« Gândul la moarte nu este niciodată de prisos – el trebuie păstrat ; cu atât mai mult în timpul crizelor de boală. Şi pregătiţi-vă ! Frica este firească...Însă cea de prisos, ce clatină credinţa şi nădejdea, este de la vrăjmaşul... Ţineţi-vă de crucea Domnului şi nu-i daţi drumul. Când pe conştiinţă nu-i nimic nemărturisit şi nedezlegat, atunci deja totul a fost iertat...Slavă îndelungii răbdări şi milostiviri a Domnului !
Vrăjmaşul seamănă deznadejde fiindcă este el însuşi deznădăjduit...Iar noi avem sprijin tare pentru nădejdea noastră...La aceasta să şi cugetaţi acum mai mult, potrivit temeiurilor sfintei noastre credinţe. Domnul să vă întindă braţele Sale ca să primească sufletul dumneavoastră. Vă pregătiţi pentru lumea cealaltă. Bime ! Binecuvintează, Doamne !
[...] Fiecare face cunoştinţă cu această cale numai o dată, drept pentru care până atunci nimeni nu ştie amănuntele ei, fiind totuşi luminat de sfânta noastră credinţă. Reînviaţi în conştiinţa dumneavoastră toate aşteptările legate de această cale, având privirile aţintite spre Domnul, care a străbătut-o înaintea noastră, şi spre toţi cei care au străbătut-o în urma Lui. Spălaţi-vă cu lacrimi de pocăinţă, înveşmântaţi-vă în bune cugetări şi aşezări sufleteşti plăcute Domnului şi staţi astfel înaintea uşilor acestei intrări, până ce veţi auzi : « Varvara, mergi ! »
Citiţi Evanghelia, iar din scrierile Sfinţilor Părinţi – ceea ce vă vine în minte...cel mai bine Sfântul Efrem. El deseori se ruga pentru ceasul morţii. »
« Mila lui Dumnezeu să fie cu dumneavoastră ! Vă pregătiţi de o cale lungă – într-acolo de unde nu mai există întoarcere. Nimeni nu poate scăpa de această cale. Dar întrucât clipa când ni se va porunci să purcedem pe ea nu ne este cunoscută, ci se cunoaşte doar că ea poate veni oricând, cel mai bine este să credem că ACUM-ACUM va trebui să ne îndreptăm spre patria cerească şi să fim totdeauna gata de drum... »
« Da, da... Vremea trece şi nu-ţi dai seama cum se apropie moartea. [...] m-am pus în starea omului sortit morţii, care poate veni oricând să îl înghită, şi am simţit cât de amar este să fii în această stare – şi doar nădejdea îndoită în milostivirea lui Dumnezeu poate s-o îndulcească...Ce mare şi de nedescris este mila lui Dumnezeu ! Crucea Domnului – în ea ne este toată nădejdea. »
***
***
« Să ne pregătim şi noi...Vom avea de dat examen. Să cercetăm programa şi ce n-am învăţat, ce nu ştim bine, sa repetăm. Şi să ne grăbim a pune totul în rânduială – căci cine ştie, poate că vor striga îndată : « Teofan din Vâşa » sau « N. din Tambov », sau mai ştiu eu cine ; şi vom intra la examen. Fără caiete, fără cărţi... şi nimeni care să ne sufle. Fiecare va fi singur singurel, cu propriile mijloace... Ce-i de făcut ?! »
Sfântul Teofan Zăvorâtul - Boala şi moartea
