Sâmbătă[Rom. 9, 1-5 ; Mt. 9, 18-26]. Zis-a femeia cu curgere de sânge : « Numai să mă ating de haina Lui[a Domnului] şi mă voi face sănătoasă – şi a primit după credinţa ei. Noi, fiind făpturi care cunoaştem prin mijlocirea simţurilor, avem nevoie de o atingere simţită pentru a primi puterea cea mai presus de simţuri. Domnul aşa a şi rânduit. Sfânta Sa biserică are o orânduire văzută. Feluritele sale părţi ne cuprind, iar noi venim în atingere cu ele. Puterea lui Dumnezeu care se află în Biserică se primeşte prin atingere, iar primitoarea este credinţa, care grăieşte : « Numai să ma ating şi mă voi face sănătoasă ». Biserica e Trupul şi Veşmântul Domnului. Părţile sale cele mai învederate, de care ne atingem noi, sunt dumnezeieştile Taine şi, mai ales, după Botez şi Mirungere, Taina Trupului şi Sângelui, în unire cu Taina Pocăinţei, dar şi atingerea cu credinţă de orice altă parte a sa poate atrage puterea trebuincioasă de la Domnul, Care pretutindenea este şi vede pe oricine face astfel, şi grăieşte în inima lui : « Îndrăzneşte, fiule ! ». Liber-cugetătorii, cei ce nu văd cu ochi buni rânduiala văzută a Sfintei Biserici, se lipsesc singuri, prin întocmirea lor sufletească, de putinţa atingerii de puterea cea lăuntrică, dumnezeiască, dătătoare de viaţă tuturor. Drept aceea, ei rămân bolnavi ; neîncetata curgere a gândurilor şi simţirilor deşarte îi secătuieşte, iar ei slăbesc şi mor duhovniceşte.
sâmbătă, 18 iulie 2009
Un zâmbet de dincolo de moarte
Onorabile domn Papanicolau,
La câteva zile de la înmormântarea Bătrânului Iosif aţi publicat pe website-ul dumneavoastră un articol cu titlul « Funeraliile Bătrânului Iosif de la Vatopedou – Zâmbet din eternitate », descriind în câteva cuvinte, însoţite de fotografii, evenimentul. Fotografiile celui adormit, zâmbind nu doar cu gura, ci cu întreaga faţă, au impresionat puternic lumea, cum se vede din articolele şi comentariile de pe multe siteuri. De fapt, se pot întâlni oameni abia adormiţi , cu feţe luminoase şi expresii paşnice sau cu chipuri odihnitoare, dar unde s-a mai văzut vreun zâmbet pe feţele lor ? Pe de o parte, părinţii duhovniceşti spun că ora morţii este înfricoşătoare pentru om, pe de altă parte, citim în Gerontikon că până si cei mai înduhovniciţi şi mai smeriţi nu lasă garda jos înainte de a trece în lumea de dincolo, unde nu mai este nicio primejdie. Mai mult, Bătrânul Iosif suferea cu inima şi era foarte chinuit de boală, deci cum de afişa un asemenea zâmbet ?
Răspunsul este : nu îl afişa, nu a adormit zâmbind, ci a zâmbit după moarte.
Discutând cu unii părinţi de la Vatopedou vă aducem informaţii noi despre desfăşurarea evenimentului.
Cei doi monahi care au fost cu el până în ultima clipă, au fugit să-l anunţe pe Cuviosul Efrem şi pe ceilalţi părinţi şi nu au observat cum arăta răposatul, care era într-adevăr cu gura parţial deschisă. Au venit să-l pregătească conform ritualului monahal. Cuviosul Efrem a poruncit să nu-i acopere faţa. Părinţii au încercat să-i închidă gura, dar era prea târziu, ea rămânea în continuare deschisă( de fapt, l-au legat pe sub bărbie, dar când au desfăcut legătura, gura s-a redeschis). Trecuseră vreo 45 de minute de la adormire.
- Cuvioase, o să arate urât cu gura deschisă, ce să facem?
- Aşa cum este, nu-i acoperiţi faţa !
I-au cusut mantia după obiceiul monahal. Întregul proces de punere şi coasere a mantiei a durat încă vreo 45 de minute. Apoi au tăiat materialul în jurul feţei, la poruncă, şi l-au găsit pe Bătrân zâmbind, aşa cum aveau să-l vadă toţi apoi.
I-a auzit vorbind şi le-a făcut această mică favoare, ca să nu fie întristaţi?
Sau a vrut să ne ajute să ne facem o idee despre ce a văzut şi despre starea în care se află după plecarea sa din această lume ?
Zâmbetul Bătrânului Iosif este primul eveniment supranatural petrecut după moartea sa şi a devenit pentru noi toţi o marte mângâiere.
Panagiotis Koutsu
Source: http://vatopaidi.wordpress.com/
http://molonlabe70.blogspot.com/2009/07/why-is-that-smile-of-elder-joseph-is.html
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
