Primul-ministru britanic, Gordon Brown - "apostolul" unei noi religii

Citiţi pe site-ul “Război întru cuvânt” articolul : Premierul Gordon Brown – “Marele preot” al noii ordini mondiale!

Nivelul superior de demagogie este atins atunci cand Brown se raporteaza la “legea inimii”. Cand politicienii incep sa vorbeasca despre legea inimii, este semn rau, foarte rau. O fina observatoare a fenomenelor totalitare, Hannah Arendt, a aratat ca crimele ingrozitoare ale Revolutiei Franceze au fost facute posibile datorita faptului ca notiunile sentimentale de fericire si dreptate absoluta au fost introduse in discursul si practica politica. Au devenit obiective politice. Revolutionarii francezi, urmati apoi de bolsevicii rusi, au avut ca obiectiv instaurarea unei societati a libertatii, fraternitatii si egalitatii perfecte. Si s-a vazut ce au instaurat, de fapt. Teroare, distrugerea autoritatii traditionale, eliminarea intimitatii si a relatiilor firesti dintre oameni.

Aceasta este una din explicatiile terorii lui Robespierre, ucenic in spirit al lui Rousseau. Visul unei comunitati ideale, organice, in care omul este fericit si in care dreptatea este instaurata, in care libertatea este absoluta si granitele vechiului si normalului sunt depasite, este visul de veacuri (istoric, de mai bine de doua veacuri) care a produs totalitarismele de toate felurile. Sau, cum spunea Flannery O´Connor, o alta observatoare a tendintelor ce fac posibila o societate totalitara: “In lipsa credintei, guvernam prin blandete. Iar blandetea, cand e rupta de Hristos, e invelita in teorie (e abstractizata). Cand blandetea e rupta de sursa sa, consecinta logica e instaurarea terorii, aparitia lagarelor de concentrare si a camerelor de gazare”.

Acum asistam la acelasi fenomen dus, insa, la cote mai inalte, mai rafinate. Utopismul politic, visul milenarist, hiliast, al societatii drepte si fericite este resuscitat si refolosit, anuntand un totalitarism fara precedent in istoria omenirii. Si, mai ales, cu mijloace noi. De acum nu se mai incearca atat combaterea crestinismului, cat folosirea lui. Crestinismul a fost principala piedica, ciotul de care s-au impiedicat toti precursorii lui antihrist in obiectivul lor de a instaura o societate totalitara. Imperiul revolutionar al lui Bonaparte, masina nemteasca a lui Hitler, si mastodontul urias al bolsevicilor au avut in crestinism cel mai mare dusman. Si acum au invatat lectia. Nu are rost sa il razboiasca fatis, ci sa il copieze. Sa faca un surogat si, astfel, sa amageasca lumea. Asa cum arata Tony Blair mai jos, liderii lumii s-au “prins” de puterea de influenta pe care o are religia. Si asa au decis ca, in loc sa combata biserica, sa o foloseasca. Este o strategie valabila atat in societatile occidentale, cat si in cele rasaritene. Gasim in romanul parintelui Savatie Bastovoi, “Audienta la un demon mut”, o referire directa la cum au procedat structurile sovietice la schimbarea de strategie - de ce sa ne confruntam cu Biserica, in loc sa cautam sa o infiltram si sa o folosim, prin recrutarea varfurilor sale, in folosul nostru?