Sâmbătă[Rom. 9, 1-5 ; Mt. 9, 18-26]. Zis-a femeia cu curgere de sânge : « Numai să mă ating de haina Lui[a Domnului] şi mă voi face sănătoasă – şi a primit după credinţa ei. Noi, fiind făpturi care cunoaştem prin mijlocirea simţurilor, avem nevoie de o atingere simţită pentru a primi puterea cea mai presus de simţuri. Domnul aşa a şi rânduit. Sfânta Sa biserică are o orânduire văzută. Feluritele sale părţi ne cuprind, iar noi venim în atingere cu ele. Puterea lui Dumnezeu care se află în Biserică se primeşte prin atingere, iar primitoarea este credinţa, care grăieşte : « Numai să ma ating şi mă voi face sănătoasă ». Biserica e Trupul şi Veşmântul Domnului. Părţile sale cele mai învederate, de care ne atingem noi, sunt dumnezeieştile Taine şi, mai ales, după Botez şi Mirungere, Taina Trupului şi Sângelui, în unire cu Taina Pocăinţei, dar şi atingerea cu credinţă de orice altă parte a sa poate atrage puterea trebuincioasă de la Domnul, Care pretutindenea este şi vede pe oricine face astfel, şi grăieşte în inima lui : « Îndrăzneşte, fiule ! ». Liber-cugetătorii, cei ce nu văd cu ochi buni rânduiala văzută a Sfintei Biserici, se lipsesc singuri, prin întocmirea lor sufletească, de putinţa atingerii de puterea cea lăuntrică, dumnezeiască, dătătoare de viaţă tuturor. Drept aceea, ei rămân bolnavi ; neîncetata curgere a gândurilor şi simţirilor deşarte îi secătuieşte, iar ei slăbesc şi mor duhovniceşte.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu