Comuniunea de iubire

"Îndemnul "Să ne iubim unii pe alţii!" se leagă de persoana istorică a lui Hristos, de jertfa pe care a adus-o El Insuşi pe înfricoşătoarea Golgota.. iubirea aceasta au experiat-o preoţii martiri ai Rusiei, ca si milioanele de martiri şi neomartiri ai credinţei noastre. Fără credinţă, iubirea nu are fundament. Fără Hristos, iubirea, chiar şi cea fizică, degenerează, se perverteşte, se distruge şi devine o mască înşelatoare a egoismului uman. Credinţa este darul lui Dumnezeu;"...sporeşte-ne credinţa!". Când Domnul va veni la Parusie, nu va căuta să afle dacă am facut multe fapte filantropice "ca să fim văzuţi de oameni", metanii, paraclise, predici, ci va lua seama la credinţa noastră, dacă este adevărată şi dacă are forţa să-L mărturisească pe Hristos, Cel răstignit, fără concesii şi fără ipocrizie. Este vorba despre credinţa al cărei cuvânt face minuni, care acceptă dogma treimică şi hristologică şi se manifestă prin iubirea lucrătoare, faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele. Deci expresia 'Iubiţi-vă unii pe alţii!" este prelungirea fraternă a celeilalte expresii: "Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine insuţi!". Apogeul acestei iubiri este: "Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blesteamă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-va pentru cei ce vă vatamă şi vă prigonesc."(Mt. 5, 44)

Starea noastră este dezastruoasă. In inimile noastre stăpănesc ura, duşmănia, răutatea, necredinţa, gelozia, invidia şi peste toate egoismul. Sufleteşte suntem departe unul de celalalt, în relaţiile dintre noi se interpun răceala, ţinerea de minte a răului, precum şi gândurile ascunse....Am pierdut pacea şi iubirea dintre noi şi în locul lor am aşezat patimile. A venit însă momentul să înalţăm ochii credinţei noastre către cer, ca să vedem marele mister al Sf. Treimi, a cărei caracteristică principală este unitatea Persoanelor şi comuniunea de iubire. Şi precum Domnul nostru Iisus Hristos este unit cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt, aşa şi noi aici pe pământ, suntem datori ...să ne iubim şi să fim uniţi...să devenim, toţi împreună şi fiecare în parte, icoana unică a Sfintei Treimi."

"să ne amintim de Sf. Ioan, Evanghelistul iubirii, despre care tradiţia spune ca atunci când a îmbătrânit şi nu mai putea să-i înveţe pe creştini, cum o făcuse odinioară, venea la sfânta adunare susţinut şi în loc de predică spunea: "Copiii mei...iubiţi-vă unii pe alţii" Această formulă continua să o spună şi să o repete până la ultima suflare a vieţii pentru că, acel care iubeşte împlineşte toate poruncile Domnului."

"Sf Ioan Gură de Aur ne spune; "Domnul nu socoteşte cinstea pe care i-o dam Lui Însuşi, dacă între credincioşi nu există iubire. Pentru că acceptarea fratelui nostru înseamnă jertfă."

"Explicarea dumnezeieştii Liturghii" de Protos. StefanosAnagnostopoulos

Valeriu

Imnul învierii

Vă cheamă Domnul slavei la lumină,
Vă cheamă mucenicii-n veşnicii,
Fortificaţi Biserica Creştină
Cu pietre vii zidite-n temelii.

Refren: Veniţi, creştini, luaţi Lumină,
Cu sufletul senin, purificat!
Veniţi, flămânzi, gustaţi din Cină,
E Nunta Fiului de Împărat!

Să crească-n inimile noastre-nfrânte
Un om născut din nou, armonios,
Pe chipurile voastre să Se-mplânte
Pecetea Domnului Iisus Hristos.

Un clopot tainic miezul nopţii bate,
Iisus coboară pe pământ;
Din piepturile voastre-nsângerate
Răsună Imnul Învierii Sfânt.

Smulgeţi-vă din ceata celor răi,
Intraţi în cinul oastei creştineşti,
Priviţi spre Porţile Împărăteşti,
Căci cei din urmă fi-vor cei dintâi.

Cuvantul 182/ II - M-rea Turnu

Care sunt însă previziunile analiştilor financiari? Bineînţeles, ca şi în fotbal, şi în criză, fiecare are o părere, însă eu mă voi referi un grup aparte de oameni, specialişti care au reuşit să prevadă situaţia actuală încă acum 2-3 sau chiar 5 ani, când lumea râdea de ei. Şi deşi aceştia nu au duhul profeţiei, având sinceritate şi profesionalism şi totodată nefiind parte din sistem sau cumpăraţi de sistem, Dumnezeu a îngăduit şi îngăduie ca adevărul să răzbată, chiar daca nu la CNN sau Realitatea TV, ci prin bloguri pe ici pe colo, pe câteva site-uri “alternative” sau “conspiraţioniste”.

Jim Rogers: investitor american şi analist financiar. Cofondator împreuna cu Soroş al Quantum Fund, profesor de liceu, scriitor şi fondatorul unui index financiar - RICI. A prezis acum doi ani că bula creditelor va devasta Wall Street. Prezice că SUA şi Europa vor fi falimentare, Asia va lua conducerea, materiile prime şi meşteşugurile vor fi economia de mâine, agricultura este afacerea viitorului apropiat. [...]

Chris Martenson: fost vicepreşedinte al Pfizer, doctorand în neurotoxicologie la Duke, MBA în finanţe la Cornell. Format ca om de ştiinţă, devenit ulterior om de afaceri, consultant şi analist financiar, când a văzut cum stau lucrurile, a renunţat la jobul de la Pfizer (cea mai mare companie farmaceutică din lume), s-a mutat la ţară, are grădină, creşte găini şi … a făcut chiar un curs legat de criză.

M-a impresionat profund felul analitic cum abordeaza problemele, chiar şi în capitolul final intitulat: “Ce ar trebui să fac eu?” în care dă un model de raportare la criză din care noi ortodocşii am avea mult de învăţat dacă l-am privi duhovniceşte. Pe scurt, zice el: dacă nu o să fie aşa de rău şi mă pregătesc, ce pierd? Pe când, dacă nu mă pregătesc, dar chiar o să fie atât de rău … atunci o să am probleme grave. Recomand citirea integrală a cursului, este excelent (cursul video daţi după ce citiţi textul, e mai interesant aşa). De asemenea, forumul său are mulţi oameni extraordinari, e uimitor să descoperi că în ciuda presiunii sistemului, câţiva oameni s-au trezit şi acţionează, încearcă să devină independenţi de sistem, pe când la noi, înainte la plăcintă …

Peter Schiff – comentator economic, broker autorizat şi în prezent preşedinte al Euro Pacific Capital, o firmă de brokeraj din SUA. A prezis criza creditelor încă din 2006. Prezice prăbuşirea economiei americane şi a dolarului şi recomandă americanilor să îşi protejeze averea în investiţii… conservatoare, adică în bunuri de care lumea va avea nevoie şi atunci când criza va distruge tot ce încă mai stă în picioare în prezent, iar alimentele de bază cum ar fi păinea şi cartofii sunt astfel de bunuri „conservatoare”. Schiff îi îndeamnă pe americani să se mute la ţară, să facă stocuri de mâncare şi de combustibil şi de asemenea … de arme.

Toţi aceşti comentatori, precum şi alţii – aş mai recomanda pe Alex Jones, pe care toată lumea deja îl cunoaşte - trag semnale de alarmă în principal asupra SUA, însă noi nu suntem pe lună, toate lumea este acum interconectată strâns, criza se va răspândi peste tot şi nu va mai trece. Problema nu este deloc doar legată de bani – falimentul băncilor, lipsa lichidităţilor, sistemul monetar falimentar, etc. O problemă mult mai mare este creşterea constantă a consumului şi reducerea drastică a resurselor. Mulţi au uitat deja de preţul petrolului din vară şi puţini au înţeles gravitatea acestui semnal, faptul că am ajuns deja pe panta coborătoare a curbei resurselor, energia nu este inepuizabilă şi nu ne va mai ajunge încă 50 sau 100 de ani cum ne-ar place nouă. Trăim deja acei ani în care producţia nu mai face faţă cu cererea, şi prin urmare totul se va schimba, toată economia va fi … resetată. Şi odată cu economia, toată societatea va trece prin schimbări majore şi de neconceput.

Ce să însemne asta? Un simplu călugar contemporan, Paisie Aghioritul, prevedea acum 20 de ani:

„Încet-încet destule încep să iasă la iveală. Strig şi eu netrebnicul de atâţia ani! Situaţia este înfricoşătoare, ciudată. Nerozia a întrecut limitele. A venit lepădarea şi rămâne ca acum să vina “fiul pierzării” (2 Tes. 2,3). Totul va deveni un spital de nebuni. În harababura ce va stăpâni, fiecare stat se va ridica să facă orice-i spune cugetul. Dumnezeu să ajute, ca interesele celor mari să fie astfel încât să ne ajute. Din ce în ce vom auzi de ceva mai nou. Vom vedea făcându-se lucrurile cele mai neaşteptate, mai neraţionale. Numai că evenimentele se vor derula cu repeziciune.”

Din păcate, mulţi ortodocşi, ca şi mulţi alţii ignoră total realitatea şi le place să creadă că viaţa merge în continuare aşa cum a fost şi că vom trece peste criză. Din păcate, păstorii nu sunt la înălţime încă şi biserica dormitează. La Radio Trinitas ascultăm muzică populară, iar la Trinitas TV în singura emisiune care a dezbătut criza economică, se încerca liniştirea oamenilor pe motivul că criza nu există ci este doar o manipulare mediatică, este doar o sperietoare menită să tulbure liniştea populaţiei.

Însă nu doar cei care doresc să îşi liniştească conştiinţa deoarece duhul lumii îi stăpîneşte şi le e greu să se rupă de comoditatea unui trai fără lipsuri şi fără probleme serioase ignoră criza. Chiar şi cei mai informaţi şi care sunt de acord că lucrurile o să se agraveze, încă aşteaptă să vadă mai multe semne, încă se miră şi nu fac nimic ca să se pregătească pentru ce va urma. Sau zic „lasă, că o să vedem atunci”.

Când am auzit acum vreo 3 ani de o familie de profesori care s-au mutat din Bucureşti la munte, în preajma unei mănăstiri, şi eu am strâmbat din nas şi am crezut că … exagerează, sau mă rog, le place lor la munte, la ţară şi fără apă caldă non stop şi toate cele. Când Părintele Iustin a făcut apelul să ne opunem paşapoartelor biometrice şi să ne retragem în comunităţi mici la ţară în care să încercăm să devenim autodependenţi, mulţi au râs printre barbă şi l-au luat paranoic şi alarmist pe bătrân. Tuturor acestora, dar şi celor care doresc să aibă o imagine mai clară a lumii actuale, le recomand cursul lui Chris Martenson şi pornind de la acesta, le recomand să se documenteze şi în alte părţi şi să vadă dacă pot contrazice cu ceva analizele acestuia şi faptul că fără descoperirea unei surse de energie alternative cu adevărat revoluţionare, lumea va intra într-un declin cumplit cu urmări de neimaginat pentru noi. Care declin a fost profeţit şi prevăzut de sfinţii ortodocşi, însă ca de fiecare dată, glasul profetului strigă în pustiu, creştinii de azi cu greu pot să găndească şi să acţioneze la măsura cerinţelor timpului, iar asta nu este o acuzare ci o tristă constatare. Cu toţii suntem datori să ne informăm, să avem curaj, să ducem o viaţă cât mai simplă dar mai ales să luptăm să dobândim rugăciunea inimii fără de care nu vom putea să înfruntăm promisiunile lui antihrist atunci când o sa avem cuţitul la os

Cuvantul 182/ I - M-rea Turnu - Prahova

Masuri pentru perioada de criza

Gigel Chiazna

Multe profeţii ortodoxe au prevăzut criza prin care trecem şi mai ales crizele prin care vom trece. Aş dori să mă refer în acest articol la un singur aspect: necesitatea să învăţăm să trăim simplu şi să ne producem singuri tot ce avem nevoie. Acesta este îndemnul pe care sfinţii şi părinţii cuvioşi l-au făcut de-a lungul timpului cu privire la felul în care creştinii din urmă vor putea să reziste prigoanelor de toate felurile ale statului poliţienesc şi împotriva pecetluirii lui antihrist, cel puţin în fazele anterioare prigoanei finale, când odată fiind pus de oameni împarat şi dumnezeu, antihrist îşi va da pe faţă toată răutatea.

Sunt multe astfel de profeţii şi sfaturi, aş dori să amintesc doar îndemnul Cuv. Paisie Aghioritul, deoarece mi se pare cel mai clar: “dacă fiecare se va îngriji să trăiască de pe acum simplu, în cumpătare, va putea trăi în acei ani. Să aibă un ogoraş, să cultive grâu, cartofi. Să pună puţini măslini şi atunci, cu vreun animal, cu vreo capră, cu puţine găini va putea înfrunta nevoile familiei sale. Pentru că şi provizii de ar face, nu-i vor folosi mult, deoarece alimentele nu ţin mult, ci se strică repede.”

Aş dori să fac însă o paranteză cu privire la statul poliţienesc. Mulţi ne imaginăm un stat poliţienesc similar cu regimul comunist. Ei bine, când a fost nevoie de opresiune, diavolul a apelat la aceasta, însă acum când a văzut câţi martiri s-au sfinţit în temniţele comuniste, şi totul a fost în zadar pentru el, diavolul va căuta să înşele lumea prin alte mijloace, pe o altă cale, o dictatura mai blândă, dictatura drepturilor omului şi a plăcerilor omului. Omul va fi obligat să se alinieze la păcat şi la compromis, altfel va fi un paria. După cum spune Cuv. Paisie Aghioritul, “vor fi politicoşi pentru că vor fi … europeni. Vor arăta că sunt la înalţime. Nu vor chinui pe oameni, dar omul nu va putea trăi, dacă nu are pecetea. Vor spune: Fără pecete vă chinuiţi! Dacă aţi fi primit-o, nu aţi fi trăit aşa de greu”. Deja putem să pregustăm de pe acum această tehnică perversă de constrângere a oamenilor prin răspunsul dat de către stat (şi de Sinod) celor care nu agrează biometria: paşaportul nu este obligatoriu, puteţi să nu îl primiţi dacă vă deranjază conştiinţa. Însă dacă în loc de paşaport ar fi buletinul şi cardul, am mai avea de ales?

Revenind însă la titlul acestui articol, aş dori să prezint pe scurt cum văd eu lucrurile şi ce trebuie să facem. De fapt, nu cum văd eu, ci cum am citit şi eu printre rânduri de la oameni care ştiu mult mai multe şi au o pregătire care îi recomandă demni de încredere. Toată criza economică este clar provocată, mai bine zis „programată” în sistem. Sistemul a fost făcut să pice, aşa cum o maşină care o îndreptăm spre o prăpastie este predestinată unui sfârşit crunt.Criza actuală va dura ceva timp, viaţa va fi din ce în ce mai grea, se vor încerca tot felul de soluţii, inclusiv războaie, vor fi şi momente de pace şi optimism, încercări de ieşire din impas dar degeaba. Soluţia finală va veni prin antihrist care va propune o monedă globală dar care să poată fi folosită doar virtual, prin intermediul cipului implantat. Poate că încercarea monedei globale se va face mai înainte, însa abia odată cu consensul pe care îl va aduce antihrist, această “soluţie” va fi aprobată şi va da rezultatele aşteptate de către marea partea a oamenilor, cel puţin la început. O bancă mondială, un guvern mondial, control total global, aceasta este direcţia, aceasta se încearca acum. De aceea băncile au fost lăsate să ajungă în situaţia de faliment, deoarece fiind sistemul nervos prin care curg banii, precum sângele curge în trup, pentru a pune ceva în loc, trebuie “extirpate” organele actuale care erau sursa banilor şi canalele prin care funcţiona tot sistemul. Iar mădularele care nu vor putea trăi fără acest “sânge” - banul - vor muri. Şi un sânge nou va fi pus în locul banului actual. Dacă până acum, banul a fost ochiul dracului, pecetea, când va fi oferită, se va face printr-un botez al dracului, cei care vor primi pecetea, şi vor avea drepturile care se trag din aceasta, vor primi totodata şi botezul în noua religie, religia lui antihrist.

Bineînţeles, în funcţie de credinţa noastră - care poate să mute munţtii - acest proces va dura 2-3 ani sau zeci de ani. De altfel, sunt profeţii că va fi o intervenţie a lui Dumnezeu în istorie care va încetini marşul antihristic, însă având în vedere credinta noastră slabă, nu este exclus ca aceste profeţii să nu se mai împlinească, aşa cum nu s-a împlinit încă nici profetia privitoare la căderea agarenilor şi întoarcerea Constantinopolelui la ortodocşi, deşi trebuia să se întâmple încă din secolul 19.

Politicians have to 'do God', says Blair

“Political leaders have to "do God" if they are to engage properly with the modern world, even if they personally have no religious faith, former prime minister Tony Blair said today.Blair was notoriously reticent about discussing his own religious faith while prime minister, with his head of communications, Alastair Campbell, once famously saying: "We don't do God." But since leaving Downing Street, Blair has converted to Catholicism and become increasingly open about the importance of religion to his thinking.Writing today in the New Statesman – guest-edited this week by Campbell – he suggested that even while still in office he felt that religion was a key to understanding the modern world. And he suggested that religious faith might be as significant to the new century as political ideology was to the last. Blair said: "As the years of my premiership passed, one fact struck me with increasing force: that failure to understand the power of religion meant failure to understand the modern world. "Religious faith and how it develops could be of the same significance to the 21st century as political ideology was to the 20th. Leaders, whether of religious faith themselves or not, have to 'do God'."

“Leaderii politici trebuie să joace rolul lui Dumnezeu, dacă vor să se angajeje corect în lumea modernă, chiar dacă ei personal nu au nicio credinţă, a declarat azi fostul premier britanic, Tony Blair. Se ştie că Blair era reticent la subiectul propriei religii în vremea când era prim-ministru, iar şeful relaţiilor cu publicul de sub administraţia sa, Alistair Campbell, a declarat odată: “Noi nu facem apel la Dumnezeu”. Dar de când a părăsit Downing Street, Blair s-a convertit la catolicism şi a devenit din ce în ce mai deschis la capitolul importanţei religiei în gândirea sa. Scriind azi în New Statesman...el a sugerat că, încă pe vremea guvernării sale, a simţit că religia este cheia înţelegerii lumii moderne. Şi a opinat că religia poate fi la fel de semnificativă pentru noul secol pe cât a fost ideologia pentru secolul trecut. Blair a spus: “Pe cât treceau anii mei de premier, un fapt mă izbea cu o forţă crescândă: că eşecul de a înţelege puterea religiei înseamnă eşecul de a înţelege lumea modernă.Credinţa religioasă şi modul în care ea se dezvoltă ar putea fi[teme] la fel de semnificative pentru secolul al XXI-lea , pe cât a fost ideologia politică pentru secolul al XX-lea.”

Publicat pe 19 martie 2009 în : guardian.co.uk

Demagogie de pe Tamisa

“Toate credintele arata ca se cade sa plingem cu cei ce pling, ca omul are tendinta sa creada in ceva mai mare decit el insusi, ca nu putem fi fericiti cind altii dispera, ca nu putem fi in largul nostru cind altii traiesc in teama, ca nu ne putem simti complet impliniti atita vreme cit altii sufera”.

“Toti simtim, indiferent de ideile filosofice (pe care le avem), ca fiecare dintre noi suntem responsabili pentru semenii nostri… nu putem sa ignoram suferinta altora… si e in putinta noastra sa ajutam”.

G. Brown, chestionat asupra deciziei sale de a implica religia atit de deschis, in discursurile publice, a declarat: “cred ca politicienii trebuie sa aiba grija (in aceasta privinta) altfel ar putea sa se creada ca incearca sa o faca pe episcopii. Ceea ce fac si ceea ce spun reflecta parerile mele, principiile pe care le am, credinta in care am fost crescut si cea pe care o am”. Domnul Brown, al carui tata a fost un pastor al bisericii Scotiei, nu merge in mod regulat la biserica, dar crede in Dumnezeu. Primul ministru impartaseste parerea omologului sau australian Kevin Rudd si a episcopului Londrei, Richard Chartres, in ceea ce priveste faptul ca pietele financiare nesupravegheate “au depasit granitele moralitatii”.

(din aceeaşi sursă)

Primul-ministru britanic, Gordon Brown - "apostolul" unei noi religii

Citiţi pe site-ul “Război întru cuvânt” articolul : Premierul Gordon Brown – “Marele preot” al noii ordini mondiale!

Nivelul superior de demagogie este atins atunci cand Brown se raporteaza la “legea inimii”. Cand politicienii incep sa vorbeasca despre legea inimii, este semn rau, foarte rau. O fina observatoare a fenomenelor totalitare, Hannah Arendt, a aratat ca crimele ingrozitoare ale Revolutiei Franceze au fost facute posibile datorita faptului ca notiunile sentimentale de fericire si dreptate absoluta au fost introduse in discursul si practica politica. Au devenit obiective politice. Revolutionarii francezi, urmati apoi de bolsevicii rusi, au avut ca obiectiv instaurarea unei societati a libertatii, fraternitatii si egalitatii perfecte. Si s-a vazut ce au instaurat, de fapt. Teroare, distrugerea autoritatii traditionale, eliminarea intimitatii si a relatiilor firesti dintre oameni.

Aceasta este una din explicatiile terorii lui Robespierre, ucenic in spirit al lui Rousseau. Visul unei comunitati ideale, organice, in care omul este fericit si in care dreptatea este instaurata, in care libertatea este absoluta si granitele vechiului si normalului sunt depasite, este visul de veacuri (istoric, de mai bine de doua veacuri) care a produs totalitarismele de toate felurile. Sau, cum spunea Flannery O´Connor, o alta observatoare a tendintelor ce fac posibila o societate totalitara: “In lipsa credintei, guvernam prin blandete. Iar blandetea, cand e rupta de Hristos, e invelita in teorie (e abstractizata). Cand blandetea e rupta de sursa sa, consecinta logica e instaurarea terorii, aparitia lagarelor de concentrare si a camerelor de gazare”.

Acum asistam la acelasi fenomen dus, insa, la cote mai inalte, mai rafinate. Utopismul politic, visul milenarist, hiliast, al societatii drepte si fericite este resuscitat si refolosit, anuntand un totalitarism fara precedent in istoria omenirii. Si, mai ales, cu mijloace noi. De acum nu se mai incearca atat combaterea crestinismului, cat folosirea lui. Crestinismul a fost principala piedica, ciotul de care s-au impiedicat toti precursorii lui antihrist in obiectivul lor de a instaura o societate totalitara. Imperiul revolutionar al lui Bonaparte, masina nemteasca a lui Hitler, si mastodontul urias al bolsevicilor au avut in crestinism cel mai mare dusman. Si acum au invatat lectia. Nu are rost sa il razboiasca fatis, ci sa il copieze. Sa faca un surogat si, astfel, sa amageasca lumea. Asa cum arata Tony Blair mai jos, liderii lumii s-au “prins” de puterea de influenta pe care o are religia. Si asa au decis ca, in loc sa combata biserica, sa o foloseasca. Este o strategie valabila atat in societatile occidentale, cat si in cele rasaritene. Gasim in romanul parintelui Savatie Bastovoi, “Audienta la un demon mut”, o referire directa la cum au procedat structurile sovietice la schimbarea de strategie - de ce sa ne confruntam cu Biserica, in loc sa cautam sa o infiltram si sa o folosim, prin recrutarea varfurilor sale, in folosul nostru?

Sf. Teofan : Tâlcuiri din Sfânta Scriptură

Vineri(a cincia săptămână a Postului)

“Sufletele drepţilor sunt în mâna lui Dumnezeu”(Înţelepciunea lui Solomon 3, 1). Iar sufletele păcătoşilor în mâna cui sunt? Mântuitorul le-a spus apostolilor că satana a stăruit să-i cearnă cum se cerne grâul, adică să-i abată de la calea cea dreaptă, să-i ia în mâinile sale şi să facă ce vrea cu ei. Ca atare, toţi cei ce se abat de la Domnul sunt în mâinile satanei, care îi cerne şi îi aruncă încotro vrea. Păcătoşii sunt tot timpul ameţiţi, fiindcă vrăjmaşul îi învârte într-o parte şi într-alta, nedându-le vreme să se dezmeticească; şi cum bagă de seamă că vreunul dintre ei începe să-şi vină în fire, îl zgâlţâie şi mai tare, ca să i se tulbure iar capul şi gândurile să i se împrăştie.”