Sfântul Efrem Sirul - Cuvinte şi învăţături - Despre pocăinţă(III)

Socoteşte singur, fratele meu adevărat,  şi alege-ţi lucrul cel mai bun şi mai de folos sufletului tău. Ce greutate îţi este ţie ca sa plângi aici pentru păcatele tale şi să te rogi, mulţumitor făcându-te prin pocăinţă, decât acolo, în foc să plângi, cu nimic folosindu-te ?Că aici, lăcrimând, dobândeşti uşurare,  împreună cu toată mângâierea, iar acolo, şi lăcrimând, te duci în muncă şi în certarea a milioane de talanţi.  Plăteşte partea cea mai puţină, rugând pe Stăpânul ca să-ţi ierte  datoriile sufletului tău, căci dacă nu vei voi aici a plăti datoria cea multă, acolo vei plăti cu multe munci toată datoria ta.

Şi  acestea le zic dragostei voastre, iubiţi fraţi şi de Dumnezeu iubitorilor, nu ca unul vrednic şi curat şi care în viaţă a trăit în curăţie,  ci din multă durere şi mâhnire a inimii, gândindu-mă la ce ne este pregătit nouă şi cum ne lenevim[...]

Toţi suntem de-a pururi defăimători şi  socotim că vom trăi în această viaţă deşartă în veacul veacului. Veacul acesta trece şi toate cele din el, şi nouă, iubiţilor ni se va cere seama pentru toate acestea, ca cei ce am ştiut cele bune, dar am făcut cele rele. Aici, defăimând dragostea lui Dumnezeu şi Împărăţia Lui, am preferat pământul şi toate cele de pe el.  Argintul şi aurul nu ne vor scoate pe noi din focul cel veşnic. Hainele şi desfătarea spre osânda noastră se vor afla acolo. Acolo, frate nu izbăveşte pe fratele său, nici tatăl pe fiu, ci fiecare va sta în a sa rânduială, în viaţă sau în foc. Sunt mulţi sfinţi, drepţi şi cuvioşi, care s-au golit pe sine de viaţă şi de lucrurile ei cu voia cea bună a libertăţii lor, şi prin nădejdea cea bună a poruncilor lui Dumnezeu, încredinţându-se că vor dobândi bunătăţile lui Dumnezeu în raiul desfătării. Că pe Hristos iubindu-L, L-au cinstit pe El mai mult decât pe toate cele stricăcioase. Pentru aceea, întotdeauna întru Dumnezeu se bucură, , în Hristos se luminează, în Duhul Sfânt se veselesc neîncetat. Se bucură de dânşii Sfânta Treime, se bucură de dânşii îngerii şi arhanghelii, se bucură de dânşii raiul desfătării.[...] Îngerii şi oamenii îi fericesc pe dânşii, căci au preferat dragostea lui Dumnezeu mai mult decât toată lumea, iar Dumnezeul Cel Sfânt, Cel Drept, Cel Adevărat le-a dăruit lor împărăţia Sa şi încă mai mare slavă le-a dăruit lor, ca, împreună cu sfinţii îngeri, totdeauna cu bucurie să-L vadă pe El.

Iar din oameni, mulţi iubesc pământul şi cele din el stricăcioase. Că se pironeşte mintea lor  totdeauna de cele stricăcioase şi, mai rău ca nişte dobitoace necuvântătoare, îşi  hrănesc trupurile lor cu bucate, ca şi cum ar fi fără de moarte viaţa aceasta deşartă.

Ce faci, o, omule,  de petreci ca un necuvântător ? Înţelept, cugetător te-a zidit pe tine Dumnezeu, să nu te asemeni dobitoacelor celor neînţelegătoare cu cugetarea ta ! Trezeşte-te, o, omule, şi vino-ţi în fire, şi cunoaşte ca un înţelept că din cer a venit pentru tine  Dumnezeul Cel Preaînalt, ca pe tine de pe pământ să te înalţe la cer. La nunta cea cereasca a cămării de Mire te-a chemat, pentru ce defaimi ? Pentru ce te îngreuiezi ? Cum poţi să te duci la nuntă, spune-mi, dar haină de mult preţ şi vrednică de nuntă nu ai ? Candelă nu ai, cum poţi să intri ? Defăimând, intri.  Vei auzi îndată acel înfricoşător glas : « Prietene, cum ai intrat  aici la nuntă, neavând îmbrăcăminte de nunta împărăţiei Mele ? Ca un defaimător ai intrat şi faci ocară prin goliciunea ta, nuntaşilor Mei ». Şi va zice Împăratul slugilor Sale : « Legaţi pe ticălosul acela de mâini şi de picioare şi îl aruncaţi pe el în cuptorul focului, ca să se muncească în veacul veacului, fiindcă Eu Însumi de multă vreme am venit şi am chemat pe toţi la nuntă, dar acesta, ca un defaimător al împărăţiei Mele, nu şi-a pregătit îmbrăcăminte de nuntă. Pentru aceea, Eu vă poruncesc vouă să-l munciţi pe ticalosul acela, că a defăimat împărăţia Mea ».

Oare nu te înfricoşezi de acestea ? Nu te cutremuri, o, omule, ca aproape este Mirele ca să strălucească ? Şi ce vei face acolo, dacă nu te vei pregăti pentru ceasul acela al fericirii lui Dumnezeu ? Că fericirea lui Dumnezeu se face celor vrednici.

Sfântul Efrem Sirul - Cuvinte şi învăţături - Despre pocăinţă(II)

"Lacrimile şi suspinurile celui ce cade la Dânsul le primeşte Stăpânul, că este mai înainte cunoscător, ca un Dumnezeu al nostru şi Ziditor, şi îndată iartă toate păcatele, toate greşelile gândurilor şi ale faptelor, şi zice să i se aducă haina cea dintâi, încă şi inel în mâna cea dreaptă, şi tuturor îngerilor porunceşte a se bucura de aflarea acestui suflet al păcătosului."

***

Ascultă, iubite, fericitul glas care zice totdeauna :

“Veniţi către Mine, toţi cei osteniţi şi însărcinaţi, şi Eu  vă voi odihni pe voi. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi vă învăţaţi de la Mine, că liniştit sunt, blând şi domol, şi smerit cu inima, şi veţi afla odihnă sufletelor voastre ».(Matei 11, 28-29). Odihnă şi viaţă îţi făgăduieşte din zi în zi. Apropie-te, nu te teme; bun şi bogat este Stăpânul. Nu cere zapisele tuturor păcatelor tale, scăpare este în toate relele, vindecă rănile, dăruieşte viaţă cu îndestulare, ca un bun, primeşte cu lesnire pe cei ce cad către Dânsul, fiindcă Dumnezeu este mare si mai înainte cunoscător şi ştie toate cugetele noastre.

Când s-ar apropia cineva înspre Dânsul  să se vindece, îi nvede inima lui şi toată osârdia. Când cel ce se apropie are gândul  cel credincios nestrămutat, Însuşi Bunul Dumnezeu, pentru bunătatea Lui, , îndată Se arată celor ce Îl caută pe El şi, mai înainte de a căuta omul în sus către Dumnezeu, îi zice lui : « Iată, de faţă sunt ! » Şi mai înainte de a se apropia omul de Dânsul, îşi deschide comoara înaintea celui ce-L caută. Mai înainte de a vărsa lacrimi, îi revarsă comorile,  şi, mai înainte de a cere, se împacă cu dânsul. Mai înainte de a se ruga el, dobândeşte milă, că dragostea lui Dumnezeu aşa  doreşte şi voieşte. Pe cei ce în adevăr se apropie către Dânsul, nu întârzie a-i auzi, nici nu face reproşuri : « Pentru  ce atâta vreme ai slujit vrăjmaşului, şi pe Mine, Stăpânul, de bună voie M-ai defăimat ? ». Nu caută la timpul ce a trecut, ci numai smerenie. Lacrimile şi suspinurile celui ce cade la Dânsul le primeşte Stăpânul, că este mai înainte cunoscător, ca un Dumnezeu al nostru şi Ziditor, şi îndată iartă toate păcatele, toate greşelile gândurilor şi ale faptelor, şi zice să i se aducă haina cea dintâi, încă şi inel în mâna cea dreaptă, şi tuturor îngerilor porunceşte a se bucura de aflarea acestui suflet al păcătosului.

Fericiţi suntem noi, toţi oamenii, de ce fel de Stăpân avem : dulce, nepomenitor de rău, bun, milostiv, îndurat, îndelung-răbdător, Care totdeauna iartă răutăţile noastre, dacă noi vom voi. Că , iată, ne roagă ;iată, şi îndelung rabdă ; iată, ne dă nouă toate bunătăţile Sale în veacul acesta şi acolo, de vom voi.

***

« Aici mângâiere, iar acolo certare, aici îndelungă-rabdare, acolo asprime ; aici pogorământ, acolo dare de seamă cu de-amanuntul ; aici libertate, iar acolo judecăţi. »

***

Deci, veniţi să-L rugăm până când este vreme. Aici, cât suntem în viaţa aceasta, putem întotdeauna  a îmblânzi pe Dumnezeu. Cu uşurinţă ne este nouă a cere iertare. Potrivit ne este nouă a şi bate la uşa milostivirii Lui.  Să vărsăm lacrimi, cât este vreme de a fi primite lacrimile, ca nu cumva, ducându-ne în veacul cel de acolo, să plângem fără folos., fiincă acolo lacrimile  nimic nu folosesc. Pe cât noi voim, pe atât ne iartă Domnul cel Bun, că aici ne aude pe noi când ne rugăm şi aici ne iartă pe noi, cei ce ne smerim. Aici şterge făradelegile noastre, de vom fi mulţumitori. Aici mângâiere, iar acolo certare ;  aici îndelungă-rabdare, acolo asprime ; aici pogorământ, acolo dare de seamă cu de-amanuntul ; aici libertate, iar acolo judecăţi ; aici în răsuflare, iar acolo în strâmtoare ; aici  îndulcire, iar acolo munci ; aici lăcomie, iar acolo chinuire ; aici râsul, iar acolo plânsul ; aici nebăgare de seamă, iar acolo pedeapsa ; aici defăimare, acolo foc veşnic ; aici împodobire, iar acolo viermele cel neadormit ; aici îngâmfare, iar acolo smerenie ; aici răpirile, iar acoloscrâşnirea dinţilor ; aici camări aurite, acolo întuneric şi pâclă ; aici lenevire, acolo greşelile neiertate ale tuturor. 

***

Acestea ştiindu-le, fraţilor iubiţi, pentru ce ne lenevim de mântuirea noastră ? Să nu se pironească, fraţilor,  mintea noastră aici şi sa nu ni se îndulcească nouă dragostea celor pământeşti, ca să nu ni se amărască plânsul nostru acolo ! Pentru ce defăimăm, nevrând  a ne vindeca ? Până când este vreme, p rin puţine lacrimi ale acestei vremi scurte şi prin pocăinţă, ne iartă Dumnezeu toate greşelile. Plângi aici puţin, ca să nu plângi acolo veşnic, în întunericul cel mai dinafară.  Mulţumitor să te faci aici, ca să nu te arunci acolo în focul cel nestins.

 Cine nu ne va plânge pe noi ? Şi cine nu ne va tângui pe noi ? Că, urând viaţa, moartea o iubim.

Icoane :

http://web.ukonline.co.uk/ephrem/ephrem.htm

Sfântul Efrem Sirul - Cuvinte şi învăţături - Despre pocăinţă(I)

Lungimea vieţii ni se dă pentru pocăinţă, pentru mulţimea rănilor nevindecate şi a păcatelor neplânse nu curmă Dumnezeu încă zilele noastre, să avem timp să ne curăţăm de întinăciunea lor cu lacrimi, suspine şi zdrobirea inimii.

Să ne amintim în fiecare zi că vom muri şi vom merge în faţă Judecătorului să dăm socoteală de faptele noastre !  Iar acolo numai pocăinţa ne va fi apărător.

***

"Nu ştii, iubite, în care ceas va porunci  Cerescul Doctor să încuie uşa vindecării tale. Apropie-te, rogu-te, sârguieşte-te a te  vindeca ! Să vrei să se bucure oastea cerească pentru pocăinţa ta ! Soarele s-a plecat spre seară ; pe tine te aşteaptă 
ca să ajungi la lăcaş."

***

Domnul, Cel ce S-a pogorât din sânul Tatălui şi S-a făcut nouă cale de mântuire pentru pocăinţă, prin fericitul şi dumnezeiescul Său glas ne învaţă pe noi zicând : « N-am venit să chem pe drepţi, ci pe păcătoşi la pocăinţă »(Matei 9, 13) şi : « Nu au trebuinţă cei sănătoşi de doctor, ci cei bolnavi »(Luca 5, 31).  Dacă eu zic aceasta, să nu mă asculţi, dar dacă Însuşi Domnul  spune, apoi pentru ce nu iei în seamă, lenevindu-te de viaţa ta ? Dacă te ştii pe tine că ai înăuntru răni de gânduri şi de fapte, pentru ce te leneveşti ? Pentru ce te temi de doctor ? Nu este aspru, nici neîndurat, nici nemilostiv. Nu foloseşte ac, nici doctorie iute şi arzătoare, ci cu singur cuvântul vindecă.

De vei voi a te apropia, El este plin de bunatăţi şi plin de milostivire. Pentru tine a venit din sânul Tatălui ; pentru tine S-a întrupat, ca tu să te apropii de Dânsul fără de frică. Pentru tine S-a făcut om, ca pe tine de cumplitele tale răni să te vindece. Cu multă dragoste şi cu toată bunătatea te cheamă la El. Apropie-te, păcătosule ! Vindecă-te cu lesnire !Leapădă de la tine greutatea păcatelor, adu-I rugăciune şi pune lacrimi peste putrejune, căci acest Doctor Ceresc, fiind bun, cu lacrimi şi cu suspinuri vindecă rănile ! Apropie-te, păcatosule, către Bunul Doctor, aducându-I lacrimile, doctoria cea bună, că aşa voieşte Cerescul Doctor, a se vindeca fiecare cu lacrimile lui şi a se mântui. Că această doctorie nu este necesară multa vreme,nici ustură, ci îndată vindecă.

Doctorul aşteaptă să vadă lacrimile tale ; apropie-te, să nu te temi, arată-I Lui  rana, aducându-I şi doctoria : lacrimi şi suspine ; că, iată, s-a deschis uşa pocăinţei. Sârguieşte-te, păcătosule, mai înainte de a se încuia ! Nu aşteaptă vreme după lenevirea ta, nici chiar uşa, văzându-te pe tine trândav, nu rămâne lângă nebăgarea ta de seamă. Pentru ce ţi-ai urât viaţa ta, ticălosule ? Ce este mai înalt decât sufletul tău, omule ? Şi tu, păcătosule, pe acesta l-ai defăimat ! Nu ştii, iubite, în care ceas va porunci  Cerescul Doctor să încuie uşa vindecării tale. Apropie-te, rogu-te, sârguieşte-te a te  vindeca ! Să vrei să se bucure oastea cerească pentru pocăinţa ta ! Soarele s-a plecat spre seară ; pe tine te aşteaptă ca să ajungi la lăcaş.

Până când suferi pe pângăritul tău vrăjmaş, făra ruşine săvârşindu-i voia? Că acela voieşte şi în foc să te arunce pe tine. Aceasta este sârguinţa lui, aceasta este dăruirea lui celor ce îl iubesc pe el. Iar el, pângăritul, în deznădejde aduce pe  cei ce se pleacă lui ; învârtoşează inima, usucă lacrimile, ca să nu se umileasca păcătosul. Cu totul fugi de acestea, o, omule, urăşte şi îngreţoşează-te de cele plăcute lui ; urăşte pe cel rău şi fugi de vicleanul, că ucigaş de oameni este din început şi până în sfârşit ! Fugi de dânsul, o, omule, ca să nu te ucidă pe tine !

Viaţa Sfântului Efrem Sirul:

http://paginiortodoxe.tripod.com/vsian/01-28-cv_efrem_sirul.html