Sfântul Efrem Sirul - Cuvinte şi învăţături - Despre pocăinţă(I)

Lungimea vieţii ni se dă pentru pocăinţă, pentru mulţimea rănilor nevindecate şi a păcatelor neplânse nu curmă Dumnezeu încă zilele noastre, să avem timp să ne curăţăm de întinăciunea lor cu lacrimi, suspine şi zdrobirea inimii.

Să ne amintim în fiecare zi că vom muri şi vom merge în faţă Judecătorului să dăm socoteală de faptele noastre !  Iar acolo numai pocăinţa ne va fi apărător.

***

"Nu ştii, iubite, în care ceas va porunci  Cerescul Doctor să încuie uşa vindecării tale. Apropie-te, rogu-te, sârguieşte-te a te  vindeca ! Să vrei să se bucure oastea cerească pentru pocăinţa ta ! Soarele s-a plecat spre seară ; pe tine te aşteaptă 
ca să ajungi la lăcaş."

***

Domnul, Cel ce S-a pogorât din sânul Tatălui şi S-a făcut nouă cale de mântuire pentru pocăinţă, prin fericitul şi dumnezeiescul Său glas ne învaţă pe noi zicând : « N-am venit să chem pe drepţi, ci pe păcătoşi la pocăinţă »(Matei 9, 13) şi : « Nu au trebuinţă cei sănătoşi de doctor, ci cei bolnavi »(Luca 5, 31).  Dacă eu zic aceasta, să nu mă asculţi, dar dacă Însuşi Domnul  spune, apoi pentru ce nu iei în seamă, lenevindu-te de viaţa ta ? Dacă te ştii pe tine că ai înăuntru răni de gânduri şi de fapte, pentru ce te leneveşti ? Pentru ce te temi de doctor ? Nu este aspru, nici neîndurat, nici nemilostiv. Nu foloseşte ac, nici doctorie iute şi arzătoare, ci cu singur cuvântul vindecă.

De vei voi a te apropia, El este plin de bunatăţi şi plin de milostivire. Pentru tine a venit din sânul Tatălui ; pentru tine S-a întrupat, ca tu să te apropii de Dânsul fără de frică. Pentru tine S-a făcut om, ca pe tine de cumplitele tale răni să te vindece. Cu multă dragoste şi cu toată bunătatea te cheamă la El. Apropie-te, păcătosule ! Vindecă-te cu lesnire !Leapădă de la tine greutatea păcatelor, adu-I rugăciune şi pune lacrimi peste putrejune, căci acest Doctor Ceresc, fiind bun, cu lacrimi şi cu suspinuri vindecă rănile ! Apropie-te, păcatosule, către Bunul Doctor, aducându-I lacrimile, doctoria cea bună, că aşa voieşte Cerescul Doctor, a se vindeca fiecare cu lacrimile lui şi a se mântui. Că această doctorie nu este necesară multa vreme,nici ustură, ci îndată vindecă.

Doctorul aşteaptă să vadă lacrimile tale ; apropie-te, să nu te temi, arată-I Lui  rana, aducându-I şi doctoria : lacrimi şi suspine ; că, iată, s-a deschis uşa pocăinţei. Sârguieşte-te, păcătosule, mai înainte de a se încuia ! Nu aşteaptă vreme după lenevirea ta, nici chiar uşa, văzându-te pe tine trândav, nu rămâne lângă nebăgarea ta de seamă. Pentru ce ţi-ai urât viaţa ta, ticălosule ? Ce este mai înalt decât sufletul tău, omule ? Şi tu, păcătosule, pe acesta l-ai defăimat ! Nu ştii, iubite, în care ceas va porunci  Cerescul Doctor să încuie uşa vindecării tale. Apropie-te, rogu-te, sârguieşte-te a te  vindeca ! Să vrei să se bucure oastea cerească pentru pocăinţa ta ! Soarele s-a plecat spre seară ; pe tine te aşteaptă ca să ajungi la lăcaş.

Până când suferi pe pângăritul tău vrăjmaş, făra ruşine săvârşindu-i voia? Că acela voieşte şi în foc să te arunce pe tine. Aceasta este sârguinţa lui, aceasta este dăruirea lui celor ce îl iubesc pe el. Iar el, pângăritul, în deznădejde aduce pe  cei ce se pleacă lui ; învârtoşează inima, usucă lacrimile, ca să nu se umileasca păcătosul. Cu totul fugi de acestea, o, omule, urăşte şi îngreţoşează-te de cele plăcute lui ; urăşte pe cel rău şi fugi de vicleanul, că ucigaş de oameni este din început şi până în sfârşit ! Fugi de dânsul, o, omule, ca să nu te ucidă pe tine !

Viaţa Sfântului Efrem Sirul:

http://paginiortodoxe.tripod.com/vsian/01-28-cv_efrem_sirul.html