Să crezi adevărul nu înseamnă doar să ai o părere corectă

Trebuie să vă mărturisesc, începând această postare, că mă descopăr căutându-mi cuvintele ca niciodată.. Caut cuvinte potrivite pentru a spune ceva ce ştiu, dar este greu de exprimat. Să crezi adevărul nu înseamnă  doar să ai  o părere corectă  - într-adevăr, cele două  situaţii nu au nimic în comun una cu alta. Iar aceasta e o mare problemă -  deoarece multe din lucrurile pe care ne închipuim că le credem nu sunt decât simple opinii. Ceea ce un om crede, în sensul nou-testamentar al cuvântului, nu transpare în silogismele pe care el le mărturiseşte de bunăvoie, ci mai degrabă în felul în care îşi duce viaţa.

Astfel, când Scripturile caută să exprime ce înseamnă să ai credinţă în Dumnezeu, imaginile  înetează să mai aibă vreun conţinut intelectual anume.În loc de aceasta, Mântuitorul Hristos foloseşte imagini precum aceea a viţei şi a mlădiţelor. Să crezi în Hristos, să depinzi de Hristos, ca Domn şi Dumnezeu, înseamnă să fii ca o mlădiţă în viţă. Aceasta nu este o imagine intelectuală, ci o imagine foarte concretă a unui fel de viaţă.

În Slujba Sfântului Botez, candidatul(sau naşul) este întebat : « Te uneşti cu Hristos ? ». Este o frază aparte. Nu este totuna cu a întreba : « Eşti de acord cu următoarele afirmaţii ? ». Ci înseamnă a întreba pe cineva dacă vrea să ducă o viaţă în Hristos, trăind ca o mlădiţă a viţei care este Hristos.

Sf. Ap. Pavel foloseşte imaginea unui trup şi a capului său. Suntem noi dornici să trăim o viaţă asemenea relaţei dintre trup şi cap ? Sf. Ap. Pavel mai foloseşte imaginea unirii dintre soţ şi soţie

Sunt imagini vii – imagini la care ne putem raporta, dar care nu pot fi reduse la silogisme sau abstracţiuni. Să crezi că Iisus este Hristosul, Fiul Unul Născut al Tatălui, Dumnezeu adevărat, singurul în Care se află mântuirea noastră, înseamnă să ne unim viaţa cu viaţa Lui. Este să mori şi să descoperi cătrăieşti acum viaţa lui Hristos/ că Hristos trăieşte in tine.

Ştiu ce înseamnă să fii corectat sau să pierzi o dispută şi să te convingi că ceea ce ai crezut odată nu era, de fapt, adevărat. Dar de multe ori nu este decât o schimbare de direcţie în viaţă. Să accepţi că Hristos este Adevărul  este mai mult decât să admiţi că aerul dintr-o încăpere în care intri este respirabil şi, în consecinţă, să respiri.

Am observat că oamenii cred multe lucruri în acest mod, lucruri neadevărate. Unii cred că sunt unităţi economice, definite prin prooducţie şi consum. Viaţa este bună în funcţie de  nivelul producţiei şi al consumului. Lumea este bună, măsurând-o după producţia şi consumul ei. Mă îndoiesc că aceia care cred astfel o mărturisesc vreodată. Dar dovada credinţei lor este felul lor de viaţă – ce aleg şi cum aleg.. Care este centrul care le organizează activitatea unei zile din viaţa lor ?

Unii oameni cred în pilule sau alcool sau sex

Unii oameni abia cred în Dumnezeu(şi că fac asta e un lucru bun). Este, totuşi posibil să ai o minimă credinţă şi un mod de viaţă incompatibil cu credinţa, dar să ai opinii despre Dumnezeu şi credinţa creştină şi să te amuzi exprimându-ţi opinia despre aproape orice aspect al credinţei.

Creştinismul se foloseşte de cuvinte – dar forţa acestor cuvinte stă în realitatea celui care le spune. Un singur cuvânt de la un sfânt poate aduce un păcătos la pocăinţă. Iar cea mai puternică argumentare a unui « necredincios cu viaţa » poate avea un efect jalnic/ minor sau niciun efect, sau chiar să smintească pe ascultători.

Să crezi adevărul înseamnă să te avânţi pe pământul sfânt al realităţii nu în lumea fantezistă a unor idei. Pe pământ sfinţit noi ne scoatem încălţămintea şi rămânem tăcuţi – dând glas doar cuvintelor de laudă. E un lucru foarte greu într-adevăr.

E lucru rar să întâlneşti un om care crede în Dumnezeu  - dar este întâlnirea care schimbă viaţa! Să ne dea Domnul harul de a crede.

Părintele Stephen

http://fatherstephen.wordpress.com/2009/11/20/to-believe-the-truth/

Rugăciune la vreme de primejdie

Toată îndrăzneala ce o ai către Dumnezeu Cel ce te-a preamărit pe tine, pune-o pentru noi, Preafericite Părinte Grigorie, şi cu sudorile lacrimilor tale stinge văpaia care pierde cu înfricoşarea neamul omenesc. Frica ce ne-a cuprins ne-a făcut să  îndrăznim a alerga la ajutorul tău  ca să rogi pe Atotţiitorul făpturii să înceteze dreapta Sa mânie care este asupra noastră, ca să nu pierim cu totul întru fărădelegile noastre.

Vedem că rodul muncii noastre se distruge repede şi cu totul se risipeşte ; auzul se îngrozeşte şi vederea se înspăimântă, iar avându-te pe tine, Preasfinte Părinte Grigorie, luminător şi  rugător şi sprijinitor, ne rugăm grăbeşte de îmblânzeşte cu fierbinţile tale rugăciuni pe Împăratul cerurilor, Cel ce ne-a iubit pe noi, să ne izbăvească din primejdii ca să nu pierim mai înainte de vreme pentru păcatele noastre.

Cine va suferi mulţimea păcatelor noastre, şi adâncul milostivirii Tale cine-l va pricepe , preabunule Stăpâne Doamne. Şi către cine altul să alergăm ca să ne scape de această pierzare ce s-a pornit din iuţimea mâniei Tale pentru păcatele noastre. Ci, o, Dumnezeule şi Ziditorule a toată făptura, frica ce s-a adunat în noi ne-a slăbit puterea noastră, deci împreună cu rugătorii care din veac ţi-au plăcut Ţie, şi noi păcătoşii, cu genunchii plecaţi şi cu duhul umilit, ridicăm ochii noştri, fiind cuprinşi de spaimă ; cu smerenie ne rugăm Ţie, adu-Şţi aminte de milele Tale cele dintru început şi nu trece cu vederea glasurile  noastre, ale nemulţumitorilor, şi ocroteşte pe cei ce i-ai zidit după chipul Tău, ca să nu sufere moştenirea Ta atâta pierzare. Să nu fiu făptura Ta bucurie diavolilor şi necredincioşilor care nu Te cunosc pe Tine, ci pe noi ne primeşte între aleşii Tăi, ca în bună stare şi neclintită nădejde sa preamărim mulţimea nenumărată a milelor Tale.

Ocrotirea unui preot devotat misiunii sale

Un distins preot şi slujitor vrednic al Bisericii noastre strămoşeşti, anume Alexandru Niţu din parohia Stroeşti-Vâlcea, povesteşte că era în 1957[...] o puternică prigoană comunistă împotriva religiei şi a creştinilor ortodocşi ; mulţi preoţi şi călugări erau urmăriţi de securitate şi arestaţi  pentru activitatea lor pe tărâm bisericesc.

Preotul Alexandru era sistematic urmărit pentru frumoasa  activitate misionară şi pastorală pe care o desfăşura în parohie prin numeroase predici şi cateheze, repetate neîncetat ca să menţină credinţa ortodoxă în rândul poporului, precum şi pentru faptul că a renovat acoperişul bisericii cu hramul Sfânta Cuvioasă Parascheva şi Sfântul Grigorie Decapolitul ; printre alte persecuţii, îi suspendase  salarizarea şi încercau să-l aresteze.

Fiind în perioada postului Adormirii Maicii Domnului, preotul Alexandru a oficiat mai multe Sfinte Liturghii, în cursul cărora se ruga fierbinte, cu lacrimi izvorâte din suflet, Sfântului Grigorie, ocrotitorul sfântului locaş, să-l ferească de relele primejdii care îl pândesc din partea duşmanilor credinţei creştine.

În noaptea de 12 spre 13 august, preotul a avut următorul vis :

I se părea că sta îngenuncheat şi se ruga în faţa raclei cu sfintele moaşte din Mănăstirea Bistriţa, iar Sfântul Grigorie a ridicat mâna, a întins-o spre el şi i-a zis :

 - Vino la mine, dacă vrei să nu fii arestat !

Trezindu-se din somn, preotul Alexandru a simţit în suflet o mare bucurie duhovnicească, puternică şi limpede, dar şi o anumită teamă că va muri curând.

Întrucât nu ştia ce să facă, preotul s-a dus la episcopul eparhiot, Iosif Gafton, şi i-a relatat visul, rugându-l totodată să-l povăţuiască ce să facă.

 - Aceasta este chemarea Sfântului Grigorie, părinte Alexandru ! Vei merge la Mănăstirea Bistriţa, ca preot şi duhovnic, întrucât acolo nu mai este cine să slujească. Iată, chiar în urmă cu o oră a fost în audienţă stareţa mănăstirii şi m-a rugat să-i repartizez un preot. Deci, te sfătuiesc să mergi frăţia ta şi Sfântul Grigorie te va ocroti de toate primejdiile.

Înţelegând că este o lucrare minunată a Sfântului Grigorie, după ce şi-a rânduit problemele parohiale, preotul Alexandru Niţu şi-a luat soţia şi copiii, apoi a plecat. La Mănăstire, sub ocrotirea Sfântului Grigorie, a desfăşurat o bogată activitate duhovnicească, fără teama de a fi arestat de forţele întunecate ale comunismului ateu, până în anul 1960, când Mănăstirea Bistriţa, împreună cu alte sute de mănăstiru din ţară, a fost  desfiinţată de autorităţile superioare.

Arhim. Veniamin Micle, Minunile Sfântului Grigorie Decapolitul

Sursele imaginilor :

http://www.gds.ro/Cuplu%20si%20familie/2007-11-20/Sfantul+Grigorie+Decapolitul,+Protectorul+Olteniei+

www.univ-ovidius.ro/btcassian/SINAXAR_ORTODOX.