Monahii vor suferi o mare prigoană de la eretici şi atunci viaţa monahicească va fi pângărită. Se vor împuţina mănăstirile şi călugării; cei care vor rămâne, vor fi asupriţi. Aceşti urâtori ai vieţii monahiceşti, care poartă doar la suprafaţă chipul cuvioşiei, se vor sili să atragă călugării de partea lor, promiţându-le ocrotire şi bunătăţi vremelnice, iar cei ce nu se vor supune, vor fi ameninţaţi cu izgonirea. Din cauza acestor ameninţări, cei slabi cu duhul vor fi foarte umiliţi. Dacă vei ajunge acele timpuri, fiul meu, bucură-te, pentru că atunci celor credincioşi, care nu vor dori alte bunătăţi, le vor fi gătite cununi doar pentru răbdarea în credinţă, după cuvântul Domnului: Tot cela ce va mărturisi pre Mine înaintea oamenilor, voi mărturisi şi Eu pre dânşii înaintea Tatălui Meu, Carele este în ceruri(Matei 10, 32)
[...] Dimpreună cu erezia va intra în mănăstire şi dracul, şi atunci aceasta nu va mai fi sfântă mănăstire, ci simple ziduri.
[...]Să nu vă fie frica de scârbe, ci de obrăznicia ereticilor, ce se înverşuneaza să despartă pe om de Hristos, fapt pentru care Hristos a poruncit să-i socotim drept păgâni şi vameşi.
Aşadar, fiul meu, întăreşte-te prin harul lui Iisus Hristos. Cu bucurie grăbeşte-te spre nevoinţele mărturisirii dreptei credinţe şi rabdă suferinţele, ca un bun ostaş al lui Iisus Hristos, Care a zis : Fii credincios până la moarte şi îţi voi da cununa vieţii(Apoc. 2, 10). Căci Lui, dimpreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt li se cuvine slava şi puterea în vecii vecilor. Amin.(Cuviosul Anatolie)
« Ereticii vor prinde putere asupra Bisericii, vor pune peste tot slujitori de-ai lor şi buna cuviinţă va fi nesocotită. »
Fiul meu, să ştii că, în zilele din urmă, precum zice Apostolul, vor veni vremuri grele. Şi aşa, din cauza împuţinării bunei cuviinţe, în Biserica vor apărea erezii şi dezbinări, şi nu vor fi atunci, după cum au prezis Sfinţii Părinţi,oameni cu experienţă şi iscusiţi în viaţa duhovnicească nici pe prestolurile arhiereşti, nici în mănăstiri. De aceea, ereziile se vor răspândi pretutindeni şi pe mulţi vor amăgi. Vrăjmaşul neamului omenesc va lucra cu viclenie, ca să atragă în erezie, dacă este cu putinţă, şi pe cei aleşi. El nu va respinge cu grosolănie dogma Sfintei Treimi, cea despre Dumnezeirea lui Iisus Hristos, despre Născătoarea de Dumnezeu, ci pe neobservate va începe să strâmbe predanisirile Sfinţilor Părinţi, primite de la Duhul Sfânt – învăţătura Bisericii înseşi. Uneltirile vrăjmaşului vor fi observate doar de puţini, de cei mai iscusiţi în viaţa duhovnicească. Ereticii vor prinde putere asupra Bisericii, vor pune peste tot slujitori de-ai lor şi buna cuviinţă va fi nesocotită. Dar Dumnezeu nu va lăsa pe robii Săi fără apărare şi în neştiinţă. El a spus : «După roadele lor îi veţi cunoaşte»(Matei 7, 16). La fel şi tu, după roadele lor, adică după faptele ereticilor, să te străduieşti a-i deosebi pe aceştia de păstorii cei adevăraţi. Aceştia sunt hoţi duhovniceşti care fură turmaduhovnicească şi « nu intră prin uşi în staulul oilor, ci sar pe aiurea »(Ioan 10, 1), precum a zis Domnul, adică intră pe căi fără de lege, nimicind prin silnicie rânduielile lui Dumnezeu. Domnul îi numeşte pe aceştia tâlhari...(Cuviosul Anatolie)
Cei trei noi martiri de la Mănăstirea Optina - 16 aprilie 1993
În anul 1993, trei vieţuitori ai Mănăstirii Optina au fost omorâţi în mod brutal, chiar în noaptea de Înviere a Sfintelor Paşti. Aceşti trei mărturisitori - ieromonahul Vasile Roslyakov, călugărul Ferapont Pushkarev şi călugărul Trofin Tatarinov - sunt cunoscuţi sub numele colectiv de "Martirii noi de la Optina".
În ziua de 16 aprilie 1993, în dimineaţa Învierii Domnului, după Sfânta Liturghie, călugării Trofin şi Ferapont au primit binecuvântare să tragă clopotele. Curtea era deja pustie, aproape toţi pelerinii plecaseră. Acesta a fost momentul în care ucigaşul, un satanist, i-a injunghiat pe la spate pe cei doi monahi.
În acele momente, ieromonahul Vasile se îndrepta către porţile care deschid drumul către Schitul Optina, ca să spovedească. Probabil, auzind că bătăile clopotului s-au înterupt brusc, s-a îndreptat către clopotniţă şi, la scurtă vreme, a fost de asemenea înjunghiat pe la spate. Ucigaşul a fugit apoi, aruncând mantaua soldăţească cu acte străine şi cuţitul făcut cu mâna sa, lung de 60 de centimetri şi pe care gravase numerele 666 şi inscripţia "satana". Cei trei călugări fuseseră ucişi doar pentru faptul că aleseseră să Îl slujească pe Hristos, pe calea monahală!
Înainte de marea sărbatoare a Învierii Domnului, toţi cei trei călugări, ieromonahul Vasile, Trofin şi Ferapont, şi-au dat lucurile dragi fraţilor din mănăstire, cu bucurie, spre marea mirare a acestora (cruci, icoane, cărţi), ceea ce ulterior a făcut dovada faptului că fiecare dintre cei trei ştia şi îşi acceptase deja jertfa mântuirii sale.
Călugării fraţi mărturiseau: "După slujbă am plecat la mănăstire. Atunci am văzut acel cuţit înfricoşător. Fraţii ucişi erau acoperiţi cu o stofă neagră. Ştiam că cei ce zăceau acolo erau mucenici, însă atunci eram în stare de groază... În ziua înmormântării a început dintr-o dată să ningă. Ningea cu fulgi mari, plini de apă.. La prohodire, au venit la Optina sute de oameni, printre care mulţi cu copii.. Când sicriele au fost scoase din biserică, ninsoarea s-a oprit, cerul s-a limpezit şi a ieşit soarele. Înmormântarea s-a săvârşit după rânduiala pascală. Tocmai de aceea sicriele au fost căptuşite cu material roşu.. Clopotele au răsunat, vestind bucuria Învierii.. Am pierdut oameni, dar am dobândit îngeri în Cer.. am pierdut călugări, am pierdut părinţi slujitori, însă am dobândit noi mucenici în Cer.. Rugăciunile lor vor acoperi neamul nostru, vor acoperi Biserica noastră, vor acoperi tot poporul lui Dumnezeu, care tinde spre curăţia vieţii şi sfinţeniei."
Ieromonahul Vasile - Igor Ivanovici Rosliakov - s-a născut pe 23 decembrie 1960, într-o familie simplă din Moscova. Foarte importante sunt ultimele două însemnări din jurnalul său: "Doamne, Tu mi-ai dăruit iubire şi m-ai schimbat întru totul, iar eu acum nu mai pot face altceva decât numai să merg la chinuri spre mântuirea aproapelui meu. Suspin, plâng, mă îngrozesc ş nu pot face altceva, căi iubirea Ta mă călăuzeşte şi nu voiesc să mă despart de ea, pentru că în ea îmi găsesc nădejdea mântuirii şi nu deznădăjduiesc până în sfârşit, văzând-o pe ea în mine."
Părinţii de la Optina mărturisesc cu o adâncă tăcere: "În anul 1993, în noaptea de Paşti, Mănăstirea Optina îi aduce lui Hristos câţiva părinţi, ucişi de un satanist."Mucenicia este veşnic actuală, iar cei ce nu dau sângele trupului, vor trebui să dea sângele duhului: "Nu toţi suntem chemaţi la mucenicia sângeroasă, dar toţi suntem chemaţi la mucenicia nesângeroasă, care are loc prin purtarea crucii pe care Dumnezeu ne-a trimis-o spre mântuire."
"Cu Dumnezeu vom birui şi El va nimici pe cei ce ne necăjesc pe noi”(Ps.59, 13)
Slavă lui Dumnezeu pentru toate!
« Ajutorul meu de la Domnul..."
Sub milostivirea ta scăpăm, Născătoare de Dumnezeu !
Persoane interesate
Faceți căutări pe acest blog
Acatistul Sfintei Ecaterina
Catapeteasma Bisericii de la Aiud
Sfinţii Mărturisitori din închisori
Doamne, ia-mi libertatea care îmi robeşte sufletul şi dă-mi robia care-mi eliberează inima!”
Mărturisirea lui Dumnezeu cu preţul vieţii este preţul învierii oamenilor întru sfinţi.(Pr. A Boca)
Sf. Acoperamant
Sf. Apostoli
Sfânta Cruce
Sf. Ioan Botezătorul
Sfinţii Arhangheli
Sfântul Spiridon al Trimitundei - Vecernia
Cuviosul Paisie
" Domnul Dumnezeu, PreaMilostivul, să vă binecuvinteze, Domnul să vă ajute, Domnul să vă miluiască, Domnul să vă păzească de tot răul, Domnul să va umple de bucurie duhovnicească, Domnul, ca un bun şi iubitor de oameni, să vă ierte de păcate şi în ceruri cu drepţii să vă primească ! Binecuvintează, Doamne, pe robii tăi aceştia şi rugăciunea lor, şi dragostea lor, şi credinţa lor, şi bucuria lor, şi smerenia lor, şi răbdarea lor. Binecuvintează, Doamne, osteneala lor, şi căsuţa lor, şi pâinea lor, şi copiii lor, şi viaţa lor, şi sfârşit bun le dăruieşte, iar dincolo un colţişor de rai le dăruieşte, că binecuvântat eşti în veci. Amin !"
"Dumnezeu te urmăreşte cu iubirea Sa îndurerată, în orice ţară te-ai duce. Iubirea e ca Dumnezeu: nu are hotare."(Pr. Arsenie Boca)
*** „…aştept învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să fie. Amin”
***
« Dragostea este suprema răspundere pentru altul » (Pr. Dumitru Stăniloae)
***