Sf. Teofan Zăvorâtul – Tâlcuiri: "Numai credincioşii şi iubitorii de patimi tăgăduiesc existenţa satanei şi a duhurilor necurate."

Vineri[Filip. 3, 8-19 ; Lc. 7, 31-35]. « Cu cine voi asemăna pe oamenii acestui neam », adică pe necredincioşi ? Dacă Domnul pune această întrebare parcă nedumerit, nu se cuvine cu atât mai mult nouă să ne minunăm că este pe lume necredinţă ? S-ar părea că este cu neputinţă să te împotriveşti evidenţei, şi totuşi unii fac astfel. Că satana se împotriveşte – asta nu-i de mirare ; i-o arată şi numele : potrivnic al binelui şi al adevărului ; el vede limpede că Dumnezeu este, că îl va judeca şi îl va osândi, că pedeapsa îi e deja pregătită, dar se împotriveşte în continuare  şi nu cu alt ţel decât răul şi, prin urmare, spre marea lui pierzanie. Oare nu acelaşi duh al luptei împotriva lui Dumnezeu îi stăpâneşte pe necredincioşi ? Cel puţin după cunoştinţele pe care le avem  despre suflet şi lucrările lui, necredinţa este de neînţeles  atunci când avem atâtea temeiuri  vădite pentru a crede ; la fel cum robia în care se află păcătosul faţă de păcat este de neînţeles, de vreme ce el ştie limpede că păcatul îl duce la pierzanie. Şi încă o contradicţie ! Numai credincioşii şi iubitorii de patimi tăgăduiesc existenţa satanei şi  a duhurilor necurate. Cei care ar trebui să îi susţină cu cea mai mare tărie se leapădă cu totul de ei. Oare nu cumva o fi de la demoni şi ştiinţa asta ? Întunecaţii iubesc întunericul şi îi învaţă pe oameni să spună că ei nu există şi  că în lumea spirituală totul se întâmplă  de la sine, fără vicleniile şi cursele lor.