Toată îndrăzneala ce o ai către Dumnezeu Cel ce te-a preamărit pe tine, pune-o pentru noi, Preafericite Părinte Grigorie, şi cu sudorile lacrimilor tale stinge văpaia care pierde cu înfricoşarea neamul omenesc. Frica ce ne-a cuprins ne-a făcut să îndrăznim a alerga la ajutorul tău ca să rogi pe Atotţiitorul făpturii să înceteze dreapta Sa mânie care este asupra noastră, ca să nu pierim cu totul întru fărădelegile noastre.
Vedem că rodul muncii noastre se distruge repede şi cu totul se risipeşte ; auzul se îngrozeşte şi vederea se înspăimântă, iar avându-te pe tine, Preasfinte Părinte Grigorie, luminător şi rugător şi sprijinitor, ne rugăm grăbeşte de îmblânzeşte cu fierbinţile tale rugăciuni pe Împăratul cerurilor, Cel ce ne-a iubit pe noi, să ne izbăvească din primejdii ca să nu pierim mai înainte de vreme pentru păcatele noastre.
Cine va suferi mulţimea păcatelor noastre, şi adâncul milostivirii Tale cine-l va pricepe , preabunule Stăpâne Doamne. Şi către cine altul să alergăm ca să ne scape de această pierzare ce s-a pornit din iuţimea mâniei Tale pentru păcatele noastre. Ci, o, Dumnezeule şi Ziditorule a toată făptura, frica ce s-a adunat în noi ne-a slăbit puterea noastră, deci împreună cu rugătorii care din veac ţi-au plăcut Ţie, şi noi păcătoşii, cu genunchii plecaţi şi cu duhul umilit, ridicăm ochii noştri, fiind cuprinşi de spaimă ; cu smerenie ne rugăm Ţie, adu-Şţi aminte de milele Tale cele dintru început şi nu trece cu vederea glasurile noastre, ale nemulţumitorilor, şi ocroteşte pe cei ce i-ai zidit după chipul Tău, ca să nu sufere moştenirea Ta atâta pierzare. Să nu fiu făptura Ta bucurie diavolilor şi necredincioşilor care nu Te cunosc pe Tine, ci pe noi ne primeşte între aleşii Tăi, ca în bună stare şi neclintită nădejde sa preamărim mulţimea nenumărată a milelor Tale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu