Δόξα Πατρὶ καὶ Υἱῷ καὶ Ἁγίῳ Πνεύματι - ΚΟΙΝΩΝΙA -

Δόξα Πατρὶ καὶ Υἱῷ καὶ Ἁγίῳ Πνεύματι - ΚΟΙΝΩΝΙA -

marți, 9 februarie 2010

Cuviosul Părinte Justin Pârvu la 91 de ani!


La mulţi ani Părintelui Arhimandrit Justin Pârvu ! 
Pentru întărirea dreptei credinţe şi sprijinul drept măritorilor creştini din România !
*** 
"A fi liber nu înseamnă trândăveală şi uitare de sine, înseamnă împlinirea destinului tău de om. "
***

La 91 de ani !
 ***

"Dumnezeu ne dă să alegem : să trăim pe pământ în aspiraţie  pentru cele  veşnice şi trainice."
"- A sosit vremea acelui 666...?
 - Vremea  lui 666 a venit pe lume odată cu păcatul.
 - Lumea este extrem de zbuciumată, de grăbită. Omul vrea să cucerească mai mult şi mai repede pe orizontală şi mai puţin pe verticală ; mai mult în afară decât înăuntru...
 - Depărtarea de valorile morale este pedepsită tocmai cu această goană şi rătăcire. Omul fuge de sine de frică ; îi e frică de judecata conştiinţei pentru tot ce s-a întâmplat în lumea noastră, în lume în general, în secolul trecut. Oamenii senini, care nu au pe conştiinţă păcate, care nu sunt datori nimănui, nu se grăbesc niciodată, se opresc şi vorbesc cu fiecare, cu vecini, cu frate, cu mamă. Aceştia au timp şi pentru un bolnav şi pentru un sărman şi pentru un semen care are nevoie de un sfat, de un ajutor. Pe când cei care au ceva pe suflet, care sunt cuprinşi de patima de a aduna continuu averi, fără măsură, aceia sunt bolnavii adevăraţi ai vremurilor noastre. Cu ei nu poţi vorbi normal, ei au ceva pe suflet mereu, ei evaluează  continuu, dar nu după măsura lui Dumnezeu, ci numai după măsura oamenilor. Omul a venit pe lume curat, sprinten, vesel. Singur îşi împovărează viaţa, singur se bagă în jugul patimilor, singur devine posac şi asta pentru că el nu se mai raportează la Dumnezeu, el se raportează numai la averea vecinului, la luxul nemăsurat pe care l-a văzut undeva. Vechii creştini se întreceau în virtuţi, în fapte bune, în rugăciunea inimii.  Creştinii de azi vor să fie şi cu un picior  în cer, dar şi cu unul bine înfipt pe pământ. Or, Dumnezeu ne dă să alegem : să trăim pe pământ în aspiraţie  pentru cele  veşnice şi trainice."

Interviu la aniversarea  a 90 de ani, în 2009 :
http://www.youtube.com/user/tooberme#p/u/127/KaLbizuOvn8
***
"Scopul nevoinţei noastre pe lumea asta, este această luptă pentru recuperarea duhului care animă lumea de la începuturile ei şi pentru a duce mai departe această bucurie a vieţii."
«  - De câtă libertate are nevoie omul ? Omul s-a născut liber ? Uneori îmi apare ca o fiinţă care îşi aruncă jucăriile în cuşcă după care se bagă după ele şi se închide înăuntru...Libertatea pare să fie tocmai ceea ce pierde omul în fiecare zi.
 - Libertatea e preţioasă numai după ce o pierzi. Sau cel puţin aşa pare să gândească omul nostru. Omul toată viaţa lui caută să fie liber, dar nu-şi dă seama de darul libertăţii decât atunci când e prea târziu. Libertatea este în trup, dar şi în inimă. Libertatea este în  mişcare, dar şi în cuget, în inteligenţă. Omul este liber pe cât de deştept este, pe cât de sincer iubeşte, pe cât de ataşat este de valorile  cele înalte ale credinţei. Omul trăieşte în trup, dar trăieşte şi în cer. De aceea, omul are şi chipul îngeresc şi  chipul omenesc. El trăieşte în două lumi în acelaşi timp. Mintea în cer şi trupul pe pământ. Şi atunci când am ajuns la această stare, într-adevăr, suntem deopotrivă trăitori în prezent, trecut şi viitor. Scopul nevoinţei noastre pe lumea asta, este această luptă pentru recuperarea duhului care animă lumea de la începuturile ei şi pentru a duce mai departe această bucurie a vieţii. De asta suntem liberi în măsura în care ne asumăm misiunea pentru care ne-am născut, în măsura în care ne facem treaba cum se cuvine. A fi liber nu înseamnă trândăveală şi uitare de sine, înseamnă împlinirea destinului tău de om. »
Adrian Alui Gheorghe
« Părintele Justin Pârvu şi morala unei vieţi câştigate »

Foto :



Sihastria Putnei: Duminica Înfricoşatei Judecăţi – 7 februarie 2010 Ieromonahul Damaschin : Să vă spovediţi de fiecare dată ca şi cum ar fi ultima spovedanie, cu care veţi merge în faţa lui Dumnezeu.