Socoteşte singur, fratele meu adevărat, şi alege-ţi lucrul cel mai bun şi mai de folos sufletului tău. Ce greutate îţi este ţie ca sa plângi aici pentru păcatele tale şi să te rogi, mulţumitor făcându-te prin pocăinţă, decât acolo, în foc să plângi, cu nimic folosindu-te ?Că aici, lăcrimând, dobândeşti uşurare, împreună cu toată mângâierea, iar acolo, şi lăcrimând, te duci în muncă şi în certarea a milioane de talanţi. Plăteşte partea cea mai puţină, rugând pe Stăpânul ca să-ţi ierte datoriile sufletului tău, căci dacă nu vei voi aici a plăti datoria cea multă, acolo vei plăti cu multe munci toată datoria ta.
Şi acestea le zic dragostei voastre, iubiţi fraţi şi de Dumnezeu iubitorilor, nu ca unul vrednic şi curat şi care în viaţă a trăit în curăţie, ci din multă durere şi mâhnire a inimii, gândindu-mă la ce ne este pregătit nouă şi cum ne lenevim[...]
Toţi suntem de-a pururi defăimători şi socotim că vom trăi în această viaţă deşartă în veacul veacului. Veacul acesta trece şi toate cele din el, şi nouă, iubiţilor ni se va cere seama pentru toate acestea, ca cei ce am ştiut cele bune, dar am făcut cele rele. Aici, defăimând dragostea lui Dumnezeu şi Împărăţia Lui, am preferat pământul şi toate cele de pe el. Argintul şi aurul nu ne vor scoate pe noi din focul cel veşnic. Hainele şi desfătarea spre osânda noastră se vor afla acolo. Acolo, frate nu izbăveşte pe fratele său, nici tatăl pe fiu, ci fiecare va sta în a sa rânduială, în viaţă sau în foc. Sunt mulţi sfinţi, drepţi şi cuvioşi, care s-au golit pe sine de viaţă şi de lucrurile ei cu voia cea bună a libertăţii lor, şi prin nădejdea cea bună a poruncilor lui Dumnezeu, încredinţându-se că vor dobândi bunătăţile lui Dumnezeu în raiul desfătării. Că pe Hristos iubindu-L, L-au cinstit pe El mai mult decât pe toate cele stricăcioase. Pentru aceea, întotdeauna întru Dumnezeu se bucură, , în Hristos se luminează, în Duhul Sfânt se veselesc neîncetat. Se bucură de dânşii Sfânta Treime, se bucură de dânşii îngerii şi arhanghelii, se bucură de dânşii raiul desfătării.[...] Îngerii şi oamenii îi fericesc pe dânşii, căci au preferat dragostea lui Dumnezeu mai mult decât toată lumea, iar Dumnezeul Cel Sfânt, Cel Drept, Cel Adevărat le-a dăruit lor împărăţia Sa şi încă mai mare slavă le-a dăruit lor, ca, împreună cu sfinţii îngeri, totdeauna cu bucurie să-L vadă pe El.
Iar din oameni, mulţi iubesc pământul şi cele din el stricăcioase. Că se pironeşte mintea lor totdeauna de cele stricăcioase şi, mai rău ca nişte dobitoace necuvântătoare, îşi hrănesc trupurile lor cu bucate, ca şi cum ar fi fără de moarte viaţa aceasta deşartă.
Ce faci, o, omule, de petreci ca un necuvântător ? Înţelept, cugetător te-a zidit pe tine Dumnezeu, să nu te asemeni dobitoacelor celor neînţelegătoare cu cugetarea ta ! Trezeşte-te, o, omule, şi vino-ţi în fire, şi cunoaşte ca un înţelept că din cer a venit pentru tine Dumnezeul Cel Preaînalt, ca pe tine de pe pământ să te înalţe la cer. La nunta cea cereasca a cămării de Mire te-a chemat, pentru ce defaimi ? Pentru ce te îngreuiezi ? Cum poţi să te duci la nuntă, spune-mi, dar haină de mult preţ şi vrednică de nuntă nu ai ? Candelă nu ai, cum poţi să intri ? Defăimând, intri. Vei auzi îndată acel înfricoşător glas : « Prietene, cum ai intrat aici la nuntă, neavând îmbrăcăminte de nunta împărăţiei Mele ? Ca un defaimător ai intrat şi faci ocară prin goliciunea ta, nuntaşilor Mei ». Şi va zice Împăratul slugilor Sale : « Legaţi pe ticălosul acela de mâini şi de picioare şi îl aruncaţi pe el în cuptorul focului, ca să se muncească în veacul veacului, fiindcă Eu Însumi de multă vreme am venit şi am chemat pe toţi la nuntă, dar acesta, ca un defaimător al împărăţiei Mele, nu şi-a pregătit îmbrăcăminte de nuntă. Pentru aceea, Eu vă poruncesc vouă să-l munciţi pe ticalosul acela, că a defăimat împărăţia Mea ».
Oare nu te înfricoşezi de acestea ? Nu te cutremuri, o, omule, ca aproape este Mirele ca să strălucească ? Şi ce vei face acolo, dacă nu te vei pregăti pentru ceasul acela al fericirii lui Dumnezeu ? Că fericirea lui Dumnezeu se face celor vrednici.
