tristeţe, sau suferi căldura, frigul ori altceva, înaltă-ţi mintea la Voinţa lui Dumnezeu, care a socotit că ţi-e folositor să suferi atunci şi în astfel de măsură acea boală şi amărăciune; bucură-te de aceasta pentru dragostea ce o are Dumnezeu faţă de tine şi de prilejul oferit a-I sluji în toate aceste lucruri care-I sunt foarte plăcute. Zi în inima ta: "Iată asupra mea împlinirea Voinţei Dumnezeului meu, Care din veac a rânduit cu dragoste să sufăr aceasta. Totdeauna fie binecuvântat prea bunul meu Stăpân". Iar când îţi vine în minte vreun gând bun, întoarce-te la Dumnezeu, recunoaşte că de la El a venit şi multumeşte-I.
Când citeşti, socoteşte că, sub acele cuvinte, vezi pe Dumnezeu şi primeşte-le ca venite din gura Lui dumnezeiască, când vezi că apune soarele şi vine noaptea, întristează-te şi roagă pe Dumnezeu să nu cazi în intunericul cel vesnic.
Iar dacă vezi Crucea, adu-ţi aminte că ea e semnul şi steagul oştii şi al războiului tău. De te vei departa de ea, vei cădea în mâinile vrăjmaşilor; iar de îi vei urma, vei ajunge la ceruri, încărcat cu glorioase trofee.
Când vezi icoana Maicii Domnului, întoarce-ţi inima la Dânsa ceea ce împărăţeşte în rai, şi mulţumeşte-I, fiindcă a stat gata totdeauna la voinţa Dumnezeului tău, pentru că a născut, a alăptat şi a hrănit pe Mântuitorul lumii şi fiindcă niciodată nu ne refuză, în războiul nevăzut, ocrotirea şi ajutorul Ei.
Pune înaintea minţii tale chipurile Sfinţilor şi cugetă că ai atâţia aliaţi şi mijlocitori către Dumnezeu. Ei se roagă pentru tine. Îşi aruncă cu bărbăţie suliţile, aleargă, ţi-au deschis calea pe care, umblând, vei fi şi tu încununat cu dânşii într-o veşnică slavă.
Între celelalte gânduri evlavioase, când vezi bisericile, socoteşte că şi sufletul tău este o biserică a lui Dumnezeu: "Noi suntem templul Dumnezeului Celui viu" (2 Cor. 6,16). Se cuvine să-ţi păzeşti sufletul curat şi fără vicleşug.
(Cap. XXIII. Cum se cuvine a ne corecta sentimentele prin diferite metode -
Sfântul Nicodim Aghioritul – Războiul nevăzut)
