“Ce faceţi?” a întrebat preotul necunoscut. “Acesta este tot grâul pe care îl aveţi? Nimic mai mult?”
Părinţii de la mănăstirea atonită au răspuns că doar atât mai au,într-adevăr. Era decembrie şi nu puteau sa mai cumpere pentru că erau sub ocupaţia fascistă. Să se ştie că era nevoie de 10 000 de oca de grâu pentru supravieţuirea pe timp de un an a celor din mănăstire, dar ei nu puteau cumpăra nici măcar una.
Preotul necunoscut luă câteva seminţe de grâu dintre ele, le binecuvântă şi le aruncă deasupra celorlate din grămada de grâu. Apoi binecuvântă în cele patru zări, mănăstirea, marea şi se pregăti să plece. « De unde vii ? », l-au întrebat Părinţii. « Stai să mănânci nişte măsline cu pâine. »
“Vin de foarte departe - din Mira Lichiei”, a spus el şi s-a îndepărtat.
Unul dintre fraţi plecase între timp după nişte hrană, ca să-i ofere oaspetelui, dar bătrânul, care s-a dovebdit a fi chiar ocrotitorul mănăstirii, dispăruse. Cele 150 de oca binecuvântate care le rămăseseră au durat o jumătate de an, adică din luna decembrie, când Sf. Nicolae le apăruse, până în luna iulie anul următor, când s-a făcut noua recoltă. »
